Florica Bud un secol de vanzarePrintr-o conjunctură nefavorabilă mie, ce m-a ţintuit la pat, am avut parte, la început de an 2012, de lecturi consistente, iar bucuria este şi mai mare când autorii cărţilor citite sunt maramureşeni de-ai mei: Florica Bud, Ioan Dragoş, Nicolae Goja, Vasile Morar, Dragomir Ignat.(...) Am pornit cu o curiozitate şi o nerăbdare specifice copiilor în a asculta poveşti spuse seara de bunici, în a citi „prima creaţie literară” din 2012 a scriitoarei Florica Bud, „Secol de vânzare – pamflete” tipărită la Editura „Maşina de Scris”, Bucureşti.
 Încă de la început observăm autoironia fină, cu care ne-am obişnuit să o găsim în cărţile autoarei maramureşene, ca şi multa poezie din frazele scrise în cele 42 de pamflete ale cărţii.
Personal, nu m-am putut opri din citit, deoarece Florica Bud nu se protejează deloc şi, în numele adevărului, spune tot, cu riscul de a-şi face duşmani mai apropiaţi – vezi reproşurile vizavi de Casa de Cultură a Sindicatelor, de clădirea Primăriei Băii Mari, de şantierul de pe 22 Decembrie, de Someşul poluat, de drumurile judeţene, etc. – sau mai îndepărtaţi, printre  cei prezenţi în paginile volumului, scriitori, vedete, vipuri de tot soiul, dar şi politicieni ce ocupă un scaun în Parlamentul României, precum şi în instituţiile care, prin prestaţia lor, fac rău imaginii ţării.


   Prin cartea „Secol de vânzare” scriitoarea Florica Bud ne dovedeşte că este un Caragiale modern – opusul lui Caragheorghe, un bărbat care se iubea doar pe sine -, fiindcă este o fiinţă umană aparte, care nu poate trece nepăsătoare peste indolenţa guvernanţilor. O întristează până la lacrimi nedreptatea socială, îi repugnă banalul cotidian, prostia adusă la rang de virtute, supuşenia, teama casnică şi, ca o adevărată Ioana D’ Arc modernă, luptă cu armele ei cele mai tăioase – scrisul şi cărţile tipărite până azi – pentru egalitatea de şanse a femeilor obişnuite şi cu bun-simţ.
   Concluzionând, putem afirma că „Secol de vânzare” este o carte-manifest, iar ideea care se desprinde este aceasta: „Femeile înţelepte şi care îşi respectă menirea nu-şi doresc o egalitate, imposibil de realizat, cu bărbatul, deoarece Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia inegali, tocmai ca să se completeze, formând un întreg”.
    Citind cartea de două ori, adică cu mare atenţie, ai şansa să descoperi în prozatoarea Florica Bud un om care ţine partea celor aflaţi în bătaia sorţii, dar niciodată a leneşilor şi a profitorilor. Un om cu defecte, calităţi şi opinii pe care şi le asumă. Pentru ea, omenia – care i-a fost insuflată în familie, o familie de ţărani transilvăneni simpli, dar harnici şi oneşti – este „...o rochie pe viaţă pentru un creştin născut, nu contrafăcut”. Adolescenta pornită din Ulmeni la cel mai bun liceu din oraşul Baia Mare, apoi la facultate, la Petroşani, are un înalt spirit civic, iubind tot ceea ce înseamnă România (vezi Întoarcerea Coanei Chiriţa de Monaco) şi doreşte să apuce zilele în care să trăiască „într-o Românie firească, unde oamenii să ocupe locul pe care îl merită” . (...)
 Consider că un scenarist talentat ar putea scrie o piesă de teatru după cărţile scriitoarei Florica Bud, în care personajele („divele”, „curtezanele”) să se desfăşoare în voie, natural, exact ca multe „blonde” din societatea românească de azi. Sunt ferm convins că ar avea casă plină la fiecare spectacol!
   Sunt în asentimentul doamnei Florica Bud şi aproape închei acest scurt comentariu de cititor fidel al operei Domniei Sale (niciodată nu m-am erijat într-un critic literar!) cu dorinţa strigată, pe un ton îngroşat de tutun, de către eroina din pamfletul intitulat „Întoarcerea Coanei Chiriţa de Monaco”, care nu este altcineva decât o foarte cunoscută vedetă de-a noastră, ce a purces greu, literar, născând două bestselleruri şi ale cărei calităţi fizice şi intelectuale sunt umflate de către admiratorii săi cu pompa balcanică, pe ici şi colo, prin părţile esenţiale, părţi în care nu a fost posibil să pătrundă siliconul industrial: „Dragă Premiule Nobel pentru Literatură, te rog să mă aştepţi şi pe mine până îmi fac o operă solidă. Sunt de acord cu romancierul care afirmă că niciun scriitor de limba română cu operă solidă în spate nu te-a primit, multrâvnitule Nobel! (...) Te rog, dragă Nobelule, până îmi consolidez opera bătută la laptop de capetele altora, să te autodepui într-o bancă elveto-galactico-americană, ca să te umfli un pic. (...) Dragă Premiule Nobel Ecologic! Pot să candidez şi pentru tine, deoarece, ecologistă cum sunt, am tipărit ce de-al doilea bestseller al meu pe hârtia igienică folosită deja în primul roman, papirus ce m-a propulsat în topul celor cincizeci de milioane mai bine vânduţi avortoni literari.”
   La final spun, în stilul jucăuş al prozatoarei Florica Bud, „Dragă Premiule Nobel pentru femei alintate & bucătăriene şi pentru coconi poznaşi ce refuză să se maturizeze de frică să nu ajungă nişte maturi săraci cu duhul”, pregăteşte-te! Florica Bud vine... vine... vine!!!!