Dumitru V. Marin, “Prima clasă… Personalităţi de pe Valea Zeletinului”, Editura Pim 2014
“Mişcându-se cu dezinvoltură între Vaslui - Iaşi -
Bacău - Bucureşti sau Krakovia - Istanbul, Londra -
Moscova, capabil să fie deopotrivă performant ca
manager, reporter, operator tv, conducător autor, scriitor, editorialist, monografist, capabil să se dedice unor riscante iniţiative politice,
om de lume şi în acela[i timp întreprinzător eficient, Dumitru V. Marin ni se propune ca un model de umanitate, deziderabil acum şi, relativ, în viitor ! (,,MARIN 70”)
Mă întreb, mereu în căutare de nou, câte cărţi nu am uitat prin colbul vremii, prin sertare încuiate ale memoriei, pe etajere prăfuite ale bibliotecilor? Volumul mare de tipărituri din acest moment ne obligă cumva şi la neputinţa de a citi tot, cu părere de rău. În acest tumult am găsit o carte la care tot revin ca să imi confirm ceea ce ştiam deja sau ca să îmi completez cunoştinţele. Aş numi-o din start “o altfel de carte” sau o “alcătuire muncită” cum o numeşte autorul.
Vom spune sincer că nu ne ajung hârtia şi cerneala ca să punem pe tapet truda, listele, locurile şi greaua misiune de documentare a scriitorului. Dumitru V. Marin este un jurnalist în sensul clasic, de modă veche ar spune gurile rele, autentic spun eu acum, aici. Are un CV impresionant. Sintetizând, am găsit numitorul comun al operelor sale: căutarea, descoperirea, redarea şi respectarea adevărului istoric şi cultural. Fără goană dupa senzaţional, fără scandalul din presa vremii, fără false podoabe doar cu intenţia clară de a lăsa o moştenire educativă!
Departe de mine gândul de a incerca măcar să enumăr într-o cronică lista de “personalităţi de pe Valea Zeletinului” alcătuită de autor. Îmi revendic doar rolul de sfătuitor şi vă recomand, pe măsura înaintării în lectură, să descoperiţi personaje autentice care au sfinţit locul, încă de la prima clasă, de la primii paşi îndrumaţi de primii dascăli.
Parcursul lecturii e ghidat atent, în filele cărţii sunt căi sigure de acces la informaţie, redate cu simplitatea scriitorului care îşi împărtăşeşte cu drag experienţa. “După o viaţă… chiar mai putem adăuga câte ceva!”, aşa sună primul gând şi purcedem la pas într-o carte pe care, mărturiseşte autorul, nu o dedică nimănui, “ca fiecare să ia cât şi ce vrea din ea!”. Bine maestre, ridic mănuşa acestei elegante provocări şi o să încerc să fur ceva şi pentru sufletul meu!Şi iată ce am descoperit în final: “Cartea de faţă urmăreşte nu să distrugă vise, ci să le creeze! Nu greşim niciodată, visând!” Şi: ,,Ne-am făcut datoria faţă de noi şi faţă de viaţa adevărată”. Datorie de onoare! Pentru a înlesni lectura, autorul îşi structurează volumul în VI capitole sugestiv intitulate: “Perle ale coroanei”, “Prima clasă (valorică) Azi / Noi”, “Propuneri pentru evaluare”, “Destăinuiri şi amintiri”, “Pentru cei care mereu vin”, “Personalităţi de pe Valea Zeletinului”. În fiecare capitol respiră oameni ai locului, ai momentului. Le-am enunţat în ordine pentru a reda exact naşterea acestei cărţi. Este o carte vie cu personaje – oameni vii sau oameni rămaşi în memoria celor vii. Elevi, profesori, personalităţi – nu sunt doar nume înşirate în carte, sunt chiar surse de informare. Aceasta este cheia cu care autorul îşi deschide drumul în periplul său pe Valea Zeletinului, acesta este elementul de noutate pentru acest gen de documentare: trimiterea nu se face la surse biografice, acte, documente etc ci de la oameni înspre oameni, prin viu grai, într-o comunicare magistrală. Motivaţia demersului scriitoricesc este şi ea demnă de luat in seamă: “Să dăm anilor viaţă şi viaţă anilor rămaşi”.
Nu lipseşte materialul biblografic. Sumarul prezintă şi harta zonei căreia reuşeşte să îi pună în valoare istoria şi cultura. Un rezumat făcut de autor ne luminează înţelegerea: “Investigaţie socio - culturală şi ştiinţifică, pornind de la o realitate istorică respectiv absolvenţa unei clase în 1959, opera de faţă cuprinde: a) destinul celor 32 de absolvenţi cu cele 6 aurifere ale lor, afirmate în context naţional şi European (discipline diferite), şi b) întocmirea lanţului valoric reprezentativ, cu verigi variabil strălucitoare, PERSONALItăŢILE VăII ZELETINULUI. Prima clasă absolventă a ciclului liceal de 11 ani, cu vârfurile ei, e integrată până la urmă, unui sistem de valori, izvorâte dintr-un areal de 7200 km pătraţi, materializate în ţaă şi în lume. O cercetare de astăzi, pentru mâine şi pentru cel mai sigur viitor”.Omul sfinţeşte locul şi cartea de faţă se bazează pe mărturii ale unor oameni legaţi cu dragoste de glie.
Avem peste 300 de pagini cu puls, pagini vii care se mişcă în faţa ochiului atent al cititorului. O carte la care, spuneam, o să revin fie şi doar pentru că paşii mă vor purta pe acele meleaguri vreodată şi aş vrea, după ce au reuşit într-un mod inedit să îmi stârnească admiraţia şi curiozitatea, să îi întâlnesc pe oameni în carne şi oase. O să redau un scurt fragment de dialog spontan şi sincer:
CORNELIA APOSTOL (IAMANDI)
Reporter: Sărut mâna Cornelia! Bine te-am găsit! Te-ai înţelenit aici, la Iveşti - Galaţi, ai o căsuţă frumoasă, o curte ordonată, eşti gospodină şi mă bucur. Tu îţi mai aduci aminte de colegii tăi de la liceu?
Cornelia Apostol (Iamandi): Îmi aduc aminte de toţi, cu drag.
R: Ai o viaţă plină. Mi-ai spus că eşti mulţumită de ea. De unde izvorăşte această mulţumire?
- A.: Mulţumirea izvorăşte de la copiii care mă împacă, mă respectă şi mă iubesc, izvorăşte de la toţi elevii mei pe care îi am aici şi când ies pe stradă mă respectă, toţi foştii mei elevi mă iubesc.
R: Câţi ani ai fost învăţătoare?
- A.: Aproape 40 de ani. Am intrat în învăţământ de la 18 ani.
R: Din această generaţie de 40 de ani, ai putea spune care a fost cea mai mare mulţumire a ta?
- A.: Mulţumiri am avut tot timpul, pentru că am avut rezultate bune.
Şi tot aşa întâlnim oameni care nu îşi uită obârşia, sunt mândri de ce au ajuns în viaţă, de realizările lor. Reporterul, fostul lor coleg le umple şi lor inima de amintiri frumoase, ca şi nouă, cititorii curioşi care le savurăm din paginile cărţii.
Ilustraţiile sunt documente valoroase. Fotografii cu oameni şi locuri întregesc un demers mai mult decât gazetăresc de redare a valorii naţionale unui spaţiu geografic restrâns, un loc pus de scriitor la mare cinste, cu har, pe harta ţării.
Dumitru V. Marin îşi înscrie cu majuscule numele în categoria celor care respectă spiritul sacru al locurilor, valorile trecutului şi lasă o moştenire bogată. O dovedeşte dealtfel înteaga sa operă strânsă de-a lungul a peste şapte decenii de viaţă.
Nu întâmplător am citat-o pe Cornelia Iamandi ci pentru că la un moment dat, ea spune : “Marine, dacă nu erai tu, eram cu toţii uitaţi!” Dar, din fericire pentru noi, Marin este… şi nu se dă bătut!
(fragment din “Dimineţile din templul cuvintelor”, Cronici literare vol.1)