Louis nu o mai văzuse de doua zile pe Layla, dispăruse subit, ca un fulg de nea ce se topise la contactul cu pământul. El își derula viața la atelier și apoi acasă. Adevărul că încercase să o găsească însă nu putuse, simțea cum ceva în interiorul lui se rupse. Însă de fiecare dată când trecea prin parc, se uita spre leagăne, în speranța că o va vedea însă nici o șansă, asta până într-o zi .... Întrr-o dimineață în timp ce se ducea spre atelier, simții că cineva îl urmărea. Louis se opri brusc întorcându-se spre cel care îl urmărea. În spatele lui stătea un băiat cam în jur de 6 ani care îi întinse un bilețel.
- Asta este pentru tine.
Louis se uită uimit și în același timp surprins.
- Pentru mine ?
Louis se uită la bilet apoi la băiat.
- Da, pentru tine. Este adresa lui Layla.
Brusc, Louis se însenină la față, apropiindu-se de băiat și luându-l de umeri, zduncinându-l încet.
- O știi pe Layla ?
Băiatul zâmbi
- Cine nu o știe ? Toată lumea.
Louis căzuse pe gânduri, o știa toată lumea numai el nu, asta îl cam contraria un pic.
- Știi unde este ?
Băiatul se uită la el.
- Ești iubitul ei ?
Louis începuse să se bâlbâie, înroșindu-se un pic în obraji
- Eu... eu, nu, eu sunt...
El se opri, într-adevăr, oare ce era ea pentru el ? O persoană pe care o cunoscuse de foarte puțin timp, apoi se uită la băiat.
- Să spunem că sunt... (o mică pauză)... să spunem că sunt un prieten.
Acest cuvânt prietenie, oare nu era ceva prea mult pentru cineva pe care îl cunoscuse de două zile.
- Scrie pe bilet.
Apoi brusc, băiatul fugi pierzându-se pe aleea parcului.
- Louis deschise biletul unde era indicată o adresă.
Întrebarea era, ce era cu această adresă pe care acest băiat i-o dăduse ? Era cert un lucru, singura modalitate de a afla ce este cu această adresă, era să se ducă la ea. Louis ieși din parc îndreptându-se spre ieșirea din oraș, era din ce în ce mai curios, un vânt rece începuse să bată, brusc o muzică de vioară, se auzi din spatele lui, el brusc se opri înghețând. Stătuse așa, preț de câteva secunde, apoi se întoarse spre direcția de unde se auzea muzica. Înghiții în sec, inima lui începuse să bată cu putere în piept, precum bubuitul unei tobe a unui toboșar ce stătea în fața unei armate, bătând în ea, în ritm de marș. Ajunse în fața unei case sărăcăcioase, dărăpănate.
Înaintă cu pași timizi spre casă, brusc un vânt de iscă parcă din senin, Louis inaintă cu pași timizi spre casă, brusc, văzu doua picioare, unde o rochie le dezvelii până la coapse, două picioare fine, rochia fluturând în bătaia vântului. Louis rămase împietrit, uitându-se la acele picioare goale , aproape de coapse, vântul începuse să răsfire părul fetei nu numai rochia ei, ce o ridică atât de sus. Fata stătea la geam uitându-se cu privirea împietrită spre cer. Louis rămase cu gura căscată, aici locuia ea ? Părea sănătoasă, nu patise absolut nimic rău, ea la un moment dat se uita in jos spre Louis, privirea ei îl țintui in ochi.
- Layla, eu ....
Brusc vocea fetei îl întrerupse ...
- Cine ești tu ?
Louis rămase înmărmurit , cum adică cine era el, era Louis, o întrebare care începuse sa îl panicheze sau in clipa asta se juca cu el ? !
Ușa casei se deschise brusc, afară ieșind o femeie între două vârste, avea părul cărunt.
- Cine sunteți, tinere ?
El se uita la femeie apoi la etaj la fată, numai că fata nu se mai zări la fereastră. Casa fetei era înaltă cu trei etaje, o grădină plină de trandafiri, pe semne că trandafirii erau florile ei preferate.
- Numele meu este Louis !
Femeia se apropie de el măsurând-l din cap până-n picioare.
- Esti un prieten al Laylei ?
- Da, am venit să îi dau aceasta vioară, este a ei, și-a uitat-o in parc acum trei zile.
Louis ii întinse mâna în care avea geanta unde era pusă vioara. Femeia se uită la geantă apoi la el, imediat, femeia ii luă geanta din mână apoi se uită la el.
- Dorești să bei un ceai, tinere ?
- Dacă nu deranjez, mi-ar plăcea !
Femeia intră în casă fiind urmată de Louis care începuse să se uite de jur împrejur la grădină. Intrară in casă unde un salon imens se vedea în fața lui.
- Fa-te comod, imediat vin cu ceaiul.
Louis se întrebă, ce făcea fata, nu cobora la el sau încă mai era supărată ? El înainta prin salon așezându-se pe unul din scaunele de la o masă mare rotundă, el privi pereți unde tronau mai multe tablouri cu peisaje, brusc, privirea îi fusese ațintită asupra unui tablou unde era pictată o fată stând cu vioara în mână lângă un pian. Era clar, ea trebuia să fie, Layla, brusc vocea femeii îl trezi din concentrare.
- Este Layla, când avea 20 de ani.
Louis întoarse privirea spre femeia care tocmai intrase in salon cu doua cești cu ceai în mâini, pe care le puse încet pe masă. Louis se uită la femeie, apoi auzi niște pași în salon, el își îndreptă privirea în direcția de unde se auzeau pașii. Era Layla, îmbrăcată în niște pantaloni gen salopetă roșii, având o cămașă albă pe ea, părul îi era strâns la spate. El se ridică de pe scaun...
- Layla , am venit să îți aduc vioara, ai uitat-o în parc.
Fata îl privi în ochi , apoi se uită spre femeie.
- Cine este acest bărbat ?
Louis îngheță, cum cine era el, nu își mai amintea de el sau era doar un joc de-al ei de a-l pesepsii ? Femeia se uită la Louis
- Nu te recunoaște.
El se uită confuz la femeie.
- De ce ?
Femeia se ridică de la masă, apropiindu-se de el apoi îl privi în ochi.
- Nu te poate recunoaște, din cauza bolii, îi afectează memoria.
Louis era șocat
- Boală ?
El înghiții în sec uitându-se la Layla, apoi din nou la femeie care continuă.
- Boala îi afectează creierul, are momente de amnezie completă, acest moment, poate dura mult timp sau puțin, nimeni nu știe.
Louis era încremenit, uitându-se la fată, ea privindu-l ciudat în ochi, ca și cum, el era doar un străin pentru ea.