st(Costel Stancu – „dominic sau despre imitaţia umbrei”, Ed. Hestia, 1995)

              A se lua la cunoştinţă memoria şi a se centrifuga, acea memorie a lucrurilor ce odată întâmplate de la sine fără prea multă pricepere, abia atunci e timp şi loc de a doua lor naştere, ceva mai evoluată, prin intersecţii şi vămi în care se catalizează cu simţurile desfătate pe coridoarele minţii.
             Chiar şi din piatră seacă, din praf şi din cenuşă, se pot isca lucruri măreţe, pe care niciun cor al ghicitoarelor precum nici vreo prevestire cuantică nu le-ar fi putut determina la înfăptuire. Se practică acea unicitate tehnologică asupra materiei dislocate în simpla ei formulă energetică, de unde se ia patos suficient pentru o geometrie variabilă ce urmează a fi parcursă de la crepuscul la înălţare în sens programatic.
             Din aval şi din amonte de eventualitatea clipei, apar mai întâi difuze umbrele, pentru ca mai apoi să se ivească şi substanţa, sau după caz trunchiul ideii explodate la un scurtcircuit dintr-un sâmbure în care până atunci se plimba ceaţa, oricum ceva de genul ăsta dar mai profund.
             Costel Stancu se proiectează pe sine laolaltă cu nervurile ce-l ţin ancorat în plan existenţial, aceasta are loc în ipostaze inedite, majoritatea uimitoare sau cel puţin incredibile. „dominic sau despre imitaţia umbrei” fiind o carte cu o soartă subtilă, despre care am aflat şi eu acum, după un sfert de secol, când însă cred că ar fi momentul recuperării unui impact frontal.


             De remarcat, alături de densitatea uneori sufocantă, şi greutatea excesivă ideatică şi imagistică. Este precum ar trece pe autostradă un angrenaj de mare gabarit, cu toate luminile aprinse şi cu girofaruri; este imposibil să nu îl vezi, chiar şi pe ceaţă.
             După block start, din momentul prim avem de ştiut cu cine şi cu ce avem de-a face, se jumulesc dimensiunile la o simplă încercare de a cuprinde formele, în timp ce fondul e unul ce îţi trezeşte ghimpi şi scaieţi pe cărarea pe unde vin înţelesurile. Concentrare maximă la atingerea simultană a mai multor puncte cardinale pe care nu le veţi găsi pe hărţi. „eu am pictat găoacea cerului cu păsări de pradă/ va veni un tîlhar şi se va aşeza în mijlocul crucii pe care o fac/ cuiele păstrează urma durerii sau a dezmăţului// zarul cu feţe nevăzute/ e rostogolit pe masa regelui până înnebuneşte/ falsa profeţie momeala torţele împing lumina/ spre fundul încăperii unde aştept/ cel ce te iubeşte o să te vândă cândva spui tu/ alerg şi în urma mea încremeneşte mişcarea/ urma piciorului gol sub vârtejul de frunze/ scriu: părul femeii seceră iarba uscată uitarea o/ limită pur întâmplătoare a fiinţei/ ce vei împărţi doamne celor ce/ îţi cer să li te arăţi la chip// în aer pluteşte încă splendoarea interogaţiei...” (1).
              Dincolo de conotaţia dogmatică, se vede clar o răsucire conceptuală pe fondul unui influx de sensuri, în această accepţiune alegorică. Nicio dimensiune nu se tranşează, par a nu exista dimensiuni ci o imponderabilitate relativă dată de un asumat lux interpretativ. De fapt, acest (lait)motiv se instalează pentru o bună şi fertilă parte din demersul poetic, oarecum spiralat tenace... „trec râul îngeri îmi joacă pe unghii/ nu ştiu de mă nasc ori mor/ chinuit sînt de friguri şi fluturi cu capete de înecaţi/ mi se prind de picior/ un dovleac cu ochi care învaţă să creadă/ eşti tu aşteptându-mă pe celălalt mal/ când eu în grabă mă rog cuvintelor/ rece şi inegal/ o să vin o să plec cumpărat ori vîndut/ pe aceeaşi înfăţişare a banului/ ochii mamei se usucă/ în jos pe apa iordanului/ de atâta linişte cocoşii au aprins casa/ şi acum sar fericiţi din balcoane/ doar iuda vine-ntruna să îşi plângă/ faţa căzând din icoane” (2).
             Tărie a unui suflu liric incontrolabil oricum l-ai întoarce să-l zăpăceşti formularistic, pentru că poetul în exerciţiul său profund respirator, o ştie pe a lui, acea iluzie ce nu permite deziluzii. Aşadar carte puternică în spiritul optzecismului, apărută în anii nouăzeci, şi aflată în plină vigoare acum când ne (re)întâlnim cu ea.