Veronica BalajCu o denumire specifică și destul de interesantă, romanul „Amiază nevindecată” (Editura „Victor Babeş” din Timişoara, 2018, pagini 311), de Veronica Balaj (scriitoare, poetă, jurnalist, membră a Academiei Româno Americane, pornește de la  o sensibilitate deosebită față de procesele vitale ale omului, simultan întruchipând în mod concret fenomenele esențiale ale vieții umane ce sunt într-o legătură indispensabilă cu existența cotidiană, având în relief aspectul dragostei, al suferinței morale, al fericirii și al dimensiunii afective.
Sub raportul acestor înfățișări se distinge sentimentul uman în relațiile dintre oameni, adică procesul afectiv specific uman ce exprimă atitudinea omului față de realitate, față de cele înconjurătoare, față de a cunoaște și a simți credința și pasiunea intimă legată de cineva printr-o prietenie foarte apropiată, caracteristică unui mediu restrâns.
Pe această atitudine  se spijină conținutul integral al acestui roman cu triplu plan epic.
În contextul acestor descrieri, cunoscutul critic literar Adrian Dinu Rachieru își expune propriile viziuni în prefața acestei lucrări, „Amiază nevindecată” fiind romanul care impresionează nu numai prin structura internă și externă a conținutului, dar și prin calitatea stilistică în a formula acțiunea subiectului.


Atât Adrian Dinu Rachieru, cât și Cornel Ungureanu, renumiți critici literari, au apreciat constucția epică a cărții. 
Acțiunea cu personaje  care  se intersectează pe diferite paliere, se desfășoară pe un vas de croazieră, într-o atmosferă  palpitantă în care marea devine și ea un personaj important.
Romanul „Amiază nevindecată” o are ca protagonistă pe Teodosia, actriță care va prezenta sepctacolul celor care s-au înscris să-și  sărbătorească nunta de argint pe vasul de croazieră.
Acesta este doar un pretext pentru a se derula o suită de povești de viață care mai de care mai interesante. În cadrul seratelor festive, programate prin concursul respectiv, sunt relatate și istorisite diverse întâmplări din viața cuplurilor, totul fiind bine coordonat epic, inventivitatea fiind  o calitate a Veronicăi Balaj. 
Pasaje interesante susțin ideea că viața merită trăită în orice condiții, jocul de-a viața fiind unic, magic,  astfel fiind dezvăluită cu o relativă obiectivitate imaginea fizică și morală a personajelor, în evidență fiind suprapuse faptele lor, relațiile lor prin legătura reciprocă cu mediul înconjurător.
Intrând în rol, rând pe rând în desfășurarea epică a acțiunilor, fiecare dintre personajele prezente  sunt într-o mișcare și schimbare emoțională permanentă prin diverse episoade, figuri ce simbolizează sinteza scenelor de viață cotidiană, acțiuni capabile de a impresiona și de a atrage atenția asupra unor  întâmplări vitale interesant legate, și care au în subtext, meditația asupra  vieții.   
Planul epic este susținut de un stil alert și care lasă loc imaginativului în care viața însăși este centrul de referință al existenței umane.
Toate evenimentele relatate poartă veșmântul c puterii de-a învinge obstacolele ivite în calea biografiei lor,  suportul  fiind, dragostea. În multiplele sale variațiuni.
În acest  peisaj, mai zis țesătură de întâmplări pe care nu le derulăm acum, intră în scenă Anca, purtătoarea unei povești dramatice de viață și care-i prilejuiește Teodosiei  remarcabile confesiuni  în paralel cu trăirile fericite ale altora.
Prezența Ancăi, solitară după moartea iubitului său, deschide ușor  calea spre considerații filozofico-religioase. Rămasă pe țărm, toată relaționarea sa cu Teodosia prin mesaje scrise, conturează un plan epic secund, paralel cu agitația și diversitatea de pe vas. 
Corespondența dintre cele două prietene are un efect special – Teodosia încearcă să o consoleze pe Anca, mizând pe faptul că necazurile vieții trebuiesc învinse și depășite cu orice preț, iar viața trebuie trăită indiferent de clipele plăcute sau triste ale destinului.
Prin urmare, ironia sorții, fiind și filosofia existenței umane, este jocul neașteptat al întâmplărilor vitale, este jocul care dictează condiții corelate cu reușite și nereușite, cu căderi și urcușuri, cu plăceri și neplăceri, cu bucurii și tristeți, cu tot ceea ce unește viața omului cu mediul înconjurător al acestuia. Pentru a înțelege complexitatea fenomenului epic tratat în această operă literară este nevoie de o lecturare minuțioasă a întregului conținut, doar numai așa cunoscând toate circumstanțele din care se compun evenimentele ce au loc pe vasul de croazieră, cât și acțiunile reciproce dintre pasageri.
Dialogul scris între cele două circulă ca niște flashuri, printre care, își face loc povestea unei iubiri trăite de Teodosia. O foarte frumoasă alunecare în real și imaginar.
Un personaj care trăiește în memoria sa afectivă și, care se dovedește a fi chiar pe același vas, descoperindu-se unul pe celălalt spre final.
Povestea nu se mai poate reedita, iubirea s-a dus, aripile-i sunt frânte, așa că, după amiaza în care ea îl revede, este de fapt, o după  amaiază nevindecată.
Construcția romanului „Amiază nevindecată”, abordată de scriitoarea Veronica Balaj, se bazează pe sentimentul de dragoste, tot ce poate însemna extaz, vis, decepție, speranță...
Poveste veche de când lumea dar, prezentată în alte variante.  Autoarea descrie cu multă măiestrie poveștile de viață ale concurenților care pot fi considerați eroi, au învins orce dificultate și, iată-i vii acolo, pe scena sărbătoririi  nunții lor de argint. autoarea se dovedește un fin analist al psihologiei feminine în special.
Trăirile interioare și experiența sufletească fiind în corelație cu întâmplările de pe nava de croazieră,  desigur că face un efect special umbra acestei povești de dragoste neîmplinită a Teodosiei. El, făcându-și până la urmă apariția – fostul iubit al Teodosiei din întâmplare este unul dintre pasageri.
Ca urmare, romanul „Amiază nevindecată” este o istorisire a unor fapte, a unor gânduri și sentimente intime legate de viața a două personaje ce sunt nefericite în dragoste, destinul unindu-le prietenia, cât și despre existența fericită a unor cupluri care își sărbătoresc cu mult succes sentimentele de iubire după mulți ani de conviețuire împreună, lucru nespus de minunat pentru viața umană – toate evenimentele raportându-se la existența cotidiană în care epicul se desfășoară în trei planuri, cu implicarea unui număr mare de personaje, având în vedere că acțiunea se petrece pe un vas de croazieră, dar și în afara lui.
Despre întreaga complexitate a acestor aventuri vitale ale omului, regăsite în romanul de față, Veronica Balaj scrie: „Veți citi și veți descoperi situații prin care fiecare a trecut, la un moment dat”.
 În prelungire, există și al treilea plan epic al romanului care este compus din efecte și imagini  de coloratură  atât  centrate din evenimentele petrecute pe navă, cât și din multe alte întâmplări pe care pasagerii le trăiesc în diverse locuri atunci când coboară de pe vasul de croazieră.
Însă, cu certitudine, amintirile esențiale sunt cele petrecute pe navă, construite din trăiri interioare  accentul fiind pus în numele vieții ce trebuie respectat cu sfințenie și concordat cu regulile eticii sociale, în modul acesta creând eticheta binelui personal și social.
Așa fiind, „Amiază nevindecată” este opera literară care trebuie lecturată cu toată inima sufletului, deoarece este un roman psihologic care pledează pentru puterea de-a te salva  din orce încercare.
Stilul,  mijloacele de exprimare susțin calitatea întregului conținut afectiv și al încărcăturii emoțional-expresive.
Ca urmare,  scriitoarea Veronica Balaj, prin viziunea sa de scriitor remarcabil, a reusit până la urmă să creeze și acea imagine literar-fantastică unde marea, la propriu și la figurat, devine parte componentă a romanului, adică devine un personaj viu care seduce și produce o impresie deosebită prin frumusețea sa înconjurătoare, prin frumusețea că devine martor ocular al tuturor întâmplărilor intervenite pe navă.
Veronica Balaj, scriitoare cu renume (prozatoare, romancieră, poetă, jurnalistă, publicistă,, membru al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte, membru al Academiei „Citta di Roma”, membru al Uniunii Scriitorilor din România, cât și al altor uniuni și asociații de creație literară, etc), de această dată a pus în lumină o lucrare de excepție, o lucrare care fascinează atât prin denumirea neobișnuită, cât și prin conținutul minunat care uimește și produce admirație.
Romanul „Amiază nevindecată” este opera literară care completează imaginea literaturii moderne ca expresivitate. 
De remarcat, scriitoarea Veronica Balaj este autoare a peste 30 de volume literare, fiind în același timp și realizatoare de emisiuni radio-tv, multe din lucrările sale sunt ediții bilingve și traduse în mai multe limbi (engleză, franceză, germană, ebraică, etc), având în palmares numeroase premii și nominalizări internaționale și naționale.