,,Venea
de pe Calea Lactee''
Venea
de pe Calea Lactee,
Străină,
Ca orice femeie,
În ochi purtând
Fulgerul morții
Și-n suflet,
Căderile sorții.
Cu sânul necopt,
De fecioară
Zâmbea
Și-aducea
Primăvară,
Ce n-ar fi dat poeții
S-o poată iubi
Într o seară!
Dar Ea, venea
De pe Calea Lactee,
Fragilă,
Ca orice femeie,
Iubind doar pe Cel,
Ce odată,
Îi fuse și mamă și tată...
(...)
Tu stâncă,
Eu mare adâncă,
Cu suflet plămădit
Din opincă
Și doine cântate cândva,
De-o româncă,
A cărei iubire
Mai dăinuie încă...
Tu stâncă,
Eu patimă - adâncă...
,,Rugă''
Vă rog,
vă implor,
opriți
cineva
ropotul
ploii
din
inima
mea !
(...)
Mi-s buzele
Crăpate
Și îngerii
Prea triști,
Exiști?...
Sau ești
Doar umbra
Viselor
Îngenuncheate
De fluturi
Egoiști?!...
(...)
Vino cu mine
Să-ți împletesc
Niște țigări din vise,
Dar îmi promiți
Să le fumezi
Numai când
Stelele-or fi stinse!
Când toamnele
Și ploile vor deveni caise,
Iar luna, mândra
Și buimaca,
Va bate toaca !
(...)
El - Casanova
În haină de miel ,
Ea - Orhidee
Cu cercel în buză.
El - ,,Cel mai Cel'',
Ea - doar o muză
Ce-și scrie durerea
Pe-un cer de oțel.
El - Casanova
În haină de miel,
Ea - Orhidee
Albă și confuză...
,,A fost odată ca niciodată''
A fost odată ca niciodată
Un timp croit din bumbac albastru
În care TU și EU
Aveam un numitor comun,
A fost odată ca nicodată un timp frumos și bun...
Tu - semizeu în Universul meu,
Eu- pui de zmeu, în cerul tău căprui,
Pictam poeme pentru Dumnezeu
Și adormeam apoi în palma Lui.
Cu corbii și cu zimbrii înfrățiți
Călătoream prin toamne desfrunziți,
Curați ca două lacrimi de copil
Ce n-a aflat încă despre ,,exil''.
A fost odată ca niciodată
Un timp croit din bumbac albastru
În care TU și EU,
Eram un singur Astru.
,,Îți aduci aminte?''
Îți aduci aminte
Cerescule mire
Când al meu trup firav
Îți era psaltire?!
Când la-mele coapse
Tu cântai la nai
Și-ți eram și iad,
Și-ți eram și rai?!
Îți aduci aminte
Păru-mi răvășit
În care-adormeai
Pe la asfințit
Ca un prunc curat,
Ca un prunc rănit?!
Îți aduci aminte,
Pierdutule mire
Când al meu trup firav
Îți era psaltire?!
,,Liniște''
Astăzi
cerul
e
atât
de
aproape,
încât
aud
cum
îngerii
bat
din
pleoape.
(...)
Să fie
ploaia
asta
dorul
tău
de
mine
ce
îl
oftează
norii
plângând
peste
coline ?!
,,Autoportret''
Neastâmpărată,
Un pic hai-hui,
Cu păru-n vânt
Și mintea șui,
Îndrăgostită
De-un gutui.
,,Dacă Dumnezeu ar fi fost pantofar''
Iubite,
Dacă
Dumnezeu
ar fi fost
pantofar,
Îți imaginezi
ce caraghioși
am fi arătat?!
Doi zăpăciți
cu stele la gât,
încălțați
într-un singur
pantof,
alergând
după curcubeu?!