IN GAND CA IN OCHI
Prea adânci îţi sunt ochii
că mi se face teamă de somn
şi nu mai ştiu să păşesc
de parcă aş greşi
dar eşti prea aproape
încât iubirea
să se simtă vinovată

şi caut fără speranţă un drum
în gândul tău să cobor
dar simt că pentru tine
trebuie să fiu
ce nu-ţi pot explica.

O CLIPĂ
Era o zi
prin care călătoream
uitându-ne aproape undeva
cu tăcere înlocuiam
un cântec ce cuprindea înserarea
cu stele ce ne îngăduiau
să ne iubim
fără să ştim.


IUBIND

Iubeam această viaţă în care eram mândru bărbat
pierdut în poeme semnate de mine
şi în care mai sunt iubind o femeie cu nopţi
încoronându-mi ceasul rămas.
Iubesc această viaţă această lume
 în care sunt însetat de cer şi ocean.



UITE

Praful acesta blând mi se leagă
de tălpi desenând iarbă şi copaci.
Nu îndrăznesc
să merg mai departe
în toamna măreaţă
pe unde sufletul meu a mai fost
pe ţărmul căreia
au fost şi frunzele
înroşind nisipul
sub mantia dragostei noastre.


RETRAGERI FARA TORŢE

Tot mai des
mă retrag în mine
să nu mă văd printre lucruri
unde trebuie să mă învăţ
pe de rost regăsindu-mă
înti-o frază bolnavă.
Tot mai des mă caut prin depărtări
de care nu mai scap
şi-n care aştept să mă aşez la loc
de fără veste aş ajunge.


MEREU ÎMI PARE

Pe-aici mă trezesc mereu zâmbind într-o linişte gravă
pe aici mă simt şi întâia oară iubind
şi-s nestins pe aici asemeni unui gând pribeag
într-o veste bună uitat.


VIAŢA ÎNSCENATĂ


Viaţa e
o înscenare dureroasă
unde sunt silit
să zac intârziat
cum aş respira
în locul altuia
în locul lui să iubesc
şi să visez.
Doamne
simt că trec
pe lângă mine
şi cred că sunt înseninat
dar ochii-mi plâng.
Eu sunt scena
şi chipul imaginat
ce nici n_a venit
şi deja e plecat.


ALT CER

Cu aceeaşi tinereţe te mai obosesc încă
cum eraicu vraja învelită în ispită
şi mă topesc uneori în ochii tăi şi simt
dacă mai sunt ucis în lupte
şi-apoi aruncat în inima ta.


ÎN LOC DE A FI

Acoperiş albastru cu multe făclii învăluiască-mă
Doamne aşeza-voi inima pe o limpede piatră
scrisă cu sufletul timpului meu care cânta-va prin iarbă
cu soarele şi alături de mine oceanul pe care poezia mea arde.


CELĂLALT EU

Tot mai des mă întorc la mine
dar mă regăsesc adesea numai în fraze bolnave:
Tot mai des mă caut prin depărtări de care nu mai scap
şi unde nu mă găsesc atunci când ajung fără veste.


CLIPE DIN ANI


Ce limpezimi
îmbracă această clipă-mpărătească
parcă mă scald între fluturi
şi dorm în case de melci
topind duioasa lume
unde sufletul mi se desface
înspre trecut
copil cu minge
printre vechi morminte.


CU DRAGOSTEA TOATĂ

Trezeşte-te odată cu mine cum preferai
să fac să simt cum îţi scânteiază ochii
şi trăim într-o lume numai de noi ştiută.

mama ca o biserică albă

Mă urmăreşte umbra singurătăţii
prin ceaţa unui zâmbet neiertător
pentru ceasul rămas ca o haină sărmană
numai să mai ştiu că mă mai cheamă mama
în orice anotimp cât mai sunt viu.


Dorinţă

Mângâiaţi-mă cu frunze
mângâiaţi-mă cu ploi
mângâiaţi-mă cu rouă şi cu zorii de la noi.
Mângâiaţi-mă cu cântec
mângâiaţi-mă cu şoapte
mângâiaţi-mă cu stele şi cu liniştea de noapte.
Mângâiaţi-mă cu ape mângâiaţi-mă cu vânt
mângâiaţi-mă cu ochii mamei mele dacă sunt.


LINIŞTE VECHE


Noaptea
a aţipit în ierburi liniştea indiferentă
clatină aerul proaspăt ceaţa
respiră în adieri mătăsoase
şi aburi calmi copleşesc oboseala
în ochii mei luna aşează oglinzi.

OCHII VRĂJIND
Ascund ochii
ce nu se spune până la capăt în ei
înţeleg cât mai sunt sau am fost cândva
uneori mint să rămân încă şi încă
măcar celălalt eu pe când greşeam
de mine silit.