sabingânduri apocaliptice

în mine trăiesc
multe persoane
cu limite exagerate
dezordonându-mi măruntaiele
în instincte chimice
îmi transformă construcția
structura cere anotimpurile ei
buchetul meu de țigle
se adapă în nebunii lichide
venele se unesc în schele


cu nume metabolizate de pământ
văzul și auzul îmi excită erorile
anexate în reabilitare
cu cărămizi de carne
zidesc ființe să mă sprijine
când urc sau cobor
ca om pierdut printre drumuri
în mintea mea să-i salvez
înaintea exercițiilor mortuare

viziune

adorm zeii
în explozii
de otrăvuri
și singurătate
văd prin fereastră
norii
stelele
fără pleoape
păstorii ca niște
îngeri de scrum
zburdând singulari
fără frica
de eternitate

al doilea eu

să nu mă
trădezi in agonie
apoi
să nu mă vinzi
în timpuri de delir
în răni deschise
și dacă poți
iubește-mă
sau omoară-mă
printr-o simplă
absență

actorul

scenariul maestrului
de a mă întoarce înăuntru
îmi elimină sentimentele
între paraziți și fascinați
întotdeauna pe neașteptate
reciclez târziu întâlnirile
cu spectatorii
îndoiala îmi mănâncă mințile
teatrul însă a explodat
actorul a fost ales
strategic

ecuații banale

istoria se mișcă
printre molecule transparente
cronica omului
și a aproapelui
delirantă
cu instinctele lor
sabotez moartea
fără să o plâng
și descopăr posibilități
spațiile lumii
pline de gunoaie
resturile bunurilor noastre
trecute cu nume în calendar
omul a uitat să ierte
aproapele îi dă doar
violență trupului
sunt obiceiuri
în ecuații banale
istoria se îndoctrinează
cu iubiri contradictorii

străinul

străin
în călătorie
prin mintea
adusă în buzunar
de un emigrant
ce și-a vândut
picioarele și mâinile
lăsându-și trupul ușor
să zboare
printre rufele
nemuritorilor
mirosea a cărți închise
și s-a pierdut
într-un dicționar
invocându-și numele


Poezii noi, nepublicate:

o altă definiție

m-am deportat
din carnea ce transpiră
printre ingrediente universale
între locații marginale
puteam să mă domiciliez oriunde
pe asfaltul încins
la șaizeci de grade
flotant într-un tablou
fluierând orice copie moartă
lumea mă imbranceste
fără salut
simt frigul de afară
dezordinea înghețată
pământul încă
își cheamă ploaia
pacea și războiul
iau prânzul împreună

profetul

persoană deliranta
adormită la umbra scenei
fără ceasuri și apeluri
cu oase de metaforă
și carne plină de drepturi
împrumutate din cărți
întreba de obiectivul prezenței
de improvizația circului banal
pătruns de isteria fricii
pe tabla de șah
s-a amestecat
cu idoli și fantome
cu îndoieli fără condiții
iar publicul cu functionament
de speranța l-a ascuns
într-un timbru
cu pașaport tranzitorial
pe o scrisoare trimisă
la casa unde locuiesc cei vii
vânduți materiei

cel care adună 

golit m-am împiedicat
de cel care aduna
prinse în același unghi
virtuți
temeri
deznădejdi
le-am înjurat
și le-am uitat
după bunul plac
cu libertatea căruia
m-am rugat
am iubit și am iertat
inocent fiind sau murdar
între rezidii ce se descompun
fiind un virus
ca un gest real
în care exercitiul adunării
dospeste concepții transcendentale
ce au pierit respectuoase
în mintea mea
ce-a minat teorii
crescute în eprubete

între elemente

atom ordonat
titanul s-a așezat
între componente necesare
lasandu-mi durerea
sa valseze între cuvinte
orientat strategic
stabilește ordinea cetățenilor
lăsată de liberul arbitru
mulțumind cu urechile
la limita tăcerii
apropierea geometrică
ai aceluiași sistem
mă lasă în sala de așteptare
unde se ard lumi mixte educate
cu rutina de cafea
de sărbătoarea morților
tabelul lui Mendeleev și eu
suntem frați

comparația lui unu

m-am cheltuit
în tot ce aveam
păstrează - mi
un pustiu primitiv
pentru ziua când
mă voi întoarce
eliberând-ma
ca o buba ce coace
înainte ca sevaletul
să șteargă desenul
ce-mi servea de cuib
să fug
printr-o lumină lichidă
nisipul să nu mă mănânce
în meniu
statui cu titluri și elexiruri
corpul sălbăticit
sa ma transforme în marioneta
agățată între grinzile
pline cu carii
unde dorm lilieci satisfăcuți
să nu simtă
unealta de lucru din mine
cum crește dementa
fără timp
personalitate ce înghite inteligențe
în care as putea
sa rămân impar

arderea

aparțin focului
arderea este supusă
autorității aerului
lângă gaura neagra
acolo
toxic și lent
și chiar confuz
îmi reglez conturile
principiul realității
ca o taină a inspirației
a lucrurilor create
supuse inutilității
arderii nedeterminate

muzeul

ochiul s-a umplut de vid
liftul merge doar în jos
conform ADN - ului
în urechi
s-a deschis un depozit
totul de închiriat
gura aliniază alfabetul
investește în imagini
agentul permanent
prezent în lichidul imun
se luptă cu propaganda
nu avem răspunsuri pentru voi
suntem în muzeul omului