oumore than ever

rupturile se produc atunci
când lumina celor din jur
pare să acopere totul
diferența între propria proiecție
și tine
aproape nulă
distruge emoția

am simțit tristețea
în atâtea moduri


diminețile care păreau
să nu se mai termine
și petrecerile la care
singurătatea era direct
proporțională cu alcoolul

am stat lângă ai mei
la seri de remmy și povești
îndeajuns de adevărate încât
să acopere golul
și am învățat să mă iubesc
în tot atâtea moduri

m-am pierdut în mintea mea
ca într-un orășel
lipsit de orice bucurie sens
în care doar vina aruncată
spre cei din jur îmi oferea
atâtea roluri

în tripul meu lo-fi blocat
de simțuri și dragostea
carea părea să-și piardă locul

recunoscător chipului
ce m-a calmat
în nopțile în care
îmi imaginam viitorul și sufeream
pentru alegerile inexistente
totuși atât de reale

recunoscător ție
în mișcările tale
de fată maturizată înainte de vreme
cu zâmbetul pe buze ținând
captivă nebunia ca pe un
trandafir primit cadou
între palme

sunt vremuri în care
separarea oferă rezolvări
vremuri în care îmi amintesc
șezlongul și marea
cum ți-am citit din korbea și văsieș
cu ochii mirați mi-ai oferit ascultare

cum ai scris primul tău poem
prima dată când m-ai sărutat
prima când m-ai văzut supărat
și te-ai așezat pe pieptul meu
gata să-mi oferi vindecare

sunt vremuri în care războaiele
par să fie soluția
mesajele de consolare
momentele în care
izolarea

când totul pare să se dărâme
rămân numai amintirile
regretele dorul frustrarea

când totul se dărâmă
numai iertarea


tokyo 497

în nopțile astea
deconstruiesc tristețea
viteza cu care se extinde
felul în care se prinde
de sinapse ca într-o îmbrățisare
aproape gata să promită
naturalețe

în nopțile promise
o construiesc la loc
așez amintirile tacticos în
diferite forme
ca piesele de lego

un trup ce va să vină
un trup care să se împiedice
de ele în mersul lui grațios

un trup gata să vindece
și să distrugă tot


at your best (you are love)

îmi place să cred
că toată căldura pe care ne-o oferim
unul altuia pe net
se blochează în circuite și ajunge
sub formă de mesaj de noapte bună
în telefoanele celor care
se simt singuri înainte de culcare

îmi mai place să cred
în intimitate și deconectare
în zâmbetul de după seen
și sper
să aud râsul tău
atunci când deschid mesaje vocale

am căutat viață în ecranul telefonului
ca pe pokemoni
și m-am plimbat să o găsesc
la scări de blocuri și pe străzi
atât de rară

sub neoanele în lumina cărora
strălucesc pungi de aurolac mi-am promis
că o să mă opresc în loc
și nu o s-o mai las niciodată să dispară