Vasile Mois poza de trimis„Spune, mândră, spune tu
 Cu cine-ai făcut pruncu’
 Şi-auleu ce ploaie vine
 De la Cluj.”
   folclor ardelenesc

De la Budapesta, Valeriu Moraru se întoarse la Baia Mare. Ca întotdeauna, îi era dor de părinţi şi de meleagurile natale. Avea nevoie, din când în când, să-şi încarce bateriile biologice cu energie.
Regăsi oraşul la fel de posomorât, acoperit de smogul ieşit din coşurile Combinatului metalurgic, care rodea ca un cancer sănătatea populaţiei. Oamenii erau, parcă, mai trişti şi mai preocupaţi de grija zilei de mâine. Numai câinele îl întâmpină la fel de vesel, ca întotdeauna, gudurându-se bucuros la picioarele lui. Făcu un duş şi, pentru că era sâmbătă dimineaţa, se hotărî, datorită unui impuls lăuntric inexplicabil, să meargă la sinagogă. Îşi regăsi veche kipa, primită cadou de la bătrânul haham, prietenul bunicii, şi-o potrivi pe cap şi se privi în oglindă. Cearcănele din jurul ochilor îi trădau oboseala acumulată în ultimul timp şi lipsa unui somn odihnitor.
Parcă Mercedesul în apropierea sinagogii şi se îndreptă, îngândurat, spre intrare.


– Shalom, Valeriu! auzi o voce cunoscută. După cum eşti îmbrăcat, cred că mergi la sinagogă. Nu te-am văzut de mult timp. Ce mai faci?
– Mulţumesc, Olga, bine. Îmi pare bine că te văd. Ai rămas la fel de tânără şi de frumoasă, tu nu îmbătrâneşti.
– Eşti foarte gentil, ca de obicei, dar să ştii că-mi simt sufletul pustiu şi îmbătrânit cu o sută de ani. Nimic nu mai este ca înainte în oraşul ăsta, moare şi el încet, încet.
– Ce fac ai tăi? o întrebă Valeriu, din politeţe.
– Nu cred că te interesează, cu adevărat, soarta lor. M-aş fi bucurat să mă întrebi, pe mine, ce fac. Îmi dau seama că m-ai uitat de tot...
– Tu nu mergi la sinagogă? schimbă Valeriu discuţia.
– Ştii bine că nu merg, n-am fost niciodată. Cât mai rămâi în Baia Mare?
– Doar până luni dimineaţa, când plec cu avionul la Bucureşti. Dacă-ţi face plăcere să mai stăm de vorbă, putem să ne întâlnim la o cafea, când ies de la sinagogă.
– Vali, dacă doreşti, cu adevărat, să stăm de vorbă, vin la tine acasă. Nu vreau să fim văzuţi în oraş împreună, îţi pot crea neplăceri inutile.
– Ştiu şi eu? Valeriu era efectiv surprins de oferta Olgăi, nu se aştepta la aşa ceva. Da, ne putem întâlni la mine acasă, poate mâncăm împreună...
– Numai dacă găteşti tu, nu vreau mâncare de restaurant. În ochii Olgăi apăru acea luminiţă tainică, pe care nu i-o mai văzuse de foarte mult timp.
– Când ieşi de la sinagogă, Valeriu cumpără câteva felii de ceafă de porc şi cartofi pai congelaţi, de la restaurantul „Gutinul”. De la cofetărie mai luă un tort „Diplomat” şi o tavă cu diverse prăjituri. Avea în cămară murături şi băuturi de tot felul. Ajuns acasă, puse carnea la cuptor şi cartofii la decongelat, în cuptorul cu micro unde. Aşeză pe masă farfuriile, tacâmurile, paharele şi o vază cu flori, iar când Olga sună la poartă, aprinse lumânările din menora, pregătită din timp.
– Vai, ce frumos ai aranjat masa, se minună Olga. Parcă aş fi la o recepţie!
– Am uitat să te întreb ce preferi să mănânci. Am ceafă de porc la cuptor şi cartofi prăjiţi. Pe vremuri asta era mâncarea ta preferată, dacă îmi aduc bine aminte.
– Nu mi-am schimbat gusturile, Vali, eu însămi am rămas neschimbată, zâmbi Olga. Aş vrea să mă spăl pe mâini, se poate?
– Baia este în dreapta ta. Îţi stă la dispoziţie. Dacă vrei, poţi să te faci comodă, nu trebuie să te formalizezi, pantofii cu toc sunt incomozi în casă. Poţi să-ţi alegi o pereche de papuci, sau să stai cu picioarele goale. Între timp, eu mă ocup de aperitive. Bei ceva tărie la început? Am scotch, lichior, brandy, cinzano, martini... ce doreşti?
– Un scotch cu gheaţă, dacă se poate. N-am mai băut demult. Nu-mi plac lichiorul şi băuturile dulci, nu-ţi aduci aminte? Nu mi-am schimbat gusturile. Valeriu, n-am mai văzut o cameră de baie aşa de sofisticată, pot face un duş? aşa de curiozitate, întrebă Olga provocator. Ai aici tot feluri de esenţe şi de şampoane. Pot să le miros?
– Poţi face tot ceea ce doreşti. În dulăpiorul din dreapta oglinzii ai prosoape şi halate de baie curate. Alege-ţi ce-ţi place!
Valeriu pregăti, pe îndelete, un platou cu mezeluri şi brânzeturi, ornat cu murături şi măsline. Zgomotul duşului încetă şi din baie își făcu apariţia Olga, înfășurată într-un halat alb, pufos, care lăsa să i se vadă rădăcina sânilor feciorelnici. Se aşeză neglijent pe un scaun, lăsând intenţionat să-i alunece halatul şi să-i dezgolească picioarele. Valeriu se arătă complet indiferent, cu toate că simţi nişte furnicături pe şira spinării.
– La mulţi ani! Olga. Lăhaim! În sănătatea ta, ciocni Valeriu paharul cu scotch.
– În sănătatea noastră, Vali, în sănătatea noastră! Olga îl privea transfigurată cu ochii ei albaştri, imenşi. Valeriu îi evită privirea, bău puţin din pahar şi o invită să guste din aperitive, până va fi gata friptura.
– Văd că ţi-ai păstrat talentele de bucătar, ai aranjat foarte frumos masa şi platoul cu aperitive. Sunt convinsă că friptura va fi excelentă, încercă Olga o conversaţie de circumstanţă, pentru a-şi ascunde emoţiile şi pentru a-şi aduna gândurile. Nu ştia cum va reacţiona Valeriu, dar era decisă să facă dragoste cu el. Considera că a făcut o prostie scormonind cenuşa pasiunii lor trecute, în loc să reînnoade relaţiile. Valeriu era un bărbat liber, nu-i cerea nimeni socoteală. La rândul lui, Valeriu era convins că Olga a venit cu gânduri mari, dar se juca de-a şoarecele cu pisica, ca să o întărâte, continuând dialogul pe aceleaşi teme banale. Friptura a fost, într-adevăr excelentă şi, ca să-şi facă mai mult curaj, Olga înghiţi la repezeală două pahare de vin roşu. Acesta îşi făcu efectul imediat. O senzaţie de moleșeală şi de căldură puse stăpânire pe tot trupul ei. Privindu-i buzele senzuale ale lui Valeriu, parcă le simţea aievea, cu toate că trecuseră câţiva ani buni de la ultima lor întâlnire.
– Vali, mulţumesc pentru masă, a fost grozavă! Aştept desertul! Aluzia, deşi voalată, avea o ţintă precisă, Olga nu avea de gând să plece aşa....
– Avem prăjituri, cafea filtru sau o ciocolată fierbinte. Ce alegi?
– Orice vrei tu, numai să fie foarte fierbinte. Mi-e dor de un desert fierbinte, fierbinte... Valeriu se prefăcu a fi foarte serios şi a nu înţelege dorinţa ascunsă a Olgăi. Îi aduse prăjituri şi o cafea filtru, pe care i le aşeză în faţă.
– Olga, pot să fac şi eu un duş? Miros a bucătărie şi am transpirat. Fără să aştepte răspunsul, intră în baie, se dezbrăcă şi dădu drumul la jetul de apă rece să-i biciuiască pielea. Se simţi imediat reconfortant.
– Pot să vin şi eu lângă tine? auzi în spatele lui o voce suavă. Întoarse capul şi o văzu pe Olga goală, fără nici o inhibiţie, pregătită să intre sub duş. Au, este foarte rece apa, te rog să dai drumul la apă caldă. Nu mai aşteptă nici o invitaţie, potrivi apa la robinet şi se strecură în spatele lui Valeriu. Cu gesturi precise, luă şamponul şi începu să-l întindă pe tot corpul lui Valeriu. Se opri îndelung asupra părţilor intime, cu plăcerea unui exhibiționist, masându-le cu fineţe.
– Olga, murmură Valeriu, nu cred că este bine ceea ce facem. Tu eşti o femeie măritată, nu este moral să-ţi înşeli bărbatul...
– Vali, nu mai vorbi, şopti Olga. Dacă aş şti că nu mă vrei, aş pleca imediat... Îngenunche în faţa lui extaziată şi începu să se joace cu jucăria imensă, trezită la viaţă. Doamne, Valeriu, nici nu ştii ce dor mi-a fost de tine! Te doresc de ani de zile şi aveam impresia că nu va sosi niciodată clipa asta. Vreau să fiu a ta, aşa cum mi-am dorit cu disperare în garsoniera verişoarei mele. De data asta îmi doresc să o facem încet, să-ţi simt fiecare părticică a trupului, să intri tot în mine, să mă zdrobeşti... Valeriu nu mai putu rezista, începu să o sărute pătimaş, aşa ca în zilele lor bune. O spălă, la rândul lui, cu şampon pe tot trupul. Atingerea părţilor intime o făcu pe Olga să geamă de plăcere. Ardea toată, ca un cuptor încins. Aşa udă cum era, o luă în braţe şi o duse în patul imens din dormitor. O privi câteva clipe şi-şi aduse aminte de trupul firav, cu sânii abia înmuguriţi, al unei fetiţe pe care o iubise aproape nepământean.
– Olga, să ştii că şi mie mi-a fost dor de tine. Uneori visam că suntem împreună, mă trezeam şi mă apuca disperarea.
– Taci, Valeriu, taci, lasă-mă, prima dată, să-mi astâmpăr foamea! Se aplecă peste el ca o tigroaică hămesită, de parcă ar fi vrut să-l înghită cu totul. Într-un târziu, îl trase încet peste ea. Când o pătrunse, un urlet de plăcere animalică făcu să vibreze geamul de la dormitor. Olga avu primul orgasm imediat după penetrare, apoi le pierdu şirul. Epuizaţi, în cele din urmă, se opriră să-şi tragă răsuflarea.
– Olga, să-mi spui cât poţi sta la mine, nu vreau să ai probleme acasă.
– Vali, aş vrea să rămân definitiv la tine, dar ştiu că nu se poate. Nu am dreptul să-ţi cer un asemenea sacrificiu. În sufletul tău nu mă vei ierta niciodată pentru că te-am trădat. Într-o jumătate de oră mă îmbrac şi plec, nu înainte de a-ţi spune că nu sunt aşa de fraieră, cum mă crezi tu.
– Adică? Ce te deranjează?
– Ştii tu bine ce mă deranjează! Te-am rugat să fii sincer cu mine şi să-mi spui dacă ai făcut dragoste cu Angela, prietena fratelui meu. Ai negat cu vehemenţă. Acuma, Valeriu junior al Angelei are 20 de ani şi seamănă cu tine la perfecţie. Când mă întâlnesc cu el pe stradă îmi vine să-l iau la braţ, am senzaţia că eşti tu în persoană.
– Olga, băiatul nu poate semăna decât în partea familiei. Nepoţii seamănă, de regulă, cu bunicii. Probabil că băiatul Angelei seamănă cu unul dintre bunicii lui, pe care tu nu ai avut de unde să-l cunoşti.
– Vali, nu mă prosti! Valeriu junior are ochii verzi ca ai tăi, are aceiaşi privire, acelaşi mers, aceiaşi voce... pe mine nu mă poţi păcăli! Dar nu-i numai asta! Judecătorul Burtea, prietenul tatălui meu, a divorţat de nevastă şi s-a căsătorit cu Ekaterina Kassay, una dintre iubitele tale din tinereţe. Prostălăul de judecător a trebuit să o ia de nevastă deoarece l-a şantajat că a lăsat-o gravidă. A fost un întreg scandal, în urma căruia Burtea şi-a dat demisia din justiţie, a intrat în avocatură şi s-a însurat cu amanta. Acuma îi creşte copilul. Din nefericire pentru el, nu are trai bun cu noua nevastă, o ţin într-o ceartă continuă. Ştii de ce a intrat dihonia între ei?
– Probabil judecătorul este impotent şi nu o mai satisface pe...
– Răspuns greşit bibicule! Răspunsul corect este pentru că progenitura seamănă leit cu tine şi cu fiul Angelei, ca două picături de apă identice. Ce zici de asta?
– Rămân perplex de ceea ce-mi spui! Tu ai impresia că eu le-am însămânţat pe toate femeile din Baia Mare? Crezi că sunt taurul satului?
– Cred ceea ce văd cu ochii mei! Nu are rost să tăgăduieşti. De altfel doamna Burtea nu neagă nimic, şi-a făcut un titlu de mândrie că a făcut copilul cu tine, nu cu impotentul de bărbatu-său, căruia i l-a pus pe nume. Să vezi ce scene îi face fosta nevastă lui Burtea, când îl întâlneşte pe stradă cu fiul Ekaterinei. Un adevărat spectacol de circ! Ultima dată, Burtea era cu juniorul în centrul oraşului, unde s-a întâlnit cu tata. În timp ce discutau a apărut fosta doamnă Burtea. S-a apropiat de ei şi a început cu sudalmele. L-a făcut pe amărâtul de judecător impotent, limbric, nemernic, imbecil, cretin, idiot, încornorat, babalâc, gunoi, scursură şi, mai presus de toate, şi-a bătut joc de el că Moraru îi regulează nevasta şi-i face prunci. Îţi dai seama că tata jubila...
– Păi, el nu-i prieten cu Burtea? Cum se poate bucura când prietenul lui este făcut de tot rahatul pe stradă?
– Nu-l cunoşti pa tata? El se bucură de necazul oricui, inclusiv de cel al prietenilor. Nu i-a fost de ajuns lui Burtea ce a primit de la fosta nevastă, tata l-a necăjit că tu ţi-ai pus în gând să le faci copii la toate femeile din familia lui, că este doar o chestiune de timp până când şi Emeşe va veni la montă. Îţi dai seama ce cătrănit poate fi bietul de el. A renunţat la cariera de judecător şi la confortul familiei pentru Ekaterina, ca să-i crească un copil ce nu este al lui.
– De ce nu-i face teste de paternitate, ca să se convingă?
– I-a făcut, fii liniştit, dar n-a fost exclus. Poate fi tată el sau orice bărbat care are aceiaşi grupă sanguină ca şi copilul. Te bucuri?
– Mă bucur pentru Ekaterina, un copil aduce numai bucurii în casa părinţilor. Kati nu este nici ea la prima tinereţe, avea nevoie de un moştenitor, să nu rămână singură. Între ea şi soţ este, totuşi, o diferenţă de vârstă. Ea s-a iubit cu Burtea, Chiar dacă acuma se ceartă, au făcut copilul din dragoste, de aceea a ieşit frumos, aşa cum zici tu.
– Vali, mie de ce nu mi-ai făcut un copil? Întrebarea îl lăsă pe Valeriu perplex.
– Dacă rămâneai gravidă, tatăl tău te-ar fi omorât în bătaie.
Ţi-a fost frică să vii cu mine la Bucureşti, cum să fi avut curajul să facem un prunc!
– Dacă rămâneam gravidă, rămâneam cu tine, Vali! Rămâneam cu tine definitiv! Atunci nu m-am gândit la varianta asta. Dacă aş putea da timpul înapoi, să ştii că n-aş sta pe gânduri nici o clipă. Acum ar fi fost mare, la fel ca fiul Angelei...
– Timpul nu-i pierdut. Bărbatul tău este foarte prezentabil,
v-am văzut în oraş împreună. Ar fi timpul să faceţi şi voi un urmaş.
– Nu voi face, niciodată, copii cu soţul meu! Reţine, niciodată! Asta pentru că a acceptat târgul cu tatăl meu, m-a luat ca pe o vită de la târg. Nu l-am iubit niciodată. Când m-am despărţit de tine, mi s-a rupt ceva în suflet, ura şi dorinţa de răzbunare au pus stăpânire pe tot cugetul meu. Nu vreau să te flatez, cu bărbatul meu am relaţii intime foarte rar şi nu am avut niciodată orgasm. Probabil că se simte frustrat şi se defulează cu asistentele lui, ceea ce nu mă deranjează absolut de loc. Cu tine este altceva, Vali, mă comport ca o dementă, nu? Când ai intrat în mine, nu m-am putut abţine, am urlat ca o isterică. Am avut, din nou, orgasme multiple, exact ca pe vremea când eram copii şi ne iubeam ca doi nebuni. Şi ca să-ţi gâdil orgoliul de mascul până la capăt, să te simţi şi tu răzbunat, îţi mărturisesc că am venit la tine în mod special, cu gândul să rămân gravidă. Sunt în perioada cea mai fertilă şi, în momentul în care te-am simţit că termini, te-am strâns de spate şi te-am imobilizat, ca să-ţi laşi sămânţa adânc în mine. Te văd că ai rămas surprins! Nu te speria, nici eu nu-ţi voi cere să-ţi asumi paternitatea şi să-mi creşti copilul. Sunt sigură, mai bine zis am o premoniţie, că am rămas gravidă şi că va fi băiat. Dumnezeu mi-e martor, eu te iubesc mai mult decât toate celelalte amante ale tale la un loc şi nu se făcea ca tocmai eu să nu fac un prunc cu tine! După ce se va naşte şi va ajunge la o anumită vârstă, voi merge în vizită la ai mei şi-i voi spune tatălui meu: ăsta este copilul lui Valeriu Moraru! Îl voi privi în ochi ca să-i simt toată ura sălbatică şi toată durerea neputinţei, care m-au despărţit de tine şi m-au făcut atâta de nefericită!

Vasile Moiș: „În spatele ușilor deschise”,
                            Volumul IV „Fatalitate și destin”, cap,38.
                                Editura „Dacia XXI”, Cluj-Napoca
                                (În total romanul are 20 de volume)