barbuÎn vremuri de mult apuse trăia un împărat pe nume Roșu Împărat care stăpânea un vast imperiu.Acesta era vestit pentru bunătatea și înțelepciunea lui în toată lumea.Era un om foarte iubit de supuși.El avea un fiu pe care îl chema Cristian un voinic foarte frumos cu ochii albaștri și părul ca pana corbului!
Tânărul prinț a plecat într-o la vânătoare și într-o poiană a zărit o fată înconjurată de foarte mulți supuși.Aceasta cânta dintr-o frunză de nuc.
Cristian s-a furișat după un tei și a întrebat o rândunică ce trecea în zbor:
-Vietate a pădurii cine fata?
-E fiica iubirii.Tatăl ei e Dumnezeu și a coborât din cer pe pământ.
- Cum pot ajunge la tatăl ei s-o pețesc căci mi-e dragă fata?
-Pentru asta trebuie să mori și să renaști dintr-o stea. răspunse rândunica
Prințul nostru s-a întors spre dimineață la castel și i-a zis tatălui său că vrea să plece în căutarea miresei sale.Tatăl să împăratul Roșu i-a dat cel mai bun cal al său și merindele necesare pentru drum.A vrut să-i dea și un scutier dar Cristian a refuzat.


A mers prințul nostru și calare și pe picioare mai multe săptămâni până când a ajuns la o fântână.Acesta s-a apropiat grăbit și chinuit de sete să scoată apă din fântână neobservând un șarpe negru care era veninos.Șarpele l-a mușcat și în scurt timp prințul a căzut mort în puț.
Pe lângă fântână a trecut un lup alb și sufletul prințului s-a reâncarnat în fiară.Lupul a intrat în pădure și la un izvor a intâlnit-o pe Lia prințesa iubirii care putea vorbi cu animalele.
-Ce treburi te aduce pe aici cumetre lup? întrebă crăiasa
Lupul însă nu răspunse și a început să urle a durere și jind.Lia s-a atașat de el și a hotărât să ia la ea la castel însă pentru acest lucru și lupul trebuia să se nască dintr-o stea.
A mers la Dumnezeu și ia povestit pățania cu lupul care plângea la izvor.Acesta i-a cerut să dea uitării povestea.
Lupul alb a bântuit toate văile și munții până când într-o zi în pădure a dat peste un alai de vânătoare.Vanatorii l-au luat la ochi și l-au ucis cu săgeata.Atunci spiritul lupului a urcat în cer și a intrat în cireșul din grădina fetei de împărat.
Florile cireșului de câte ori venea prințesa în grădina raiului parcă miroseau mai îmbătător.Fata atrasă de mirosul și frumusețea florilor de cireș a rupt o floare. Atunci s-a auzit un glas:
Sunt floarea de cireș
Sunt floarea de sub vis,
Și voi renaște din soare
Domnița Lia a căzut pe gânduri și a intrat în iatacul din care nu a mai ieșit vreme de o lună.Vazând acest lucru Dumnezeu a hotărât s-o trimită în vizită la fratele său împăratul Mărilor.
Între timp cireșul din grădina a tot așteptat ivirea fetei in grădina sau la fereastra însă domnița nu a mai apărut și cu timpul cireșul a început să se usuce.Văzând asta împăratul uimit pentru că în grădina raiului nu se ofilea nimic a dat poruncă slujitorilor să taie copacul.
După ce au tăiat pomul s-a întâmplat o minune în cer din interiorul unui astru au ieșit ținându-se de mână un crai și o crăiasa.Unul era Cristian soarele și fata durerea lui dimineața.Lia fata de împărat era luna.
Spre uimirea împăratului Cristian i-a povestit cum s-a reâncarnat în lup și apoi în cireș.Cristian i-a mai spus că e un fecior de împărat de pe pământ și i-a cerut mâna fetei.
Dumnezeu a fost de acord însă i-a cerut:
-Doresc să ascunzi durerea ta soră la fratele meu împăratul Vânturilor ca ducă pe aripi de dăinuire povestea voastră de iubire.
Prințul l-a ascultat și după ce a trimis fata geamănă la pe tărâmul vântului.A așteptat venirea Liei și s-a făcut o nuntă de poveste pe care vi-am împărtășit-o eu ,un nuntaș.