Edi(c)torial

Minciună în CV și atac sub centură împot…

Minciună în CV și atac sub centură împotriva ECREATOR

În data de 25 februarie 2024 am semnalat faptul – pe Facebook – că (a)numita Iulia – Florentina Paciurea a publicat, în antologia „Fior de argint” - recent apărută la Editura „Contraste culturale” din Giurgiu, coordinator Izabela Tănasă – un...

Continuare

Opiniuni

Eveniment cultural | Criz…

Eveniment cultural | Criza internă de la mijlocu` vieții

  Ne-a vorbit despre ea, recent, psihoterapeutu` bucureștean Silviu Dragomir. Absolvent de filozofie specializat până la urmă în psihologie, psihiatrie. În știința și doctrina lui Carl Gustav Jung, cu precădere...

Continuare

Cuvântul editorului

Cuvântul  editorului

      Dorul este sentimentul universal și unic ce reprezintă un amalgam de trăiri intense, sub povara căruia s-au născut și se nasc adevărate capodopere literare.
Titlul prezentului volum „Dorul dintre...

Continuare

Doinirea inimii poetei Ti…

Doinirea inimii poetei Titina Nica Țene

’’Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi’’. (Voltaire)
De-a lungul anilor  îndrăgita poetă Titina Nica Țene a bucurat cititorii săi cu numeroase volume...

Continuare

Traditii

Orații de nuntă din …

Poduț Maria Mirela

Orații de nuntă din Chelința, Țara Codrului

Chemarea la nuntă:

 

Noroc bun să deie Dumnezo!

Continuare

CONSIDERAŢII REFERI…

Maria Bilţiu

CONSIDERAŢII  REFERITOARE LA MĂŞTILE POPULARE ROMÂNEŞTI ŞI MARAMUREŞENE

Viaţa omului a fost, dintotdeauna, chinuită, plină de lipsuri, de mari greutăţi care îi produceau...

Continuare

Etnolog Colecţia

Corina Isabella Csiszár

Etnolog  Colecţia

    Ierni ancestrale le Valea Izei

Continuare

Interviu

Gelu Dragoș: „Trebuie să …

Gelu Dragoș: „Trebuie să depunem eforturi să ridicăm țara noastră care a încăput pe mâini nefericite!”

1.                 Domnule Dragoș Gelu, sunteți unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați jurnaliști și scriitori din Maramureș. Când și unde ați debutat, ca jurnalist ?  Dar ca scriitor ?
Continuare

INTERVIU CU NINA BREAZU

INTERVIU CU NINA BREAZU

CRED ÎN POVEȘTILE CARE INSUFLĂ BUNĂTATE, EMPATIE, CURAJ:
         
           Liliana Moldovan .: Una dintre cărțile pe care ați publicat-o anul trecut a fost recompensată cu un premiu...

Continuare

INTERVIU CU MIRCEA DORIN …

INTERVIU CU MIRCEA DORIN ISTRATE

SCRIU POEZIE CU LACRIMA SUFLETULUI, CU IUBIRE  ȘI IERTARE

    Liliana Moldovan (L.M.): La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, Liga Scriitorilor din România a anunțat premianții la Concursul...

Continuare

Posta redactiei

Împreună pentru accesibil…

Împreună pentru accesibilitate - A doua întâlnire a factorilor interesați din județul Maramureș în cadrul proiectului OpenRegioCulture

Marți, 11 martie, a avut loc cea de-a doua întâlnire a factorilor interesați din județul Maramureș în cadrul proiectului OpenRegioCulture - „Co-crearea unui climat de accesibilitate la resursele culturale pentru persoanele cu nevoi speciale”, implementat...

Continuare

Despre un deceniu furat, …

Despre un deceniu furat, în cartea lui Răzvan Ducan!

Răzvan Ducan este un patriot până în străfundurile inimii lui mari. A făcut un cult pentru Poetul Național, sărbătorește cu sfințenie și pioșenie Ziua Națională a României, se apleacă  prin scris, faptic, asupra durerilor și...

Continuare

La cât mai mulți, Dragos …

La cât mai mulți, Dragos Gelu!

Ieri a împlinit niște ani frumoși poetul, jurnalistul și criticul Dragos Gelu!
Am bucuria trăirii și conlucrării timp de aproape trei decenii, el fiind unul dintre cei mai statornici colaboratori ai Revistei eCreator și al...

Continuare

Critică literară

Prev Next

Călătoriile astrale ale prozatorului Eugen Baciu

Gelu Dragoș

Călătoriile astrale ale prozatorului Eugen Baciu

Cu o viață tumultoasă, când la suprafață, când în subteranele pământului, la Sănic Prohova sau Aninoasa, Eugen Baciu nu s-a văzut un om împlinit până când nu s-a apucat de scris.
Era și este chemarea lui. A publicat pentru prima dată romanul autobiografic „Aşa a fost să fie” (2013, Editura RBA MEDIA, Bucureşti). Vor urma, cărțile „Eterna Moştenire” (versuri, Editura RBA MEDIA, Bucureşti), „ Emanuel şi Casandra”, (2015, Editura RBA MEDIA, Bucureşti), „Împotriva Destinului” (2016, Editura Genius), „Misterioasa viață a domnului Marlow” (2017, Editura Favorit),  „Fiul Luanei” (2020, Editura Favorit) şi „Povestea unei Dorinţe” (2023 editura ECREATOR Baia mare).
Colaborează la antologiile literare „Nemuritorii cuvintelor” şi „Iubirea dincolo de vis”, tipărite sub egida Revistei Internaţionale de Cultură „Popasuri Culturale Româneşti”.
În 2016, la îndemnul „Bibliotecii Cronopedia”, participă cu un grupaj de poezii la o nouă antologie din ciclul „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, intitulată „Poezie şi suflet”.
Anul trecut participa cu câte un grupaj de poezii la antologia, sub egida editurii „eCreator” din ciclul ˮVara din Suflet” și „Defilarea Cuvintelorˮ.

Continuare

ÎNTRE VIS ȘI VIAȚĂ

OLIMPIA MUREȘAN

ÎNTRE VIS ȘI VIAȚĂ

Motto: În fiecare clipă a vieții suntem cu un picior în poveste și cu celălalt în gol...

Scrierea are patru părți distincte cu titlurile: Fata din vis, Serena,  Călătoria și Drumul speranței.
Cu toate că are această împărțire,  la povestire se poate cu ușurință observa că există o continuitate a desfășurării întâmplărilor relatate.  
Apare același personaj - Luca - ce pendulează între vis și realitate.
Tot ceea ce simte fiind treaz sau adormit, perioadă în care visează o serie de întâmplări reale sau închipuite, ele au loc a se exprima în aceste povestiri.
E o chemare din astral, simte o lumină benefică ce-l atrage și-l îndrumă spre înalt, se lasă condus de energia luminoasă și de sentimentele de iubire pe care le simte.
Pare a fi un om lipsit de apărare și discernământ, dar pe parcursul derulării evenimentelor, se dovedește că a fost foarte determinat în a-și vedea visul împlinit.
Idila începe printr-o întâlnire astrală care-l poartă pe eroul principal prin vis și prin realitate până la deznodământul fericit când el, omul spiritual e convins că trebuie să păzească comoara ascunsă-n Munții Apuseni,  la un loc sacru din România.

Continuare

Dincolo de mesaje astrale, dincolo de ezoterism

Gabriela Dimitriu

Dincolo de mesaje astrale, dincolo de ezoterism

Scriitorul și poetul Eugen Baciu (sub numele adevărat, Isar Eugen) s-a născut la 14.09.1962, în comuna Podul Ursului, județul Prahova.
Prima sa carte publicată este: ”Așa a fost să fie” și a fost tipărită la Editura RBA Media București, în anul 2013. Este o carte autobiografică.
Urmează apoi multe altele, cum ar fi: ”Eterna Moştenire” (versuri, Editura RBA MEDIA, Bucureşti), romanele: ”Emanuel şi Casandra” (2015, Editura RBA MEDIA, Bucureşti) , ”Împotriva Destinului” (2016, Editura Genius), ”Misterioasa viață a domnului Marlow” (2017, Editura Favorit, ”Fiul Luanei” (2020, Editura Favorit) și ”Povestea unei Dorinţe” (2023, editura ECREATOR Baia Mare). Între timp, colaborează la antologiile literare: ”Nemuritorii cuvintelor” și ”Iubirea dincolo de vis”, tipărite sub egida Revistei Internaționale  de Cultură: ”Popasuri Culturale Româneşti”.
În 2016, la îndemnul conducerii Bibliotecii Cronopedia (Club de scriere literar¬ artistic), acesta participă cu un grupaj de poezii, la o nouă antologie din ciclul: ”Metamorfozele  naturii – simfonii albastre”, intitulată Poezie și suflet. În 2024 se alătură cu un grupaj de poezii, la colecția antologică sub egida editurii: ECreator, din ciclul: ˮVara din Suflet” și ”Defilarea Cuvintelorˮ.

Continuare

Călătorie între vis și destin

Adriana Crăciun

Călătorie între vis și destin

Publicată în 2025 la Editura eCreator din Baia Mare, „Chemare din Astral” de Eugen Baciu este o proză scurtă ce explorează dimensiunile ascunse ale conștiinței umane, îmbinând elemente de realism magic, mitologie și gândire profund spirituală. Autorul creează o poveste în care visul și realitatea se întrepătrund, invitând cititorul să își pună întrebări despre destin, credință și percepția lumii dincolo de ceea ce este vizibil.
Eugen Baciu, născut pe 14 septembrie 1962 în comuna Podul Ursului, județul Prahova, sub numele de Isar Eugen, a avut un parcurs de viață divers, marcat de experiențe ce au influențat profund scrierile sale. După ce s-a stabilit în Slănic Prahova, și-a continuat studiile și a lucrat în industria minieră, având ocazia să cunoască oamenii și poveștile lor. După Revoluția din 1989, a ocupat diferite funcții, iar din 2000 s-a mutat în București, unde a descoperit pasiunea pentru scris, inspirat de un autor ale cărui lucrări le dactilografia. Această întâlnire a fost declanșatorul carierei sale literare, debutând cu romanul autobiografic „Așa a fost să fie” (2013), urmat de mai multe volume de poezie și proză.
Cartea „Chemare din Astral” aduce în prim-plan tema călătoriei astrale, tratată ca un proces inițiatic, o căutare a sinelui prin...

Continuare

Întâlnirea cu aștrii

Iulia-Maria Ciherean

Întâlnirea cu aștrii

        Autorul Eugen Baciu ne propune un volum scurt, apărut la editura băimăreană, condusă cu grație și-un devotament desăvârșit de scriitorul și criticul literar Ioan Romeo Rosiianu.
Volumul face parte din colecția Proza și apare în anul 2025.
        Volumul debutează cu o fișă de autor, plus o notă de autor, unde găsim diverse explicații și linii despre prezentul volum.
Autorul mărturisește că: ,,În această poveste, idila începe într-o întâlnire astrală. Întâlnirile astrale sunt de fapt drumuri către alte lumi. Aceste călătorii se pot face conştient sau fără să ştii ce se întâmplă. De fapt, visele pot fi considerate ca fiind călătorii în astral. În această poveste avem de-a face cu două persoane care se întâlnesc în astral şi de acolo începe incursiunea lor. Ea primeşte învăţătura acestor abilităţi de a călători în astral conştient unde îl întâlneşte pe el, intenţionat, ca o provocare pentru ceea ce avea să urmeze, iar el nu percepe aceste întâlniri ca fiind unele evidente ci le consideră doar nişte vise de noapte.”

Continuare

TRĂIRI ÎN PLANUL SIDERAL

Valentin Lupea

TRĂIRI ÎN PLANUL SIDERAL

        Născut în 14 septembrie 1962, în comuna Podul Ursului, județul Prahova, Eugen Baciu, alias Isar Eugen, se mută cu familia în localitatea Slănic Prahova, încă de la vârsta de 5 ani, unde va urma cursurile Şcolii Generale de băieţi, după care-şi continuă studiile liceale la Liceul de Petrol TELEAJEN, din Ploieşti.
          După satisfacerea stagiului militar, își începe activitatea profesională la mina de sare din Slănic Prahova, după care se transfeă la Exploatarea Minieră Aninoasa, în Valea Jiului, de unde, după disponibilizările maive din 1997, se reîntoarce în oraşul Slănic Prahova.
          La începutul anului 2000, pleacă spre București cu dorința de a începe o viață nouă, angajându-se ca administrator al unei propietăți private, unde lucrează până în anul 2019, când pleacă la muncă sezonieră în Grecia.

Continuare

Speranța salvării conștiinței

Mihaela CD

Speranța salvării conștiinței

Ispitele Gloriei | POSTFAȚĂ

După  binemeritatul succes pe care l-a avut cu piesa de teatru „Speranța nu urcă niciodată cu liftul” Simona Mihuțiu surprinde din nou, demonstrând fără echivoc că drumul pavat cu flori  către dramaturgie nu s-a datorat unei întâmplări norocoase ci este rodul unui imens talent nativ asemeni unui vulcan care odată erupt explodează într-o feerie de scântei extraordinare.
Meritul scriitoarei nu se rezumă însă doar la talentul său în a construi iscusit o piesă de teatru dar și la alegerea subiectului bine ancorat în realitatea de-a dreptul incredibilă a prezentului. Prin scrierile sale Simona Mihuțiu nu este numai o voce literară puternică a zilelor noastre dar mai ales un glas al adevărului, un ecou al simțămintelor, îngrijorărilor și temerilor cu care ne confruntăm cu toții.
Piesa de teatru ISPITELE GLORIEI  are ca subiect conștiința, mai exact conștiința umană, cea care ne diferențiază de alte viețuitoare, de inteligența artificială și roboți, pentru că așa cum spune François Rabelais „ Știință fără conștiință este ruina sufletului”(François Rabelais)

Continuare

 

Poezie

Prev Next

Poezii de Violeta Mitru

Violeta Mitru

Poezii de Violeta Mitru

Grădina cu miros de frezii...

A intrat în sat, pe seară,
Primăvara cu miroase,
Flori în pumni, cunună-n plete
Și-o rochiță de mătase...

Ochii cerului albastru,
Față, strop de lună nouă,
Zâmbet mic în colțul gurii,
Iar pe poale, rând de rouă...

A făcut popas în curtea
Casei albe cu pridvor,
Pe băncuță-a pus bocceaua
Doldora de flori cu dor...

Continuare

Poezii de Alex Halațiu

Alex Halațiu

Poezii de Alex Halațiu

Iubesc fanatic

Iubesc fanatic astăzi, ca un nebun stingher,
Ce nu-și mai știe locul și nici ce-a fost ieri.
Iubesc pe viață și pe moarte, fără prescrieri,
Iar când finalul e aproape, iubesc și mă ofer.

Iubesc fanatic astăzi, chiar pentru amândoi,
Cu toate că sunt de lume și de tine desprins,
Dar asta nu mă oprește să te iubesc ascuns,
Cu gându-mi la un noi și la un viitor în doi.

Iar dacă înșiși zeii nu-mi vor da dreptate
În dragostea deplină pe care ți-o tot port,
De dragoste sau de moarte, un ultim efort,
Le...

Continuare

Poezii de Cosmina Panca Moldovan

Cosmina Panca Moldovan

Poezii de Cosmina Panca Moldovan

STEA ÎN FLOARE

Știu că-mi pierd vremea
în visare,
că mă îndepărtez ușor de realitatea înconjurătoare,
că nu e bine,
că ar trebui să trăiesc aici și acum
ca și cum mi-ar fi ultima clipă,
la intensitate  maximă,
doar că lumea cu obișnuințele ei...
nu mă mai bucură!
Sufletul din mine se zbate
de dor și drag...
Sigur că vor mai trece ani...

Continuare

Poezii de Ioana Zidărescu

Ioana Zidărescu

Poezii de Ioana Zidărescu

ULTIM  AVANPOST

Mi-e-n sânge undeva, pierdut,
Un timp ce are zâmbet să mă coase,  
Ca o tăcere,  tandră,  de mătase,  
Înapoi... în Unul!

Mi-e prin eoni pe undeva,
Uimită certitudinea,
Că am o casă,  casă mea,
Albastră,  pe o altă stea...

Că înfiat Pământului i-am fost
Adesea într-un împrumut anost,  
Ce-și recunoaște,  strict, ca unic rost,
Vânarea de Lumină cu-orice cost!

Lumina! Ultim avanpost!

Continuare

Poezii de Andrei Guțu

Andrei Guțu

Poezii de Andrei Guțu

Iubită țară

Un dor de casă mă apasă,
peste casa strămoșească.
Un suflet trist profund vibrează,
ca Duhul Sfânt ce-i pasă,
de țara noastră românească.
 
Ce-ai pățit tu scumpă țară,
că te văd atât de amară.
Oare poporul e de vină
că te privește fără milă.
 
Nu fii tristă țara mea,
eu sunt cu tine și voi lupta,
pentru glorie îmi voi da,
toată puterea mea.

Continuare

 

Proză

Prev Next

Whisky, cowboys și capre – despre 8 Martie

Cristian BODNĂRESCU

Whisky, cowboys și capre – despre 8 Martie

Jhonny avu o noapte zbuciumată, duelul de a doua zi nu i-a dat pace. Totuși nu putea renunța și fugi, toată societatea newyork-eză l-ar fi considerat “gay”, pe atunci nefiind un titlu “prea” onorabil. Așa că în dimineața zilei de 8 martie 1857 își trase hotărât cizmele de cowboy și ieși în oraș.
Călărind un veritabil Thoroughbred, protagonistul nostru face din mers cu ochiul doamnelor mature și tinere de pe uliță, cât își descheie vreo 2 nasturi de la cămașă, spre a-și dezveli pieptul proeminent. Ajuns în birtul “Black Beard” (since 1680 Trade Mark), chemă barmanița cu o lovitură convingătoare în masă (în acel an drepturile femii încă nu erau revendicate). Deîndată apăru o tinerică amabilă, îmbrăcată provocator, dar sărăcăcios.
  “ –  Yes Sire, what can I bring you?” … I am waiting….
– Ai răbdare fă, nu văzui că mă-necași? Damn bitch! Spuse Jhonny, scuipând. A whisky, please!”

Continuare

GLORIE EROILOR NECUNOSCUȚI | MEMORIALUL GHERLA

OLIMPIA MUREȘAN

GLORIE EROILOR NECUNOSCUȚI | MEMORIALUL GHERLA

Motto: „Mai spune-mi tată o poveste,
Despre acei ce au luptat
Și uneori viața și-au dat,
Pentru o lume ce nu este.
Stau scrise-n pagini fapte mari/ a celor ce-și iubiră țara
Și-au înfruntat focul și para,/Cu brațul lor de oameni tari.”
(„Mai spune-mi tată...”de Oancă Aurelia)
„Iorga: Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”
Pe pereții Memorial Gherla stă scris:
„Unii oameni
                      aprind lumânări/ la biserică
                     pentru aceia care trebuie
                                           să fie povestiți.”. (Teodor Zaica)
-sau: „De câte ori mă gândesc la trecut, îmi dau lacrimile—de câte ori mă gândesc la viitor, plâng de-a binelea”.
-sau: „Să povestim, să povestim fără de încetare să povestim! Acesta era Ordinul Seniorilor; din celulă, pivniță sau baracă. Povestirea ca act de memorie și creație constituie singurul remediu prin care dizolvăm granițele dintre vis și realitate, dintre frică și pieire, dintre je și moi, eu și mine”.    (Ion D. Sârbu)

Continuare

Lumea de sub pământ

Adriana Crăciun

Lumea de sub pământ

În mijlocul iernii, sub un cer cenușiu și înghețat, o echipă de exploratori avansa prin viscolul necruțător al unei regiuni necunoscute. Pământul era înghețat bocnă, copacii împodobiți cu zăpadă păreau statui tăcute ale unei lumi abandonate. În fruntea grupului, profesorul Dima, un geolog pasionat, studia hărțile vechi care sugerau existența unei fisuri misterioase în această zonă.
După zile întregi de căutări printre munți ascunși de ceață, echipa descoperi o grotă colosală, mascată de un strat gros de gheață și praf înghețat. Aerul era ciudat de cald în interior, iar pe măsură ce coborau, pereții grotei începeau să strălucească într-o lumină slabă, albastră. Fisura părea să fie mult mai adâncă decât orice grotă cunoscută de oameni.
— E imposibil! murmură Dima. Acest loc nu ar trebui să existe...
Pe măsură ce înaintau, detectoarele de radiație începeau să vibreze slab. În aer plutea un gaz necunoscut, bogat în heliu-3 și compuși care nu ar fi trebuit să existe la suprafață. Era posibil ca această cavitate să fie conectată la camere magmatice ascunse sau la o rețea de caverne interioare ale Pământului?

Continuare

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Eugenia Coman

REAZIMUL SUFLETULUI (Anul acțiunii - 1904)

Reîmproprietărit de noul an, cu dorinţa de a-şi da silinţa a lăsa neşterse urme pe unde trece, studentul Nicolae Titulescu vrea să vie cât mai curând ziua când românul va figura cu strălucire în concentrul european intelectual; pentru aceasta, spune el, nu trebuie nici războaie, nici multă dibăcie politică, ci numai muncă (27 februarie 1904-ziarul Cronica).
Respirând de peste trei ani aerul Parisului, Nicolae se strecoară prin coridoarele protipendadei, cu îngrijire a nu se lăsa atins de ruina sufletului. Pentru el, capitala Franţei este un soi de amestecătură de naţii, venite de dincolo de Mediterana, din estul Europei şi din ţările asiatice.
Mult râvnit, acest oraş are meritul de a împrăştia cu prisoase gustul unei vieţi libere, neîmpovărate. Este un adevăr de neocolit, că boierimea crescută în şcolile Parisului îşi găseşte uneori alunecare şi spre cele urâte. Cei în vârstă, care nu vor a se deprinde cu schimbarea, spun că acest veac a început cu multă decadenţă, şi că aplecarea tineretului spre obscen, ba chiar spre depravare, iese vrând-nevrând la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei, ceea ce aduce umbrire omului, de oriunde ar veni el.

Continuare

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

Elena Netcu

Iubirea din Valea lui Begu (fragment din romanul Paşi spre Infern)

La început, bărbaţii aceştia vânjoşi se speriau. Credeau că sunt iele, că sunt trimise de Necuratul, dar acum în singurătatea pădurii, în adierea vântului de seară şi în aroma florilor de tei, se lăsau purtaţi de val şi li se dilatau ochii de bucurie. Simţau în ei cum li se ridică un val de căldură ameţitoare, li se făcea un gol în stomac şi-i cuprindeau o foame devoratoare.
    Luna pe cer se învăluia într-o pulbere fină care se împrăştia în jur, coborând pe pământ pe o scară de mătase. O fi şi ăsta un semn dumnezeiesc, n-o fi chiar păcat!
    Pădurea se încărca de o aromă de busuioc şi din arborii cei mai înalţi ţâşneau spre cer lumini albicioase care se făceau atât de înalte, încât căpătau reflexe sidefii. Totul părea ireal. Bărbaţii se văzură deodată înfăşuraţi în hlamide.Fiecare se lăsa dus de aromele pădurii, căutându-şi mireasa. Bărbaţii nu ştiau dacă ceea ce vedeau sunt mirese sau aluni potopiţi de flori albe care zburau în derivă prin jur ca nişte fluturi. Întindeau braţele să prindă florile sau fluturii sau iluziile, dar fiecare îşi lua mireasa şi alerga prin toată această ploaie de flori albe, arome de verde crud şi busuioc. Lumina începutului de lume. Cuvintele încolţeau în mintea mirilor, cuprinzându-şi mireasa în braţe cu dorul clocotind în oase.

Continuare

 

Teatru

Prev Next

STRIVEŞTE FIRELE DE IARBĂ!

Virginia Paraschiv

STRIVEŞTE FIRELE DE IARBĂ!

 Comedie grotescă într-un act

 

PERSONAJELE (în ordinea intrării în scenă)

BUNICUL-speculează „dreptul celui bătrân”.

HECTOR-copil bătrân, impune „dreptul celui mai mic”.

CASANDRA-aplică „dreptul celui puternic”.

Continuare

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la pies…

Angelina Rosca

SFÂNTA PERJĂ DIN ANŢĂRŢ (parodie la piesele lui Dumitru Matcovschi)

personajele

LISANDRU – tatăl lui Nichita
NICHITA – fiul lui Lisandru
ELENA – soţia lui Lisandru, dar şi mama lui Nichita
ANA – logodnica de la Chişinău a lui Nichita, dar nenora lui Lisandru şi a Elenei
 ILEANA – vecina
UN BERBEC – care nu-i Imanuil
O PERJĂ – care-i sfântă

Acţiunea are loc şi până azi la teatrul A. S. PUŞKIN, care-i şi academic

Continuare

MELON sau CAPETE DE FEMEI

Marian Ilea

MELON sau CAPETE DE FEMEI

(piesă de teatru în două acte)

Decorul

Cârciuma „La Dudinski”: scaune, sticle de băutură pe mesele de tablă verzi, într-un colţ două mese lipite, cu farfurioare pline de fursecuri. E parastasul sculptorului în piatră Melon. Acţiunea se petrece către seară, când cei invitaţi, venind de la cimitir, intră în cârciumă. Se aşează. Se ridică. Povestesc despre răposat. Domnul Dudinski îmbrăcat în hainele de lucru e la barul din dreapta, va servi la mese. Ceilalţi îmbrăcaţi în costume. Irina (fosta iubită a sculptorului) îmbrăcată în fustă neagră, cămaşă neagră, pantofi negri şi sacou negru.

Continuare

 

Eseistică

Prev Next

(11) ARTA CÂRMUITORULUI ŞI A EDUCATORULUI, UN SINGUR BINE

Valentin Lupea

(11) ARTA CÂRMUITORULUI ŞI A EDUCATORULUI, UN SINGUR BINE

          Arta îşi realizează scopul atunci când produce plăcere, care plăcere variază în funcție de caracterul artei, precum şi de gustul și vârsta auditorului, însă nici chiar plăcerea delectării raționale, cea mai înaltă pe care o poate furniza arta, nu este un scop în sine, deoarece artele imitative sunt arte instrumentale.
          Cea mai autoritară artă, aceea care poate   fi cu adevărat denumită arta dominantă, este cea etică şi politică, arta regală a regelui filosof, artă preconizată de Platon.
          Pentru a ajunge la o concluzie, va trebui să luăm în considerare, înainte de toate, utilitatea etică şi socială a artelor frumoase, deoarece, omul de stat culege doar efectele delectabile produse de muzică şi dans, de poezie şi pictură, şi le adoptă în chip de unelte de modelat caracterele.
          Cu toate că oamenii de stat se preocupă cu armonizarea, în modul cel mai bun a muncii şi distracţiei tuturor cetățenilor, responsabilitatea lor de căpetenie rămâne educația tineretului.

Continuare

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) | Partea a V-a

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) | Partea a V-a

E. Hinduismul

    Cu peste 500 de milioane de credincioși, hinduismul reprezintă religia marii majorități a indienilor. Dar este el cu adevărat o religie, atâta timp cât n-are un întemeietor, n-are o doctrină bine precizată și un cult unitar (reprezentanții lui nu țin la doctrină și la cult, ci se mândresc cu toleranța hinduismului față de toate concepțiile religioase) și atâta timp cât găzduiește de-a valma forme superioare de religiozitate și unele dintre cele mai elementare? Indologii, de altminteri, recunosc că este vorba de o religie cu totul aparte, respectiv că „hinduismul n-ar fi o religie în înțelesul obișnuit al cuvântului”. Chiar omul politic Jawaharlal Nehru (1889-1964) subliniază în Autobiografie că nu o dată s-a spus despre hinduism „că n-ar fi propriu-zis o religie în sensul obișnuit al cuvântului”.
    La drept vorbind, hinduismul sau neobrahmanismul constituie noua formă a vechii religii hinduse din perioada vedo-brahmană, credință slăbită întrucâtva de marii reformatori religioși Jaina și Buddha, însă păstrată mereu vie în sufletul credincioșilor de rând, cu atât mai mult cu cât doctrinele jainiste și budiste erau de neînțeles pentru poporeni prin subtilitățile lor speculative. Pe lângă toate astea, sistemul castelor pe care se baza brahmanismul, era atât de înrădăcinat în mentalitatea hindusă și viața socială, încât nici măcar budiștii nu s-au atins de el, iar brahmanii, dându-și seama la timp de primejdia ce-i amenința pe ei și cultul lor, „au întreprins o vastă operă de adaptare a doctrinei și riturilor brahmane la înțelegerea și gustul poporului dornic de miraculos, pentru a putea să ducă astfel cu mai multă eficacitate lupta împotriva jainismului și budismului” (E. Vasilescu).

Continuare

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) - Partea a IV-a

George PETROVAI

Filosofia indiană și sublima ei subtilitate (VI) - Partea a IV-a

D. Budismul

    Întrucât budismul a apărut cam în același timp cu jainismul, în aceleași părți din India și din pricina acelorași carențe spirituale ale brahmanismului oficial, între cele două mari secte există multe asemănări. Însă asemănările, oricâr ar fi ele de numeroase și de frapante, nu ne dau dreptul să afirmăm că budismul este o simplă variantă a jainismului. Dimpotrivă, fundamentalele deosebiri de doctrină dintre cele două credințe, au făcut ca jainismul să rămână între granițele Indiei (e drept, cu un număr restrâns de credincioși) și nerupt complet de brahmanism, în timp ce budismul aproape că a dispărut din India natală, dar s-a răspândit în centrul (China), estul (Coreea, Japonia) și sud-estul Asiei (Birmania, Thailanda etc.), astfel devenind o religie universalistă, încât nu mi se pare deloc exagerată spusa unui oficial al acestui cult că „o treime din lumea de astăzi este budistă”.
    Budismul (dimpreună cu biografia lui Buddha) este prezentat în vasta sa literatură canonică și necanonică. Literatura canonică a budiștilor cuprinde două feluri de scrieri: unele redactate în dialectul pāli (formează canonul budismului sudic, numit hinayāna sau „micul vehicol”), altele în sanscrită (formează canonul budismului nordic, numit mahāyāna sau „marele vehicol”).

Continuare


Gheorghe Ţiplea

Joc verbal de curcubeu

(Din volumul Curcubeul nopţilor Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2001)

 

Liric deliră iar Lerui-ler lira,

La crizantema-n criză de crezare.

Nemiruită miră-mi-se mira,

Vedeta ce vedenii nu mai are.

 

Rugat se roagă rugăciunii rugul,

Să stingă stenic destin de stindarde.

Creoli sunt crinii, creolină-i crugul,

Astenice statuile vor arde.

 

Se mistuie misterios misterul,

De dor dorind dorinţa să mi-o ştie.

Cernit se cerne în cerneală cerul,

Nu vine via vinul să-l învie.


 

Lucian Perţa

 

Joc verbal de curcubeu

 

Şi Leru-i ler şi ala-bala-am spus

Şi ploaie treci, şi ploaie hai mai tare,

Mira-m-aş curcubeului de sus

De mai rămâne dup-a mea strigare.

 

Dar de rămâne, rogu-l să mă-nspire

Cu stenice culori să-mi umple versul

Şi cei ce mă citesc adânc se mire

De ce poet născut-a universul.

 

Nu-i joc verbal cum fac eu în sentinţe

Ce spun acum, aşa cum titlul spune,

Ci glasul celor mai de sus dorinţe

Tu curcubeu, mă crede că-i pe bune !

Gheorghe Ţiplea

 

Plecarea din iubire

(Din volumul Luminaţi, magnitudini!, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2001)

 

Înţeleg iubito ce te doare,

Durerea numai dacă nu mi-o spui.

Că uitarea poate-i leacul care,

Flămând ar vrea să fie, însă nu-i.

 

Plec la nimeni către nicăirea

De lângă tine la un alt nimic.

Să-i aduc nimicului iubirea,

Puţinul mare în imensul mic.

 

Nicăirea îmi va da Afara –

Un templu al cântării de sedus.

Eu să-mi fiu arcuşul şi vioara

Şi virtuoz de mine mai presus.

 

La Ivire cu imn de mărire,

Eu fără tine curg să o inund.

Să-i fiu spor, să-mi fie întregire,

S-o mai înalţ cu creştetul meu scund.

 

De mână mă poartă o eroare,

La tine pentru dor de suferinţi.

Fiu din flori al unei mame – Floare,

Sau fiul unor nenăscuţi părinţi.

 

Lucian Perţa

 

Plecarea din iubire

 

Tu nu-nţelegi, iubito, că mă doare

Iubirea să ţi-o las, dar ce să fac

Am patru cărţi în curs de editare

Şi manuscrise până peste cap.

 

Plec undeva în linişte să scriu

Că lângă tine dorul nu-mi dă pace,

Ca un sihastru sta-voi în pustiu

Până poeme prinde-or a se coace.

 

De muze n-am nevoie, nici iubire,

Mi-e suficient să am numai un pix

Şi lungi poeme prinde-or să se-nşire

Cu rime toate şi picior la fix.

 

Superlative, magnitudini toate,

S-or scurge inundând trei edituri

Şi-oi demonstra că şi-aşa se poate

Să te înalţi, nu doar cu-njurături.

 

De mâine plec iubito, chiar, pe bune,

Că-i vremea din iubire să mă duc,

Deşi invidioşi poate vor spune:

Poetul fără muze-i eunuc!

 

Gheorghe Ţiplea

 

Stelara cenzură

(Din volumul Culegător de stele căzătoare Ed. ,,Limes”, Cluj Napoca, 2002)

 

Vorbe noi din pagini alungate,

Stelele se tem să vă răsune,

Adevăr, pe ceruri cumpărate,

Aţi înscris cu negru de cărbune.

 

Printre-rânduri patimi caudine,

O parolă vrea a vă ucide.

Aţi gravat pe nouri în aldine,

Adevăr cu lacrime acide.

 

Carte de un viscol răsfoită,

Într-un rug vei lumina tăcere

Pentru erezia proorocită—

Biblie la stelele-n cădere.

 

Grai trilingv în strai de ceaţă udă,

Dezbrăcarea este un dezastru.

Dacă nu aşteaptă să audă,

Un cuvânt de la tăcutul Astru.

 

Lucian Perţa

 

Stelara cenzură

 

Vorbe vechi, cu teamă adunate,

Din şedinţele de judecată,

Ce-aţi fost pe la reviste refuzate—

Aţi putea să mă iertaţi vreodată

 

C-am vrut duhul să vi se conserve

Şi v-am pus la coadă o parolă,

De fapt rimă, sper să se observe,

Nici uşoară, nici foarte frivolă ?

 

Că într-o carte, ce ieşi-va mâine,

De-o să v-adun, mi s-a şoptit discret,

Din stele chiar, că asta nu e bine

Şi-mi risc şi cariera de poet.

 

Dar faptu’ acesta nu cenzură e,

Sau dacă e, stelară e atunci—

Oricum, eu nu mai scriu, deoarece

Aştept din Astru—astralele porunci !

 

Gheorghe Ţiplea

 

Să mor mire

(Din volumul Trilogia iubirii Ed.,,Limes”, Cluj Napoca, 2004)

 

De cuvântul dar din dar

Sufletu-i fără hotar,

Mâinile mi-s rugă-n stele,

Paşii zboruri printre ele.

 

De-al făpturii tale jind,

Mi-e privirea cer flămând.

Inima, în munţi şi mare,

E-a cântărilor Cântare.

 

De-al îmbrăţişării dor

Trupu-mi pierd, se face nor.

Urcă-n fulgere văpaie,

Cu albastru să te ploaie.

 

Mă tem numai de sărut,

Până-n naştere-a durut !

Fără leac, la despărţire

Mă rănească să mor mire.

 

Lucian Perţa

 

Să mor mire

 

Pe poemul scris curând,

Mă gândesc unde să-l vând,

Că revistele-s sărace,

Să-l dau gratis—nu se face.

 

Îl privesc cu drag şi jind,

C-am trudit la el scriind,

A României cântare

Nu mai este—de ce oare ?

 

De-ar fi fost ca altă dat’,

Azi era şi premiat,

Dar aşa, ce tragedie,

Bani scoţi doar din parodie

 

Sau din nunţi care-s cu dar

Că din scris—e în zadar !

Ce să fac, face-m-oi mire

Că de-ai bani, ai şi iubire !

 

Gheorghe Ţiplea

 

Lecţie de iubire (inedită)

Neînvăţată de iubită

( Din volumul Numele timpului, Ed. ,,Limes”, Cluj-Napoca, 2006)

 

Iubito, nu râvni întru ispite,

Din braţe zbor de păsări în volute.

Cu cioc în loc de guri, sunt pedepsite,

Icarele, să nu se mai sărute...

 

Să nu invidiezi vreo erbivoră

Hrănindu-se cu flori într-o păşune.

Pedeapsa lor pentru că le devoră

Nu pot îmbrăţişări în rugăciune.

 

Nu jindui la carnivore crude

Nutriţie din vina vânătoare.

În munţi nu pot arome să asude,

Iar sângele-i coagulată mare.

 

Nici nu dori a peştilor tăcere

În locul graiurilor ce se ceartă.

E apa siameză cu-o durere

De-a nu putea rosti – te rog, mă iartă...

 

În ochii tăi s-ar îneca şi cerul,

Că-n ei nu stă de veghe Salva-Norul.

Însă abisul mării nu mai ceru-l,

Din valuri se iveşte Salva-Dorul.

 

Lucian Perţa

 

Lecţie de iubire (inedită)

Neînvăţată de iubită

 

(Au fost vizate volumele: Gravuri pe inimă (1987); Vis vegetal,(1978); Culegător de stele căzătoare, (2003); Curgere-n cerc (1984); Cântaţi, preacuvinte! (1982); Curcubeul nopţilor (2001) )

 

Iubito, nu râvni să îmi fii muză,

Pe inimă o alta mi-a făcut

Gravuri, aşa că, rogu-te, mă scuză,

De mă gândesc la ea când te sărut.

 

Să nu-i invidiezi, însă, statutul,

Că-i foarte greu la vârsta mea să-mi fie

O muză – muză, fiindcă, vezi, trecutului

Vis vegetal mi-e dinspre poezie

 

Nu jindui la glorii, că nu are,

Şi ea să le aştepte-a obosit,

Culegător de stele căzătoare

Am fost, dar pân' acuma n-am găsit

 

Nici nu dori să curgi în cerc de-acuma

În jurul meu, că-n seamă nu te bag,

Eu cânt doar preacuvintele şi huma

Din care întrupatu-te-ai cu drag.

 

În ochii tăi se vede curcubeul,

L-al cărui capăt cu un pix stau eu

Pe post de Salva-Dor, sau cicisbeul

Ce ştie ce a fost Salva-Vişeu !