cop 1 Grecu            Octavian Paler spunea: „Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și, în sfârșit, al patrulea, în care, eliberat de inhibiții și de obsesii, devii un fel de călător fără bagaje.” 
Aflată în anotimpul studiului și al descoperirii lumii poeziei, Elena-Alina Grecu dă cititorilor săi un nou volum de versuri, „Minunat cum ochii...”, apărut la Editura „eCreator”, din Baia Mare. Cu o degajare ludică, fascinată de natură și elementele ei, prezintă succesiunea anotimpurilor, un fel de jurnal al acestora, o mișcare firească în curgerea vieții, văzută prin „ochii luminii luminoși”.
Astfel se perindă ca pe o scenă, diferite tablouri: „Tablou de iarnă”, „Tabloul nopții”, „Stare de vară”, „Noapte de februarie”, „Anotimpul meu”, „Toamna” („Acum parcul este suflet singuratic, / Pe-alei sunt numai frunze ce inspiră aer tomnatic, / E toamnă, / Toamnă!”) sau iarna care este „mândra zână”.


Elementele naturii, prezente din abundență, sunt parte a întregului ciclicității anotimpurilor din tablourile prezentate. Astfel se pot vedea, după imaginația jocului autoarei: „păsări oacheșe ca o furnică”, „luciolă lucind”, „cerul noptos”, „ningerea”, „soarele din regiunea-nsingurată”, „pepene, miracol de vară”, „ploaia de vară”, „vreme friguroasă”, „viscol”, „zi gri”, „curcubeul” și alte creionări colorate și animate, relatate cu o exuberanță rară.
Alături de tema naturii e prezentă și tema iubirii, mai ales a celei față de Dumnezeu, după cum bine spunea Emil Cioran: „Singurătatea fără Dumnezeu este nebunie curată”, iar Elena-Alina Grecu susține că „Dumnezeu e iubire” sau „Și Dumnezeu e raiul pe pământ”. În „Viață frumoasă” spune că: „Viața-i nemurire, / De infinită fericire, / Pe care o ai, dar ai, / De-n sufletul tău dragostea Lui ai”. Aceeași inocență se poate observa în câteva scrieri despre iubirea față de semeni: „Oamenii-s a Tatălui nostru mângâietoare operă” (Oamenii).
Nețărmurită este însă dragostea ei firească față de ființa ce i-a dat viață, MAMA și așa cum Teodor Dume afirma că „mamele au nume de anotimp, adică de viață”, autoarea își prezintă iubirea filială: „Mama, femeie sfântă, / Tu ești soarele și pământul, /... / Un fel de Iisus al nostru, Păstorul. / Mama, totdeauna ca o icoană, / Cu ochii frumoși, vioi și duioși, / Cu surâs pe buze – bujor de grădină, / Tu ești binecuvântare peste-ai tăi copilași / Mama, suflet de aur, / Tu ești izvorul vieții, plin de dragoste, / Ne risipești temerea... / Precum puii de graur / Veseli, pe luncă, așa sunt ale tale odoare fericite / Mamă, cerească voce, / Și blândețea nemuritoare a coloratelor flori, / Răbdarea mereu liniștitoare a pământului care tace, / Tu ești bunătatea Tatălui ceresc, raiul peste noi culori”.
O altă iubire mărturisită de autoare este aceea de țară, frumusețile ei, evenimente istorice („România frumoasă”, „România, România”, „Strălucirea țării”). Ca o încununare a acestor rânduri despre patria română, vin și cele despre tradiții strămoșești, sărbători creștinești, specifice românilor: mesele de Crăciun, Paștele, Moș Nicolae ( „Sărbători, Sărbători”, „Colinde, feerice colinde”, „Crăciunul”, „De sărbători- împreună”, „Ștefan cel strălucit”).
Sunt și câteva urări de bine pentru „zi aniversară” sau „la zi mare”, la fel și o odă adusă Cotidianului Argeșul („Izvorul strălucitor”), de unde află „informația adevărată / ... / curge șiroi neobosită”.
Versurile volumului sunt facile, fără a aduce în sufletul cititorului imagini spectaculoase.
 Rolul primordial al poetului e să te facă să simți, cel al poeziei este de a-ți fi hrană.
Jon Rohn spunea. „Viața și comerțul sunt asemenea anotimpurilor. Nu poți schimba anotimpurile, dar te poți schimba pe tine însuți”.
Anotimpurile vor rămâne aceleași în curgerea ireversibilă a timpului, noi, însă n-o să putem afirma nicicând: „Dar noi locului ne ținem / Cum am fost așa rămânem” (Eminescu), deoarece este doar în puterea noastră de a urca sau coborî, de a evolua sau nu, de a face pe oameni să vibreze la versul nostru sau... nu.
Să descoperim un alt anotimp, pe acela din noi!
E bine ca fiecare să traverseze anotimpurile gânditorilor hinduși în crearea propriei definiri dintru acel „Nosce te ipsum!”