ZI ANIVERSARĂ

Azi nașterea ta aniversăm,
,,La mulți ani!” în cor îți cântăm,
Să fii veșnic plin de viață,
Dumnezeu să-ți mângâie-a ta viață!


NU E O TRAGEDIE

Azi viața de nu-ți surâde,
Strigi vai, vai, vai! și urechile lumii rămân surde
La plânsoarea ta, când sufletul tău se frige și se arde,
Nu te-nfiora, Tatăl din ceruri glasul, tristul cânt, ți-aude.

URARE LA ZI MARE

Urarea ca soarele: trece ușor cu lumina și căldura ei de la Anul Nou,
Dar vine mai iute decât gândul felicitarea din nou:
De Sfântul Ion, spor și sănătate,
Să trăiți mulți ani și de iubire s-aveți parte!


COLINDE FEERICE, COLINDE

Iarna, pe ger mare, mare,
Fețișoara copiilor e roșie floare,
Ca floarea Crăciunului,
Glasul domol dezmiard-auzul ascultătorului,
Fie tânăr, fie bătrân,
Toți oamenii veseli-ngân’
Străvechi cântece de Crăciun și-Anul Nou,
Colinde feerice, colinde, din nou!...
Drăgălașii copii, voioșii clopoței, umblă din casă-n casă,
Pe la sat, pe la oraș, cântând colinda cea frumoasă,
Cu bucurie-anunțând că Maria naște pe Hristos,
Salvatorul nostru luminos, într-un loc preafrumos,
Îngerii cerului duios cântă,
Întreaga omenire-ncântă,
Ne cheamă pe Mesia să-ntâmpinăm,
Cu urări și daruri, să-L adorăm, să cântăm
Colinde feerice, colinde!...
Colinde, colinde
Și urări din nou,
Optimiști noi trecem de la anul vechi la cel nou.


CRĂCIUNUL


Azi, o zi mare,
Se vestește prin a Pruncului Mântuitor naștere,
Precum omătul iarna prin albul lui,
Ca floarea primăvara prin parfumul aerului.

Ce frumos e tot pământul!
Ne dă nouă-n dar sfântă bucurie cerul,
Azi vine pe lume Fiul lui Dumnezeu,
De robia păcatului norodul Său să fie eliberat mereu.

Domnul nostru-i o lumină strălucitoare de soare, o nestemată,
De Împăratul veșnic nouă cu dragoste dată,
Azi îngerii voios vin pe pământ,
Alături de oameni se veselesc prin cel mai frumos cânt.

Azi, o zi de sărbătoare,
Când Pruncului Sfânt laude-aduc buzele noastre,
Când inima noastră-i plină de iubire și bucurie,
Când toți suntem inundați de pace și armonie. 


DE SĂRBĂTORI-MPREUNĂ

Acuma, colindețele delicioase sunt în toi,
Văd colindători sclipind venind… în roi.
Strigătul de bucurie al celor mici și mari e răsunător,
Se-aude de departe și până departe, e uimitor.

Ca un furnicar umblă neobosiți de colo colo,
Colinda cea frumoasă cântând pe la casele de-aici, de-acolo,
De Moș-Ajun,
Urând tot ce-i mai bun.

Urătorii cu har gazdele bucurând
Și-nverșunatul frig bucuros îndurând,
Darurile iute se pornesc a curge gârlă-n a lor traistă:
Covrigi, și-mpletiți, nuci, poame dulci, turtă ca altădată.

Bradul cel viu verde așteaptă liniștit acasă frumos împodobit
Să sosească Moș Crăciun îndrăgit s-aducă la copii cadoul dorit
În noaptea de douăzeci și patru spre douăzeci și cinci decembrie
Și vremelnicia nu mai este vremelnicie prin a bătrânului magie.

În case și pe străzi, numai luminițe, colinde, colinde cu duioșie cântate,
Steaua strălucind minunat Nașterea Domnului cu voioșie oamenilor vestește,
Vestea minunată ne e adusă-n casă azi că
S-a născut Iisus Hristos să ne mântuiască.

În biserici, glăsuiește rugăciuni gura preoților și-a credincioșilor
Către Împăratul cerului, cu ochii umeziți rugându-L să vină cu ajutor în viața lor,
Să umple miraculos inima tuturor de pace, bucurie și iubire,
Cântă neîncetat, pe Domnul laudă și pe Sfânta Născătoare.   

Îmi miroase a parfum de cozonaci, pâine caldă, viță și sarmale,
Vinul roș’ sau alb stă pe masa românească lângă bucate și ale bradului rămurele,
Nu se mai grăbește nimeni, toți se bucură și cântă
La masa îmbelșugată,

Ne mângâie Sfântul Ștefan și până anul hainele noi își îmbracă,
Flăcăii doresc plugușorul să pornească,
Urând și colindând din toate puterile pe la casele oamenilor,
Iar în a Anului Nou dimineață copiii sprinteni și zglobii le cântă sănătate și spor.

De Sfântul Vasile cel Mare oricine spune la mulți ani!
Când Sfântul Ioan Botezătorul e prăznuit oamenii urează ani faini, mulți ani!
Se veselesc, sărbătoresc,
Căci sărbătorile de iarnă iară-i unesc.


DRUM BINECUVÂNTAT

Pe drumul vieții uneori
Agerul vânticel suflă flori
Magnific din pomii frumoși tare,
Străjerii sărutați par de-ncercare.

Fel de fel de petale
Îți surâd discret în cale,
Îți dau șansa să-ți vezi sufletul
Un munte cum le e felul.

Simți parfum suav de iubire,
Te cheamă la fericire,
Viața e frumoasă,
Ce e negru în urmă lasă!

Vine timpul și pleacă-ntruna,
Ca soarele și luna,
Înțelept, al nostru, Tămăduitorul
Zice: ,,Urmează-ți drumul!’’.


DUMNEZEU E IUBIRE

Dragoste dalbă și plină,
Umpli-ai mei ochi de caldă lumină
Mereu, Miros de mărgăritar,
Neprihănit al vieții dar,
Energizezi pas cu pas a inimii ascunsă fericire,
Zenitul frumuseții că-l ating îmi pare, Împlinire,
Etern și blând și domol Cuvânt,
Unde ești, acolo tare lumina luminează - aievea Duh Preasfânt, 

Eden pe pământ, o, al nostru!

Inimă cu-obrajii de foc,
Umpli-a mea inimă ș-așezi bucuria și pacea la un loc,
Brațele Tale - loc vărsător de miraculoasă 'ncântare,
Iată! a lumii diamantică alinare,
Revărsare de-atâta bine,
Eden pe pământ, o, al nostru!


LA AL ANULUI FINE

Să-ncetinim viteza unui singur gând dintre ale noastre gânduri hoinare
Să medităm la ce-a fost bine, ce-a fost rău
Ca în suflet să nu mai trăiască adânca întristare,
Ci să crească multă fericire, floarea-reginei pe creasta stâncoasă a muntelui tău;

Să ne împăcăm mintea, să ne împăcăm sufletul
Să nu mai pustiască răul precum ciuma prietenia între oameni,
Să se piardă vrajba, care nu-și mai află locul,
În vieți veselia calmului sufletesc ani mulți să poată domni;

Să ne grăbim să curățim frumos veșmântul sufletului, fața să ne spălăm
Pentru ca să primim cumsecade anul următor cutezător,
Cu toată bucuria și cu speranțe să îl întâmpinăm,
Deși vine ca pasărea fâl, fâl, fâl! și trece, ca întotdeauna, în zbor;

Să-nălțăm la mijlocul nopții către Dumnezeu rugă
Să vină cu a Sa lumină în casele și inimile noastre,
Cele rele să fugă, cele bune să ajungă,
S-avem parte de iubire, să simțim mare bucurie, bucurie mare!


LA PAȘTI



Ziua-i în-așteptare,
Noaptea-i nerăbdătoare,
Nu mai e mult
Și-asculți și-ascult
Gurile noastre bucuroase
Cum Te slăvesc, Te iubesc, Hristoase!

Zi sfântă, oh! dar preafrumos,
Mi-ești ca un sfeșnic luminos!
Mic și mare
Îmbrățișează scumpa chemare,
Doar o dată e Paștele,
Împreună ni se veselesc viețile.

Îngerii, ale raiului-adevărate solii,
Vin spre noi mii,
Copiii-s rumeni la obrăjori,
Parc-ar fi flori, tulburători bujori,
Printre noi de Cel de sus lăsate
Să ne fie inimile noastre vindecate.

Minunatele păsări, fericiții fluturi,
Pân’ la nenumăratele gângănii-I stau-alături
Și cântă, cântăm,
Pe Dăruitorul de viață lăudăm,
Ochii umezi imploră
Comoară interioară.


MAMA



Mama, femeie sfântă,
Tu ești soarele și pământul,
Păstorița pașilor noștri delicată,
Un fel de Iisus al nostru, Păstorul.

Mama, totdeauna ca o icoană,
Cu ochii frumoși, vioi și duioși,
Cu surâs pe buze – bujor de grădină,
Tu ești binecuvântare peste-ai tăi copilași.

Mama, suflet de aur,
Tu ești izvorul vieții, plin de dragoste,
Ne risipești temerea… Precum puii de graur
Veseli, pe luncă, așa sunt ale tale odoare fericite. 

Mama, cerească voce,
Ai blândețea nemuritoare a coloratelor flori,
Răbdarea mereu liniștitoare a pământului care tace,
Tu ești bunătatea Tatălui ceresc, raiul peste noi cobori.    


MOȘ NICOLAE


Ce dor pătrunzător, ce neiertător dor, dor de iarnă,
De zâmbetul lor inundat de fericire și ochii plini de foc,
Să văd copiii cum nu stau deloc, ci umblă din loc în loc
O mulțime de bucurii ținând în micuța lor mână!

Sezonul alb ca o mândră lebădă ușoară țanțoș
Pășește cu glasu-i de clopoțel pe la sat, pe la oraș,
Acum ele sunt al său mare sălaș,
Și noaptea de cinci spre șase sosește prietenosul Moș.

Moș Nicolae, cu barbă albă și cu straie roșii, vii
Grabnic pe-un cal alb ca din poveste, scuturând sacul încărcat
De dulciuri și jucării în ghetuțele celor ce-au ascultat
De părinți și bunici; pe la ceilalți cu-o nuielușă dumneata vii.   

Sărbătoarea românilor,
Șase Undrea, ziua lui Nicolae,
Lui Moș Nicolae,
E-aducătoarea bucuriilor și-a darurilor.


OAMENII



Oamenii-s a Tatălui nostru mângâietoare operă;
Ochii, curați ca o apă de izvor ori auroră polară,
Părul de aur, aur negru, de foc, castană,
Pielea argint, cufundată-n întuneric sau galbenă-brună,
Buzele ce a frunzișoară roz de leandru crud seamănă,
Buzele, o căpșună grasă și prună de toamnă,
Constituția delicată sau puternică,
Statura și mijlocie, și mare, și mică,
Mândrul glas vioară ori violoncel
Vădesc dragostea Sa de un înalt nivel,
Ca o legătură strânsă măreața-I lucrare
Între ale lumii popoare. 


POATE



Poate formidabil valurile-azurii atât de mari
Ale inimii albastre încep a se tângui azi ca și ieri,
Mâine, cu inima ușoară, îți bucură însă auzul
Cu dulcele sunet de pescăruși ce-i de-a pururea frumosul.

Poate astăzi nouri-ntunecați și repezi ți-acoperă fața senină
Și fulgerul licărește ca o scânteie fără vină,
O voce răsunătoare chemând ploaia-n ochii tăi,
Mâine de sus însă ploaie de fericire caldă pică pe-obrajii tăi.

Poate frigul extrem și inuman ține râul, lacul, marea, toate-nghețate
Iarna, la fel mâinile și picioarele omenirii amorțite,
Primăvara dumnezeiască însă vine cu gingașul soare,
Copilul ei cu inima d-aur, să scape din mâinile-asprei ierni oricare.

Azi e nor poate,
Se prea poate,
Mâine însă te-nvelesc misterios și ușor veselia și liniștea
Dacă-n Dumnezeu îți pui nădejdea.


RAIUL PE PĂMÂNT 


Avioane mici și ușoare cu pene și aripi,
Albe sau colorate, pe cer mișcă din aripi,
De sus glasuri de bucurie
Bat la fereastra inimii mele în armonie,
Cântec și mișcare frumoasă,
Mișcare și cântec în limba lor armonioasă,
Deasupra mea dau un spectacol mare și fericit
Ele ce mă-ncântă și-ncântă al pământului nesfârșit.
E un rai fermecătorul pământ
Și Dumnezeu raiul pe pământ!

Pare o nouă zi, pare un vis aprins
Soarele scuturând de pe el aur dinadins
În văzduhul zâmbitor și în părul meu diamant parcă,
Îmi umple sufletul de lumină și de căldură simpatică,
Îmbrățișează cu dragoste părintească imensa câmpie
A cărei privire senină aruncă o lumină vie,
Ochii lui dulce-mbrățișează muntele și dealul,
Pe fruntea lor depune sărutul.
Un rai e-ncântătorul pământ
Și Dumnezeu raiul pe pământ!


SĂRBĂTORI, SĂRBĂTORI



Sfântă pace-n noi, fețe luminoase
Ca un lung șirag de zile radioase,
E noapte-ntunecoasă,
Ceru’ ’nalt o grozavă-nvelitoare tenebroasă;

Sunt zorii nopții dintre ani,
Când cu mic, cu mare strigă la mulți ani!;
E darnica noapte ce ne dă toate bunătățile
Și ne risipește răutățile.

Copiii, boboceii, umblă din casă-n casă
La urat pe-nserat și-n dimineața frumoasă,
După ce bolta cerească splendid scânteiază,
Sănătate, mie, ție, bucuros nouă ne urează.

Ușor-ușor devine văzduhul o albăstrea,
De sus se revarsă parfum primăvăratic și floarea,
Albastră, cu bucurie-n inimă cântă ziua de față,
Pe Dumnezeu Îl cântă natura blândă și măreață.

Sărbători, sărbători, ne deschid ușa noului an;
Ne-mbracă sufletele-n veșmânt curat Sfântul Ioan;
Sărbători, sărbători, ne mângâie inimile iară și iară,
Bucuria și veselia noastră!


ȘTEFAN CEL STRĂLUCIT



Ștefan, frumos la chip, preasfânt,
Înțelept, cu duh sfânt,
Învingător în luptă te-ai arătat
Când credința cea adevărat-ai vegheat.

Al lui Hristos Mântuitorul
Ești aprins mărturisitorul,
Rămâi fruntea diaconilor,
Prim mucenic al locașului creștinilor.

Cunună de lumină, ce splendid dar oamenilor oferi!
Cu câtă bucurie-i faci osebit triumfători!
Le-arăți, prin numele ce le dai, iubire,
Ei ți-aduc cinstire.

Sărbătoriții și tot românul totdeauna te prăznuiesc,
În a treia zi de Crăciun nu muncesc,
Ca o față veselă cerul se deschide,
Ți-aducem laude.


TABLOUL NOPȚII



Minunățiile lui Dumnezeu:
Lună și stea,
De-a pururi vor fi alăturea
Pe firmamentul negru
De deasupra ta și-a mea
Îmbrăcând în haine luminate
Noaptea,
Al întunericului zeu;
Tu și eu,
Minte ascuțită și minte visătoare,
Împletindu-ne viața din bine și rău,
Din vechi și nou,
Noi doi fericiți
Ne-mpreunăm în infinit mâinile,
Lăsând în curatele suflete ale noastre
Multă iubire,
Căci viața e scurtă
Și noi grăbiți suntem prin ea
Precum acceleratul care trece
Și nu se oprește în gară
Decât atunci când vrea.  


VIAȚĂ FRUMOASĂ



Viața-i un ciorchine de bobițe mirositoare,
Verzi-gălbui, albăstrui, roșietice sau negre,
Ciorchine de fragă de Cel pururea Bun mângâiată,
Viața are gustul dulce, aromatic, ca fructa coaptă.

Viața ta e cine ți-e drag ție,
Cine te face să-ți fie dor și să te mângâie știe,
Cine te strânge la piept
Și sunteți doi dragi de fapt. 

Viața e tot ce are viață
De pe uscat, din ape sau prin aer, toate-s o ființă,
Din clipa cum ia viață, crește mereu
Sub ochii ființei supreme, Dumnezeu.

Viața-i nemurire,
De infinită fericire,
Pe care o ai, dar ai!
De-n sufletul tău dragostea Lui ai.


DANG-DANG!



Hainele de duminică
Trupul i-acoperă zilei
Cu-al ei chip al măreției,
Hainele de duminică;
Clopotul de biserică
E-un glas vestind seminției,
Hainele de duminică
Trupul i-acoperă zilei.


DUMNEZEU


Este binele absolut,
Este putere imensă,
Este adevăr absolut,
Este pace necuprinsă.
Tată, piatră prețioasă,
Ne e Dumnezeu absolut,
Este binele absolut,
Este putere imensă. 


MAICA DOMNULUI


Cel mai frumos suflet are,
Curat ca un cer fără nori,
Luminos cum sunt stele mari,
Cel mai frumos suflet are,
Mângâios, plin de iubire,
Ea, Mama cu mii de daruri,
Cel mai frumos suflet are,
Curat ca un cer fără nori!


MINUNATE CREATURI


Copacii, iarba, florile
Pun pacea și iubirea-n noi,
Pereții noștri nu sunt goi,
Copacii, iarba, florile.
Prin toate creaturile
Cuvântul e, Duhul, în noi;
Copacii, iarba, florile
Pun pacea și iubirea-n noi.


SĂRBĂTOAREA



Vine sfânta sărbătoare!
Se-mbracă de sărbătoare
Flori, miresme-mbătătoare;
Vine sfânta sărbătoare!
Cerul, cicoare albastră,
Balsam în aer de vară;
Vine sfânta sărbătoare!
Se-mbracă de sărbătoare.


SFINȚII


Pure, perfecte ființe,
Suflete bune, ochi cerești,
Sfinții sunt viața, bune vești,
Pure, perfecte ființe.
De biserici și ființe
Păzitori, prieteni cerești,
Pure, perfecte ființe,
Suflete bune, ochi cerești.