gdEvanghelia a III-a-Cea a trecerii

Să nu fii trist,mi-a zis El
în ziua aceea când aflasem
despre încă o plecare.
Sunt morți și morți
așa cum sunt oameni și oameni.
Unii oameni sunt prea mici
pentru o moarte așa de mare,
precum sunt și alți oameni
prea mari pentru o moarte
așa de mică.


Gândește-te mai mi-a zis El,
(în timp ce fumam o țigară,
să fie de sufletul celui plecat),
că așa sunt
și morțile,inegale
ca voi,oamenii.



Evanghelia a IX-a -Cea a pomului de iarnă

Atunci EL mi-a spus:
-Literatura oficială
este pomul de iarnă,primavară
vară și toamnă
unde-și așează bastonul,jobenul,
șpăgile și bășinile,
ei, marii democrați
ai literaturii oficiale!
Apoi EL a mai continuat:
-Literatura oficială este verișoara,
nepoata și cumătra
celeilalte literaturi oficiale,cea proletcultistă.
De aceea ,mi-a mai zis el în final:
-Poți să fi sigur că ei,marii democrați
ai literaturii oficiale,
merg în fiecare seară la culcare
fredonând  fericiți Internaționala Socialistă
și recitând în gând
poemul Lazăr de la Rusca!


Evanghelia a X-a(Cea a locuinței)

Atunci EL mi-a spus:
-Voi toți locuiți față în față
cu spatele bisericii,
cu spatele primăriei,
cu spatele guvernului,
cu spatele Casei Poporului
și cu spatele altor
asemenea case.
Dumnezeu nu lucrează pentru voi
prin oamenii aflați
în aceste frumoase
și cochete case!
Și asta pentru că
printr-o stranie coincidență,
mai toate zilele voastre
corespund zilei a șaptea,
când EL, Dumnezeu,
se odihnește.

Iar în final,mi-a mai spus EL:
-Arareori,printr-o la fel
de stranie coincidență,
zilele voastre corespund
cu una din zilele
lucrătoare a Lui Dumnezeu.

Și atunci acei oameni
din acele frumoase
și cochete case,
vă cunosc
și vă recunosc!


Evanghelia a XV-a(Cea a limbii japoneze)

Atunci eu i-am spus:
-Iubește-mă măcar în limba japoneză!
Ei vor crede că vizionezi
un videoclip pe youtube
în timp ce semaforul
afișează culoarea roșie!
Apoi am continuat să-i spun:
-Iubește-mă în limba japoneză
în timp ce-ți privești verigheta!
Ei vor crede că ești mândră de ea
însă gândul tău va fi
să o arunci pe fereastră,
apoi să accelerezi,
între timp culoarea semaforului
devenind verde.
De aceea îi conjur pe judecătorul sindic
și pe Avocatul Poporului
să facă ceea ce trebuie.
Iar pe ministrul transporturilor
Să inaugureze încă odată
autostrada sufletelor noastre
astfel încât tu
să spui iar
cuvântul ăla:aishiteru!

Evanghelia a XVI-a (Cea a duminicii orbului)

Atunci eu i-am spus:
-Tatăl lor, care ai tăcut
și te-ai plimbat
niște ani, pe banii tuturor.
TU ai adus balaurul galben
după ce te-ai luptat
cu balaurul roșu,
când nu ați mai stat
la aceeași masă
și la același ospăț.
Sfințească-se casele tale,
albească-se dosarele tale,
și mai mult, după această
nouă duminica a orbului.


Evanghelia a XVII-a(Cea a marelui alb)

Atunci eu le-am spus:
-Lucian Blaga o perioadă
a fost mut
ca o lebădă.
El,marele alb de azi,
e mut ca o nucă seacă.
Cu exceptia momentelor
când citește niște cuvinte
după o foaie.
El atât de mut,încât
nu vorbește cu niciunul
din cei ce-l luaseră de mână
și vroaiu să-l facă prim ministru.
O soluție totuși există.
E aceeași de acum niște ani.
De aceea vă implor,
vă conjur,
aruncați iar niște găini
în curtea partidului
din Aleea Modrogan
și de ce nu,
alte găini
la Palatul Cotroceni.


Evanghelia a XXIII-a (Cea a lui John)

Atunci el ne-a spus:
-Am un câine,il cheama John.
Nu bea whisky,
nu fumează,
dimineața când se trezește
nu-si verifică notificările
si mesajele de pe rețelele sociale.
Nici nu pune ibricul pe aragaz
să-și facă matinala cafea.
Nu se declară rom
pentru a prinde un loc subvenționat
la o instituție școlară.
Nu se declară ateu si nici
nu merge la vot.
Nu susține Statul Paralel
și nici pe cei care neagă
existența Statului Paralel.
Apoi a încheiat:
-Am un câine, îl cheamă John.
Și spre deosebire de noi toți
când vede oameni se bucură sincer.

Evanghelia a XXI-a(Cea a minunilor)

Și zâmbind eu le-am spus:
-Atunci treceam moartea
pe curat
și viața pe ciornă.
Erau atatea minuni
încat le dadusem
un nume:normalitate.
Acum e totul întors,
fix pe dos.
De aceea tuturor banalitailor
le spunem atât:minuni!

Evanghelia a XXII-a (Cea a primarului)

„Orice asemănare cu vreun primar din județul Călărași,
sau de oriunde din țară este pur întâmplătoare și reală.”
Gabriel Dinu

               
Atunci eu le-am spus:
-Pentru voi fericirea
are forma unui
coteț cu găini.
Acolo el,primarele vostru
transformă niște ouă în pui
de câteva zile
și îi multiplică
iar și iar.
Apoi vă cheamă să mergeți
să-i cumpărați.
Și voi mergeți
pentru că puii sunt
mici și drăgălași
iar primarul, primar.
Dar după ce-i cumpărați
când îi cereți factură,
chitanță,ceva...
ce se poate fiscaliza,
el își pierde răbdarea
și vă ceartă
că sunteți de la
celălalt partid,că de-aia
nu are țara autostrăzi,
școli și spitale!
De aceea nu voi
sunteți cei mai fericiți.
Ci aceia care,
când îl văd îl salută
cu două gânduri:
-Să trăiți domn' primar!
și:
-Să fii al dracu' de securist!

Evanghelia a XXIV-a(Cea a iernii)

Atunci eu le-am spus:
-Cu paltoanele încheiate la propriu
 dar desfăcute la suflete,
 intrăm în iarnă
ca într-o nouă moarte ușoară!
De departe,primăvara
ne face semne timidă cu mâna.


Evanghelia a XXVIII-a(Cea a cearcănelor)

Atunci eu le-am spus:
-De la o vreme
port cearcănele morții
și ea le poartă
pe ale mele.
În general întineresc
tot mai mult
lângă cei mai tineri ca mine,
lângă cei de o vârstă cu mine,
lângă cei mai în vârstă ca mine.
Dar,cu toate astea
port cearcănele morții
și ea le poartă
pe ale mele,
ca într-o mare dragoste
la prima vedere.

Evanghelia a XXVII-a (Cea a civililor)

Atunci eu le-am spus:
-Ei erau civili,
dar sub căptușeala
hainelor aveau cusuți epoleți.
Erau epoleți din toate vremurile
și regimurile.
Epoleții bunicilor lor,
epoleții părinților lor
și proprii epoleți.
Ei erau civili
și adesea vorbeau
despre patrie,țară și popor .
După aceea băgau cardul
în bancomatul unei bănci oarecare.
Ei erau civili,
aveau epoleți cusuți în
căptușeala hainelor,
vorbeau despre patrie
țară și popor și
băgau cardul in bancomatul
unei bănci.
În timpul acesta,noi ceilalți
tăceam foarte tare .


Evanghelia a XXVI-a (Cea a ielelelor)

Atunci eu  am spus:
-Niciodată nu le vei ști
pe toate ielele tale!
Pe toate acele ele
care dansează în ploaie,
în viscol,în zăpada moale
sau în soare cu gândul la tine.
Undeva o ea mătură frunze
și fredonează încet un cântec
sărind de pe un picior pe altul.
Dar ea nu mătură frunze
măturând frunze.
Doar îți face mai lină calea
spre inima ei.


Evanghelia a XXV-a(Cea a fericirii noastre)


Atunci eu le-am spus:
-Acum că ați votat,
v-ați strigat ura,
ați strigat:Ura!
Urmează să....
Știți bine cu ce rimează!
Așadar fericirea și normalitatea
care așteptau la graniță
vor intra în țară în plin
pe la toate punctele de frontieră,
vameșii vor fi indulgenți cu ele
și le vor trata cu bunăvoință.
Astfel vom fi cu toții fericiți!
Ne vom da meditații unii altora
și vom  prospera.
Apoi ne vom cumpăra case,terenuri
și alte asemenea bunuri
inutile în utilitatea lor.
Vom fi cu toții fericiți până la
cel mai cronic alzheimer
și vom uita
că am fost,suntem
sau vom fi vreodată fericiți!


Evanghelia a XXIX-a(Cea a poeziei)

Atunci eu le-am spus:
-Uneori,rareori sau deseori
poezia se dezbracă,
se-mbracă,
se dezbracă,
se-mbracă,
își bea cafeaua,
berea,vinul
și ultima gură
de whisky sau vodcă.
Mai fumează încă-o țigară
apoi iese pe ușă
să-și întâlnească cititorii.

Evanghelia a XVIII -a (Cea a ruletei rusești)

Atunci eu le-am spus:
-În pistolul acesta
nu sunt gloanțe
ci femei măritate!
Blonde,brunete,șatene,
de aproape,de departe,
înalte și mai putin înalte.
De aceea acum
când pun pistolul la tâmplă
vă întreb si mă întreb:
-Care din ele mă va ucide
in locul glonțului?


Evanghelia a XVI-a(Cea a maestrului)
                
                      Lui Aurelian Titu Dumitrescu

Atunci eu i-am spus:
-Într-o dimineață ți-am scris
pe una din rețelele sociale
și au citit toți,
chiar dacă unii
erau plecați din localitate!
Mi-ai răspuns pe la prânz
și ai spus că am mare curaj
și că mă grăbesc.
Într-adevăr,într-o lume de măști
E mare curaj ca să fii.
Și cum să nu te grăbești?
Când maestrul îți apare în vis
și îți spune că vei
mai sta pe-aici,
trei ani,sau poate patru,
căci Nichita te-așteaptă
plictisit și-nsetat.