Gheorghe Ţiplea
Joc verbal de curcubeu
(Din volumul Curcubeul nopţilor Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2001)
Liric deliră iar Lerui-ler lira,
La crizantema-n criză de crezare.
Nemiruită miră-mi-se mira,
Vedeta ce vedenii nu mai are.
Rugat se roagă rugăciunii rugul,
Să stingă stenic destin de stindarde.
Creoli sunt crinii, creolină-i crugul,
Astenice statuile vor arde.
Se mistuie misterios misterul,
De dor dorind dorinţa să mi-o ştie.
Cernit se cerne în cerneală cerul,
Nu vine via vinul să-l învie.
Lucian Perţa
Joc verbal de curcubeu
Şi Leru-i ler şi ala-bala-am spus
Şi ploaie treci, şi ploaie hai mai tare,
Mira-m-aş curcubeului de sus
De mai rămâne dup-a mea strigare.
Dar de rămâne, rogu-l să mă-nspire
Cu stenice culori să-mi umple versul
Şi cei ce mă citesc adânc se mire
De ce poet născut-a universul.
Nu-i joc verbal cum fac eu în sentinţe
Ce spun acum, aşa cum titlul spune,
Ci glasul celor mai de sus dorinţe
Tu curcubeu, mă crede că-i pe bune !
Gheorghe Ţiplea
Plecarea din iubire
(Din volumul Luminaţi, magnitudini!, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2001)
Înţeleg iubito ce te doare,
Durerea numai dacă nu mi-o spui.
Că uitarea poate-i leacul care,
Flămând ar vrea să fie, însă nu-i.
Plec la nimeni către nicăirea
De lângă tine la un alt nimic.
Să-i aduc nimicului iubirea,
Puţinul mare în imensul mic.
Nicăirea îmi va da Afara –
Un templu al cântării de sedus.
Eu să-mi fiu arcuşul şi vioara
Şi virtuoz de mine mai presus.
La Ivire cu imn de mărire,
Eu fără tine curg să o inund.
Să-i fiu spor, să-mi fie întregire,
S-o mai înalţ cu creştetul meu scund.
De mână mă poartă o eroare,
La tine pentru dor de suferinţi.
Fiu din flori al unei mame – Floare,
Sau fiul unor nenăscuţi părinţi.
Lucian Perţa
Plecarea din iubire
Tu nu-nţelegi, iubito, că mă doare
Iubirea să ţi-o las, dar ce să fac
Am patru cărţi în curs de editare
Şi manuscrise până peste cap.
Plec undeva în linişte să scriu
Că lângă tine dorul nu-mi dă pace,
Ca un sihastru sta-voi în pustiu
Până poeme prinde-or a se coace.
De muze n-am nevoie, nici iubire,
Mi-e suficient să am numai un pix
Şi lungi poeme prinde-or să se-nşire
Cu rime toate şi picior la fix.
Superlative, magnitudini toate,
S-or scurge inundând trei edituri
Şi-oi demonstra că şi-aşa se poate
Să te înalţi, nu doar cu-njurături.
De mâine plec iubito, chiar, pe bune,
Că-i vremea din iubire să mă duc,
Deşi invidioşi poate vor spune:
Poetul fără muze-i eunuc!
Gheorghe Ţiplea
Stelara cenzură
(Din volumul Culegător de stele căzătoare Ed. ,,Limes”, Cluj Napoca, 2002)
Vorbe noi din pagini alungate,
Stelele se tem să vă răsune,
Adevăr, pe ceruri cumpărate,
Aţi înscris cu negru de cărbune.
Printre-rânduri patimi caudine,
O parolă vrea a vă ucide.
Aţi gravat pe nouri în aldine,
Adevăr cu lacrime acide.
Carte de un viscol răsfoită,
Într-un rug vei lumina tăcere
Pentru erezia proorocită—
Biblie la stelele-n cădere.
Grai trilingv în strai de ceaţă udă,
Dezbrăcarea este un dezastru.
Dacă nu aşteaptă să audă,
Un cuvânt de la tăcutul Astru.
Lucian Perţa
Stelara cenzură
Vorbe vechi, cu teamă adunate,
Din şedinţele de judecată,
Ce-aţi fost pe la reviste refuzate—
Aţi putea să mă iertaţi vreodată
C-am vrut duhul să vi se conserve
Şi v-am pus la coadă o parolă,
De fapt rimă, sper să se observe,
Nici uşoară, nici foarte frivolă ?
Că într-o carte, ce ieşi-va mâine,
De-o să v-adun, mi s-a şoptit discret,
Din stele chiar, că asta nu e bine
Şi-mi risc şi cariera de poet.
Dar faptu’ acesta nu cenzură e,
Sau dacă e, stelară e atunci—
Oricum, eu nu mai scriu, deoarece
Aştept din Astru—astralele porunci !
Gheorghe Ţiplea
Să mor mire
(Din volumul Trilogia iubirii Ed.,,Limes”, Cluj Napoca, 2004)
De cuvântul dar din dar
Sufletu-i fără hotar,
Mâinile mi-s rugă-n stele,
Paşii zboruri printre ele.
De-al făpturii tale jind,
Mi-e privirea cer flămând.
Inima, în munţi şi mare,
E-a cântărilor Cântare.
De-al îmbrăţişării dor
Trupu-mi pierd, se face nor.
Urcă-n fulgere văpaie,
Cu albastru să te ploaie.
Mă tem numai de sărut,
Până-n naştere-a durut !
Fără leac, la despărţire
Mă rănească să mor mire.
Lucian Perţa
Să mor mire
Pe poemul scris curând,
Mă gândesc unde să-l vând,
Că revistele-s sărace,
Să-l dau gratis—nu se face.
Îl privesc cu drag şi jind,
C-am trudit la el scriind,
A României cântare
Nu mai este—de ce oare ?
De-ar fi fost ca altă dat’,
Azi era şi premiat,
Dar aşa, ce tragedie,
Bani scoţi doar din parodie
Sau din nunţi care-s cu dar
Că din scris—e în zadar !
Ce să fac, face-m-oi mire
Că de-ai bani, ai şi iubire !
Gheorghe Ţiplea
Lecţie de iubire (inedită)
Neînvăţată de iubită
( Din volumul Numele timpului, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2006)
Iubito, nu râvni întru ispite,
Din braţe zbor de păsări în volute.
Cu cioc în loc de guri, sunt pedepsite,
Icarele, să nu se mai sărute...
Să nu invidiezi vreo erbivoră
Hrănindu-se cu flori într-o păşune.
Pedeapsa lor pentru că le devoră
Nu pot îmbrăţişări în rugăciune.
Nu jindui la carnivore crude
Nutriţie din vina vânătoare.
În munţi nu pot arome să asude,
Iar sângele-i coagulată mare.
Nici nu dori a peştilor tăcere
În locul graiurilor ce se ceartă.
E apa siameză cu-o durere
De-a nu putea rosti – te rog, mă iartă...
În ochii tăi s-ar îneca şi cerul,
Că-n ei nu stă de veghe Salva-Norul.
Însă abisul mării nu mai ceru-l,
Din valuri se iveşte Salva-Dorul.
Lucian Perţa
Lecţie de iubire (inedită)
Neînvăţată de iubită
(Au fost vizate volumele: Gravuri pe inimă (1987); Vis vegetal,(1978); Culegător de stele căzătoare, (2003); Curgere-n cerc (1984); Cântaţi, preacuvinte! (1982); Curcubeul nopţilor (2001) )
Iubito, nu râvni să îmi fii muză,
Pe inimă o alta mi-a făcut
Gravuri, aşa că, rogu-te, mă scuză,
De mă gândesc la ea când te sărut.
Să nu-i invidiezi, însă, statutul,
Că-i foarte greu la vârsta mea să-mi fie
O muză – muză, fiindcă, vezi, trecutului
Vis vegetal mi-e dinspre poezie
Nu jindui la glorii, că nu are,
Şi ea să le aştepte-a obosit,
Culegător de stele căzătoare
Am fost, dar pân' acuma n-am găsit
Nici nu dori să curgi în cerc de-acuma
În jurul meu, că-n seamă nu te bag,
Eu cânt doar preacuvintele şi huma
Din care întrupatu-te-ai cu drag.
În ochii tăi se vede curcubeul,
L-al cărui capăt cu un pix stau eu
Pe post de Salva-Dor, sau cicisbeul
Ce ştie ce a fost Salva-Vişeu !