Tinerii să cunoșteau la danț la șură. Dacă s-o-nțăles, le-o spus la părinți că lui îi place fata ceie sau îi place băiatu cela. Și o vinit fecioru cu tata a pețî. Dacă o fo de-acord șî părințî fetei, o mărs și fata. Să zâce că mere pă vid'ere.

Vorbeau ce-i dă la fată, cum să-nțăleg tinerii. I-o băgat pă tineri în cameră separată să să-nțăleagă șî apoi făceau nuntă. Dacă nu să-nțălejeu, fujeu. Mai d'emult așă fujău tinerii. Șî io am fujât că părințî mnei numa nu o fo de-acord. M-o dus acasă la socri. Apoi am făcut nunta, ne-am înțăles bin'e, avem doi prunci.

            Apoi s-o pregătit de nuntă. Fata și-o gătat hainele. Să duceu hainele înainte de nuntă la mnire acasă. Atunci așă o fost: on dulap, lădoi, 9 perini...șî le-o dus cu carăle, cu fete și feciori. Șî le așăzau acolo la mnire acasă. Așă s-o dus atunci. Apoi după vo 10 ani să mobila o cameră. O fo șî care o mărs șî n-o avut nimică, o stat într-a socrilor. Atâta o fo bine până o dus, apoi dacă nu o avut haine, îi spunea că nu o avut nimnică.

            În săptămâna nunții, fetele și feciorii făceau țazlauă. Îi așă ca steagu. Să înșirau cocoși pe ață și se puneau pe bote, care se gătau și cu zad'ii, baticuri, ce se puneau la capătul bot'ilor. T'emătorii umblau cu bot'ile cele pă de-o lăture d'e mniroi când méréu la cununie și când méréu după nănași. Să făceu joi sara c-apoi sâmbătă o dus hainele și să le aibă făcut'e.

            Vinerea să făceau mâncărurile. Să tăie iosagu (vacă, porc, junincă). Să adunau femei multe. Era o anumită bucătăreasă care le spunea ce să facă. Miercurea făceau pături d'e tăieței.

            Sâmbăta pă la 8-9 începeau să spele mnireasa, să-i gate hainele, să o îmbrace. Mnireasa era îmbrăcată cu hainele ei de-acasă. Cam pă la vo 3-4 să găta să vie după mnireasă. I se punea balț la mnireasă. Da dacă am fujât înainte de nuntă, nu am avut voie să intru în biserică cu balț. Afară mi l-o luat nănașile și mi-o pus batic. Când am ieșit din biserică după cununie mi l-o pus iară. Care fujéu ”și-o pus balțu-n ladă”, așă să zicea. Pe mireasă o îmbrăcau 2 fete, niamurile. La fetele alea patru le zicea fete de nună. Erau feciori de nună și fete de nună. Acuma se zic domnișoare d'e onoare. Hainele i le făcea nănașa. Mi-o cumpărat nănașa haine și mi-o cusut după mine. Nănașa din partea lui i-o cumpărat costum frumos nou sau i l-o cusut. Atunci nănașii o dat haine la mniri.

            Nănașii să alejéu d'in neam, d'in d'iță. Hainele de mireasă erau d'e mătasă frumoasă, cusută de nănașa. Pă cap să pune balț șî coronă. Corona tăt nănașa o adus, era cu mărjele. Mnirile avea costum șî pălărie neagră. Hainele alea le-am păstrat și până am fost tineri și n-am avut prunci mai mérém la biserică cu ele.

            Méré mnirile după nănași și apoi o vin'it cu nănași după mnireasă. Mnirele venea cu alai și mnireasa îl aștepta în casă. Prima dată să dă o fată sau o babă în locu miresei și apoi râdeau oamin'ii și ziceau: ”Și asta mnireasă a hi când vremea i-a vini”. Când o cerea tarostele, mnireasa plângea. N-ai putut să nu plânji cât d'e frumos cerea mnireasa.

            Dacă fecioru îi din alt sat, aducea staroste de-acolo. Când să abat laolaltă, trebe să deie on pahar de pălincă ca să lesă tarostele mniresî pă tarostele mnirelui să să baje-nlontru. Să mai mâncau acole în gură.

            După ce o cerea pă mireasă, mergeau la cununie. Atunci era obiceiu ca să se facă nunta șî la mnireasă. De la cununie veneau la mireasă acasă. Acolo méré tineret șî neamurile miresei șî de-acole după ce-o ieșit de la masă cu nuntașii, cu alai cu tăt, s-o dus la mnire acasă. La mnire o vinit tăți însurătorii din sat și neamurile. Așă le zice la cei până la 60 de ani, însurători.

            La mireasă acasă să făcea ”danțu mniresî”. O jucau feciorii, tăt'e fet'ile, și alții care o vrut apoi punéu bani și dacă o vrut să o joace mai mult, când să oprea ceatarâșu iară puné bani să mai joace cu mireasa. O lua tătă lumea la danț. La urmă o juca mnirile.

            De mâncare o fost aperitiv, supă d'e găină, cartofi cu carne și sarmale, cozonac. Atunci nu să făceau prăjituri. La aperitiv se punea 2-3 chiftele, on șnițel, drob, câteodată șî caltaboș punéu pă blide.

            Până juca mnireasa, lumea o gătat d'e mâncat, o servit. Apoi méréu cu alai până la mnire acasă. Méré cântând lumea pă drum.

Mnireasă, mnirele tău

Poate hi solgă-bd'irău

Da pă care l-ai lăsat

Poate hi porcar la sat.

Aista-i nănaș, nănaș,

L-am adus d'in Făgăraș

Nu l-am adus d'e frumos

Că l-am adus d'e bănos.

            Acolo erau așteptați de socri. Soacra o primea și o săruta pă mnireasă.

            La mnire acasă, ”la mescioră”, când ai intrat în odor, după ce să venea de la biserică, pă masă era on castronaș cu grâu și fet'ile de nună. Ele o împrășt'iét cu grâu și o pt'iuit:

Fet'ile d'e la mescioră

Gând'ești că-s puiuți de cioară;

Feciorii d'e la colac,

Gând'ești că-s puiuți de drac.

            O umblat așă roată pă lângă masă și-o pt'iuit până o gătat d'e împrășt'iet grâu:

Țâpaț grâu, nu țâpaț pleavă

Că mnireasa ni-i d'e treabă;

Țâpaț grâu, nu țâpaț vânt

Că mnirile ni-i d'e rând.

Să arunca cu grâu să aibă tinerii noroc. Asta-i norocu mniroilor, grâul. Și acuma se mai aruncă.

            Apoi o intrat mniroii în casă, s-o băgat la masă și lumea după ii. Apoi o început nunta. Cu muzica erau țâganii: un primaș, doi contralăi și unu cu gordona.

            La răspuns, când m-am măritat eu, o pus bani pe colac. Da înainte, feșt'ecare femeie punea on batic sau o bucată de material pe colac și o cinstit mnireasa. N-o fo bani. Numa nănașii și neamurile apropiate o dat bani. Nunta mi-o fo în 14 noiembrie și am avut atâția colaci în șură, până sus. Până la Crăciun n-am făcut pt'ită. S-o și strâcat bugăț că n-am putut să-i mâncăm tăți.

            Spre dimineață, nănașile luau balțu de pe capu mniresî și îi puneau batic.

            În șură o fo nunta și cu mesă până pă podu de la drum. Pă la 3-4 s-o dus lumea acasă. Pă dimineață, pă la 10-11 o început să vie la prânzu mniresî. [1]

[1]    Performer Păcurar Felicia, 79 ani, Ulmeni, 2014