Efigii în ceară

În parcul acela imens, într-o seară,
oamenii vineţi, fără plamâni,
scriau lapidar, cu ambele mâini,
un cuvânt pe un petec de ceară.

Cuvântul acela suna: ftizie.
fiecare însă-l scria diferit,
cu acelaşi condei de lemn înnegrit
şi-aceeaşi nesănătoasă beţie.

Cei ce-aşteptau să le vină rândul
mureau fără cei dinaintea lor.
Ca un pumnal, condeiul
se îndrepta spre pieptul tuturor,
în locul plămânului sec, străpungându-l.

Când oamenii vineţi piereau,
umbrele lor, aiurând, se-ntorceau
în sanatoriul din parcul imens şi gol.


Joc de Hydrargir

Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,
pentru adormire după crugul zilelor.
în ultimul pahar dansul baccililor
ca un exod lunar se arcuia.

Cântecul violei în pieptul osos
se înăbuşea murind cu plamânii,
mai palidă, uscată, pielea mâinii,
pe ultimul pahar, tremura.

Cei din urmă prieteni, baccilii, scânceau
lugubra melodie a ultimei toamne:
acompaniindu-i, gura mea, Doamne,
te înjura şi ochii, demenţi, râdeau.

Mercurul termometrului spart se scalda
în vinul închegat al ultimei nopţi -
în sângele altei neîndurate morţi.

Sfârşitul, îndepărtatul sfârşit, zăbovea
prin aluviunile coastelor rărite.

Scurt CV Ben Corlaciu

Ben (Benedict) Corlaciu s-a născut la 6 martie 1924, la Galați şi a copilărit la Groşii Ţibleşului, Maramureş, de unde era mama lui. A murit la 15 iunie 1981, la Paris, în staţia de metrou, în condiţii suspecte. A studiat la București, absolvind Facultatea de Litere și Filozofie, a fost redactor la revistele “Albatros” ( cu Geo Dumitrescu și Dinu Pillat ), „Flacăra” ( cu Adrian Păunescu ), iar în 1975 s-a stabilit în Franța. Pentru a-și aduce familia a fost nevoit să facă  greva foamei, în fața Ambasadei române din Paris și a reușit. Poet, prozator, traducător, menționat și de George Călinescu în a lui Istorie a Literaturii Române, el este un nume practic necunoscut la noi, deși ar merita să fie citite și cărțile sale reeditate. Apreciem cu atât mai mult gestul Primărie Groşii Ţibleşului, a dl. Nicolae Burzo, de a dezveli un bust a scriitorului Ben Corlaciu în faţa şcolii, care de sâmbătă, 29 august 2015, îi va purta numele.
Opera lui Ben Corlaciu: „Tavernale”, Bucureşti, 1941; „Pelerinul serilor”, Bucureşti, 1942; „Arhipelag”, Bucureşti, 1943; „Manifest liric”, Bucureşti, 1945; „Moartea lângă cer”, Bucureşti, 1946; „La trântă cu munţii”, Bucureşti, 1949; „Candidatul”, Bucureşti, 1950; „ Timpii de aur”, Bucureşti, 1951;