avrAFORISME

1.    Lumea este o succesiune de părinți și copii într-o succesiune de paradisuri pierdute și regăsite.

2.    Natura ne include în planurile ei: în procesul vremuirii, viața reproduce combinația de stări a succesiunii anotimpurilor.

3.    În clepsidra vieții, nisipul are culoarea anotimpurilor.

4.    Succesul și eșecul delirează în anotimpul obsesiei. Nu-l lăsa pe primul să urce la cap și pe al doilea să coboare în inimă.

5.    Amintirile sunt ancore adânc înfipte în reciful mărilor interioare.



6.    Când viața nu mai face niciun ban, ajungi să trăiești din beneficiul amintirilor.

7.    Caracterul se dezvăluie pe întuneric și fără spectatori.

8.    Demonul din om este cel mai mare altruist. Are întotdeauna grijă ca acesta să nu rătăcească drumul spre iad.

9.    Marele avantaj al îmbătânirii este acela că ești mai bogat cu toate vârstele prin care ai trecut.

10.    Pământul se poate rida din cauza unui cutremur; femeia se poate cutremura din cauza unui rid.

11.    Ignoranța și aroganța sunt reciproc cauză și efect. Nu este întâmplător faptul că cele două noțiuni rimează.

12.    În toate formele sale și în toate limbile pământului, zâmbetul este cea mai frumoasă și accesibilă formă de comunicare a trăirilor și sentimentelor, neavând nevoie de translator.

13.    Comunicarea este nudul gândului acoperit cu îmbrăcămintea limbajului. Oricât ar fi de valoroasă, o idee învelită în prea multe straturi de cuvinte riscă să sfârșească sufocată.

14.    Cel mai complet și complex răspuns este cel dat prin tăcere sau prin încrucișarea a două priviri.

15.    Când ai un copil, ești meditator; când ai mai mulți, devii mediator.

16.    Întregul se vede cel mai bine de la distanță. Detaliile îl bagă în ceață.

17.    Pe măsură ce te apropii, nerăbdarea mărește distanța.

18.    Facebook-ul îi apropie pe oamenii din depărtare, dar îi poate îndepărta pe cei din apropiere.

19.    Depărtarea care doare se numește dragoste.

20.    Nu îi cereți lui Dumnezeu să vă grăbească pașii; rugați-l să mărească distanța.

21.    Măsura dragostei adevărate este adevărul dragostei fără măsură.

22.    Dragostea se joacă la ruleta inimii.

23.    Dragostea este acolo unde inima rupe pâinea în două și are toate sărbătorile pe orbita sângelui.

24.    Obsesia fericirii este principala sursă a nefericirii.

25.    Făcând din fericire un ideal al rațiunii și al dorinței, nu vei putea fi niciodată fericit.

26.    Fidelitatea este direct proporțională cu numărul ocaziilor ratate.

27.    Fidelitatea față de soțul decedat este un blestem pentru femeia văduvă.

28.    Românii sunt mari importatori, dar și cultivatori de flori. De aceea, la noi, corupția e-n floare.

29.    Atenție! Cele mai tentante flori se află pe marginea prăpastiei.

30.    Înainte de a deveni zeu, Cupidon era un arcaș dolofan cu săgeți înflăcărate.

31.    Orice femeie voluptoasă poate fi un potențial piroman.

32.    Gândul este interfață între inimnă și limbă.

33.    Cu un singur vehicul, poți explora întregul univer: gândul.

34.    Nu da curs primului gând! Următorul este mai înțelept.

35.    Numai cu inima poți vedea totul. Ceea ce este esențial scapă ochiului.

36.    Motivația este o legitimare a subconștientului emoțional care pune în mișcare gândul entuziast.

37.    Drumul spre absolut nu ține cont de obstacolele realității.

38.    Acasă este locul unde pleci îmboldit de dorințe și unde te întorci stăpânit de ultima dorință.

39.    Cei care nu văd adevărul nu sunt orbi, ci orbiți de false credințe și condiționări ademenitoare.

40.    Adevărul și minciuna au același gen proxim; diferența specidică face designul.

41.    Altruism și politicianism – două concepte ireconciliabile.

42.    În amintiri, atât bucuriile, cât și tristețile se transformă în durere.

43.    Anotimpurile sunt precum păsările călătoare. Au o memorie uimitoare și se orientează după soare.

44.    Semințele iubirii nu se pot planta în anotimpul singurătății.

45.    Poetul privește în fereastra cuvintelor și-și cadențează bătăile inimii după cum vin și pleacă anotimpurile.

46.    Fazele apocalipsei: bunul simț se estompează; rudele se-nstrăinează; escrocii ne guvernează și tot ei legiferează; resursele Terrei se împuținează; apele ni se nitrează; alimentele, genetic, se prelucrează; stratul de ozon se subțiază; natura se poluează și, tot mai des, calamitează; arsenalele de război se amorsează; bogățiile se polarizează și tot mai mulți pauperizează; mecanismele planetei se gripează; toată lumea se stresează; viața ni se degradează... Câteva întrebări exasperează: cu toate astea, cine ne smeciază și, pe astfel de situații, mizează? E cineva care receptează sau nimic nu mai contează?

47.    Bunul simț este atât de rar încât este o iluzie să crezi că îl ai dacă nu l-ai moștenit sau nu l-ai dobândit în cei șapte ani de acasă.

48.    Nici măcar gerul iernii nu reușește să înroșească obrazul învârtoșat al celui de bun simț privat.

49.    În viață, există un principiu: pe cei cu caracter imund, mult mai devreme decât mai târziu, comportamentu-i trimite la fund.

50.    Omul îmbătrânește când gândurile încep să facă riduri.