Născut în 1953 în satul Fântâni din comuna Nicoreşti, judeţul Galaţi, Petre Rău a debutat în anul 1971 cu o poezie publicată în suplimentul literar-artistic al unui cotidian gălăţean. După ce a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii „Al.I.Cuza“ din Iaşi, a îmbrăţişat o vreme profesia de informatician la o firmă din Piatra Neamţ. În anul 1980 s-a stabilit, cu familia, la Galaţi, unde a lucrat 23 de ani la Combinatul Siderurgic, ajungând să deţină unele funcţii de conducere. A înfiinţat în anul 2000 Asociaţia Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice (ASPRA) iar doi ani mai târziu a publicat primul volum de versuri, intitulat „Întârziata vestire“.
În îndelungata sa activitate literară, Petre Rău, a publicat mai multe volume de versuri, proză, eseu, critică literară, umor.
A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 2009. A obţinut o serie de premii pentru creaţia sa şi s-a bucurat de o bună primire din partea unor critici de marcă, între care Daniel Corbu, Dumitru M.Ion, Dumitru Anghel, Melania Cuc şi alţii.
Conduce în prezent colectivul de redacţie al uneia dintre cele mai cunoscute şi apreciate reviste literare de la noi, BOEMA, care de multe ori se ridică deasupra unor reviste ce apar sub egida Uniunii Scriitorilor.
Am avut bucuria să primesc, la începutul acestui an, un minunat volum de versuri, antologic, intitulat „Singurul apei“, semnat de Petre Rău, şi apărut la Editura InfoRapArt, Galaţi, 2014.
Impresionează sinceritatea şi căldura discursului liric al acestui talentat poet, care, stăpânind bine limba română, se „mişcă“ în voie atât în poeziile scrise în vers al, cât şi în cele scrise în stilul clasic, cu ritm şi rimă: „timpul umblă cu umerii goi / strecurând pe sub streşini şoapte de femeie / rădăcini de nori îşi ascut mirosul / de abur din noua poveste“ (Plânset castaniu - pag.98) sau: „Renaşte speranţa-n copil nenăscut / Cu mâini rătăcinde şi chakra de lut // Amăgire de mugur dinspre amurg, / Lumină de ceară aprinsă pe rug...“ (Rătăcire - pag.53).
Petre Rău este un poet care uimeşte cititorul prin dezinvoltura discursului liric, prin avalanşa metaforelor „lucrate“ cu migala şi îndemânarea unui bijutier al cuvintelor: „degeaba mă ascund în oglindă / trupul mă apasă din ce în ce mai greu / numai vulturi în ochi se perindă / nici sfântul gând nu mai este al meu“ (Mai exist - pag.51) sau: „în fereastra-mi stropită se-aciuiesc curcubeie / nu-s patimi mai dulci pentru sufletul meu / de ce nu mai vii tu iubire supremă / să mă ocroteşti ca un zeu“ (De ce - pag.99).
Înzestrat cu o sensibilitate, rar întâlnită, Petre Rău reuşeşte să ne convingă în acest minunat volum de versuri că uneori „cuvintele fac dragoste în gura poeţilor“, în viaţă „totul e ca un vis“, chiar dacă „iubita fuge de cuvinte“ adeseori, când întâlneşte în cale „poetul cu telecomanda“. Am citat, între ghilimele, titlurile unor impresionante poeme. Se resimte în cuprinsul acestui volum nevoia de destăinuire a poetului, de a-şi descărca sufletul, de a-şi „striga“ deopotrivă bucuriile şi necazurile, de a-şi depăna amintirile, remarcându-se în acest sens starea de graţie a cuvintelor: „Cutremurat de-o veche amintire / A bucuriei de odinioară / La geamul de sub streaşina uscată / Ascult tăişul vântului afară.“ (În umbra toamnei - pag.72) sau: „Ştii tu, amice, când din deal curgea şuvoi de ape / Iar noi, cu tălpile-n noroi, luptam să nu ne scape / Grămezi de frunze moi şi reci, şiroi de dude coapte / Le adunam uzi şi voioşi până târziu în noapte ?“ (Amicului meu - pag.74).
Nu lipsesc nici versurile de dragoste, chiar dacă poetul nu lasă deloc impresia că suferă de „prea multă iubire“ (titlul unui superb poem): „Mai simt călcată iarba de tine iubito ! / Umbra moale miroase a urme de cerb / Prea timid aşternut pasul tău incognito / Reînvie blestemul acela superb.“ (Nerostiri -pag.41) sau: „Aventuri nu mai există, ce-a rămas e doar iubire / Care din constanţa lumii ne priveşte doar pe noi / Aş vrea veşnic să rămânem ascunşi într-o amintire / Să rămână-n lumea asta doar iubirea şi noi doi“. (M-au prins zorile iubito - pag.136).
Nu pot încheia fără a cita, în întregime, una dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante poezii, intitulată atât de simplu, E ora şase, tată - pag.65: „E ora şase, tată, ţi-aminteşti ? / Străluminarea-mi intră-n aşternut / Ţi-aş scrie-un vers aproape din nimic, / Ţi-aş da poemul meu de la debut / În drumul tău spre treabă să-l citeşti / Numai mă lasă să mai dorm un pic ! // Şi azi aş vrea să-ţi pot spune la fel / Mai dorm, veghindu-mi visul de poet, / Scriu tot mai rar, aproape nu mai pot, / Privesc la chipul tău dintr-un portret / Dar ce păcat, tu nu mai eşti defel ! / De-ai fi, cu tine-aş merge peste tot !“.
Am cumpărat o bucată de lună-pag.63, este titlul unui alt poem din care nu citez decât o strofă, lăsând cititorilor curiozitatea de a lectura acest volum semnat de Petre Rău: „Am cumpărat o bucată de lună / vindea un nebun convenabil teren / cu acte în regulă“.
Fără îndoială Petre Rău este un poet care nu se grăbeşte să tipărească volum după volum, dar ale cărui cărţi sunt aşezate la loc de cinste în panoplia literaturii noastre contemporane.