od"Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu."
- 1 Petru 3 : 3,4

   Cuvântul "eleganță" este folosit în această lume cu scopul de a scoate in evidență mişcări alese, un bun gust la alegerea îmbrăcămintei, o combinație aleasă între faptele şi gesturile tale, şi mai ales o armonie şi o frumusețe inimaginabilă in ceea ce faci, spui şi simți.
  Se găsesc diferite asemănări cu acest cuvânt într-o lume întunecată şi plină de imperfecțiuni, dar într-un suflet creştin, există  această  eleganță?
  Într-un suflet în care spunem că există Isus, există şi noblețe?

  În ceea ce spui, ce gândesti, ce faci şi ce hotărăşti se găseşte eleganța cerului?



  Ai această eleganță în inima ta? Sau Tatălui încă îi mai este ruşine cu fiul sau fiica sa care are veşmântul pătat?
    Tu, urmaş al unei împărații atât de minunate! Tu, printul şi prințesa unei spițe regale, fară eleganța cerului, fără cununa puritătii, tu îti faci Tatăl sa-şi întoarcă fața. Unde este acea armonie, acea puritate, acea frumusete pe care Tatăl ti-a daruit-o? Eleganța regală de care trebuie să fi mândru?

   Le-ai vândut asemenea lui Esau, pe un blid de linte, ți-ai vândut coroana cerească, eleganța si rafinamentul unei fiice de Împărat, pe o lume pătată şi destinată pieirii, pe nişte gunoaie destinate putrezirii şi pe o moarte vesnică.
   Demnitatea ta, mândria ta de fiu de Împărat le vinzi atât de uşor. Acel ceva care te face deosebit, cum se deosebesc prințesele şi prinții de tinerii obişnuiți, acea putere, puterea eleganței divine, o vinzi fără să te gândesti că într-o bună zi, Tatăl tău îti va cere să îi arăti coroana pe care cu bucurie ți-a aşezat-o pe cap.
   Citim atâtea romane în care fetele frumoase asistă la baluri şi dineuri. Eleganța lor le fac să fie apreciate de toți cei din jurul lor. Prin ceea ce fac ele arată cât de prețioase sunt şi cât de mândre sunt de sângele nobil pe care îl poartă în vene.

   Şi noi, tineri şi tinere, suntem printi şi prințese care asistă fără să vrea la balul vieții. Prin ceea ce facem, gândim sau spunem, prin îmbrăcăminte sau gesturi, prin tandrețe sau dezgust, noi arătăm rangul familiei din care provenim. Prin actiunile noastre, noi ne cinstim sau ne ruşinăm Tatăl.

   În acestă lume, eleganța sunt maşini scumpe, haine ,,de firmă" sau şcoala  pe care o avem. Dar eu vă spun că adevarata eleganță este aceea în care şi-a pus ştampila Isus. Dacă în viața ta trăieşte El, atunci eul tău nu mai poate să îl necinstescă pe cel ce l-a creat. Cu uşurință vindem dreptul de fii şi fiice, cu uşurință alegem urâciunea acestei lumi, şi cu uşurință pierdem viața veşnică.

  Ca să porți coroana trebuie să lupți şi să îi suferi povara. Mai întâi luptă, şi apoi câştigă!

   Coroana trebuie cinstită şi pretuită. Dacă vreodată ți-a fost oferită, ține minte, că nu o meriți, numai dacă ai luptat cu adevărat pentru ea! Dacă Tatăl ți-a oferit-o, înseamnă că te iubeşte şi vrea să îi arăti şi tu aceasta, nu că ai merita tu să porți acele veşminte cioplite în aur, nu, dacă ai ceva, înseamnă că ti-a fost dăruit ca să înțelegi că pentru un Rege fiul şi fiica lui sunt totul. Poate ei nu merită coroana, dar Tatăl ştie că nu va fi dezamăgit.

  Însă noi nu ştim ce înseamnă să nu dezamăgeşti. Folosim o eleganță falsă pentru a câştiga o coroană adevărată. Nu am învățat că nimic nu se câştigă de-a gata, ci că până nu suferi nu înțelegi ce e cu adevărat biruința.

  "Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată." - Proverbe 31: 30

  Frumusețea adevărată nu stă în machiaje scumpe sau obiecte de valoare, ci căutând să fi prințesa Cerului, doar  El să se bucure de tine. Noi de multe ori încercăm să placem acestei lumi murdare, şi fără să realizăm ne murdărim şi noi de noroi. Ceea ce uităm, este că frumusețea şi eleganța se găsesc în adâncul inimii noastre. Acolo El sădeşte o sămânță, iar noi prin mijloacele noastre, o crestem sau o lăsăm să se ofilească.
   De ce este nevoie ca acea mică sămânță să piară ca noi, nişte ființe atât de neimportante, să înțelegem că frumusețea este ceva ce dobândeşti pe parcurs?
  Frumusețea şi eleganța inimii. Acea frumusețe care nu va face lumea să întoarcă capul după ea, însă îl va atrage pe El. Pe cel ce a sădit-o şi în care poate nu a mai văzut nicio speranță de viață.

   Nu încercați să placeți lumii, pentru că nu veți reuşi niciodată să o multumiți şi astfel vă veți pierde coroana cea de preț, ci mai bine curățați-vă haina cât încă mai aveți şansa, şi întoarceți-vă la cel ce poate să vă aşeze coroana iar pe cap.

   Tine-ti minte, frumusețea este într-o inimă blândă, curată, o inimă sinceră si stropită cu roadele duhului sfânt, şi mai ales într-o inimă care ştie că trebuie să ocupăm locul pentru care am suferit pe acest pământ. Scaunul de sus, lângă Tatăl nostru, acolo unde ne este dreptul. Şi cum am mai spus, nimic nu se câştigă uşor, însă fără să merităm, mântuirea şi iubirea ne sunt oferite cu dragoste de un Tată bun şi iertător.

    Eleganță în iubire, eleganță în trăire şi eleganță în a-L cinsti pe Tatăl. Acestea sunt cele trei lucruri esențiale pentru a arăta cu adevărat ce înseamnă o eleganță ruptă din cer.

   Capitol extras din cartea ,,Gândurile de azi sunt faptele de mâine” care este în curs de apariție la editura Bookzone.