dimaE locul

în care trăiesc cu garduri din fier ruginit
cu vegetație crescută sălbatic
cu muzică populară în surdină
cu mașini care scot fum 
cu oameni îmbrăcați în haine ponosite
cu mame care împing căruciorul prin gropi
cu bătrâni încruntați pe bicicletă
cu ambalaje de chipsuri luate de vânt

pe jos nu se găsesc bani niciodată
în stație vine autobuzul troncănind


înghețata se scurge pe degete lipicioasă
șervețelul are un singur strat
la piață sunt grămezi de lubenițe refuzate
copiii se joacă în baltă cu crengi.



Eminovici

stă mihai sub salcâm iubind în taină
și scrie din suflet amețitor
înaintea vremii.
vântul îi suflă prin păr
pârâul susură în depărtare
aproape are manichiură french
și cămașă albă deschisă la ultimul nasture…
tălpile goale în iarba proaspăt crescută
deasupra cerul senin
și V nu se arată, nu se arată
de ce nu-mi V?



Eram din mahala

eram din mahala
și nimeni nu dădea
doi
bani
pe 
mi
ne.

stăteam peste program
și nici nu comentam
ei iși bă
teau
joc
de
mi
ne.

si eu ma agățam
de dumnezeu muream
in fieca
re
zi
pu
țin

si ei nu s-au schimbat
dar eu m-am inălțat
un cap pes
te
mul
ți
me.



Familia mea

taică-miu,
deși are un cufăr plin cu arme de calibru mare
pleacă la luptă cu dicționarul de neologisme din ‘86
cu coperți cartonate, greu de două kile

maică-mea ține un jurnal dezordonat
în care scrie că o relaxează să aspire ori să calce

sora-mea e obsedată de materiale textile și culori

mie îmi place să mă gândesc la ei.




Father
 
când te voi întreba
cum arătau mâinile tale în tinerețe
nu mă dezamăgi
tăcând în fotoliu
abia privindu-mă cu colțul ochiului
pentru o clipă
pe sub ochelari.
lasă revista cu rebusuri grele
pe care le termini oricum
și rostește mai mult de două cuvinte
altele decât
nu știu.



Gând catre Bobby Fisher

îmi pare rău că ai crescut fără tată
îmi pare rău că maică-ta te-a cocoloșit până ai respins-o
îmi pare rău că mintea ta e ca islanda - fără armată
te-ar fi ajutat să nu te imbolnăvești de conspirații sau pioni otrăviți.
nu ai știut că faima se crede deasupra ca un asasin de asasini
dar nu înseamnă nimic altceva decât o singurătate amară
ai aflat prea târziu...
îmi pare rău că ai încercat să închizi universul în cutiuța cu minuni
și ți-ai pierdut mințile captiv între miliardele de posibilități
omule fără cruce la gât
îmi pare rău dar ești demn de milă
ca fost campion la șah
fără copilărie.


Gând catre mine
 
ticăie ceasul
limbile lui
lipăie pasul
 
timpii adie
antologie
nu poți să spui.
 
 

Greutatea trecutului
 
 
un quintal cântărește umbra mea prinsă de glezne
o târăsc prin catacombe șuieră vântul
prin orbitele craniilor prin torace printre coaste
gârbovit lupt cu labirintul de un negru infinit
nivelul apei crește a trecut de umeri acum
o puzderie de oase plutesc și umbra mea e udă
iau ultima gură de aer și mă scufund in vitro
înfundat aud cum se trag clopotele
regret vag umbra dintr-un trecut sec tenebros obscur
mă zvarcolesc ca viermele expus
murene îmi dau târcoale încearcă
să mă muște de tălpi de mâini de gât.





În jurul lumii

sunt un ceainic uitat pe foc
țiui de dimineața până seara a istericale
dau pe afară de nervi
noaptea visez apă învolburată
dar spuma nu e albă e negră
viața mea e precum o casă răscolită de hoți
mi-a fost furată liniștea
dau cu pumnii și urlu
scrâșnesc din dinți
dentistul mă avertizează
ies fulger din cabinet
merg cu pas mare
mă învârt în toată casa
din când în când mă uit pe geam
mi se pare ușor să vând tot
și să plec în jurul lumii.




În mediu steril

merg prin pădurea înghețată
luna sticleste în lac
în brazi sunt cuțite de pâine
nimic nu se mișcă
doar inima mea cât șapte centrale nucleare
văd aburii din respirația spiritelor
îmi sunt avangardă și ariergardă 
deasupra lacului levitez
în albastru
în mediu steril parfumurile își pierd tăria
în lumina lunii pline rănile
se cicatrizează artistic.



În pauză

imaginația.
atât o mai strângeam la piept
în pauza de cinci ori cinci minute
și o sărutam de parcă
aș fi fost plecat secole pe mare
iar ea m-a așteptat
la fel de talentată si frumoasă
la fel de plină de viață.

și fiecare secundă conta
uram ceasul și limbile lui
aș fi dat orice sa se oprească în loc
și atunci aș fi luat-o de mână
și am fi fugit atât de tare
înspre unde nu ne-ar fi putut găsi niciodată.
înspre noi.

și fără ea ma ofilesc
fără ea sunt o stahie.


În podul casei

sunt gongi în podul casei mele
țânțari libărci păianjeni
stupi de viespi și mult praf
sunt câteva lucruri vechi aruncate cât colo
pe care nu le pot da jos nici dacă cer ajutorul unui prieten
într-o cutie mare sunt cărți de tot felul
beletristică tratate științe istorii
în altă cutie sunt fotografii care încă miros a film developat
cu rude iubite prieteni cunoștințe cu mine
mai sunt și tablouri unele reușite altele așa și așa
dar e și mult gol iar în gol levitează un tom cu pagini nescrise
m-am gândit că trebuie să încep să scriu
și mi se pare că insectele sunt deranjate
de energia creatoare din podul casei mele vii.


Inima poetului

în jungla amazoniană sau la poli
inima poetului pulsează identic
în ciuda câmpului magnetic și a secretelor omenirii
pe timp de superluna ori auroră boreală
pulsează identic bum bum
aparte de ceasul constelației
aparte de glasul mamei
bum bum pulsează
în ritmul muzicii ei de delfin
strălucind codificat pentru minte
și noaptea compune vise
în care dorește pe ascuns
să învingă teama
călătorind pe aripile tânărului tigru
și chiar și în altă dimensiune în alte galaxii
aceeași inima pulsează destinul ei
de atât de multe ori până reușește
să pulseze etern în alte inimi.


Jocul de-a tine

copil bun
deghizat în copil rău
deghizat în copil bun
deghizat în copil rău
așa se numește un nod pescăresc
și nu se deznoadă nici cu dinții
nici cu nervi de fier
nici cu usturoi pisat
ci mai degrabă cu un glonț în cap
un glonț în cap
sincer și nu de ochii lumii
nu pentru a pricinui durere
din răzbunare
~nare
doar creierii zburați în liniște.



Jurnalul unei crime

~ reverberații pe palier după crimă ~
când a intrat cuțitul
țipătul ne-a străfulgerat de la camera 101 până la 109
am dat televizorul mai încet
și am scos capul pe ușă
sângele se scurgea deja pe scări
am auzit o portieră închizându-se
și jeep-ul a călcat florile din grădină
apoi a lovit o piatră decorativă
și a lăsat o dâră de ulei
pe toată strada
numărul de înmatriculare fusese dat jos
semn de premeditare
victima murise
a confirmat doctorul de la 103
cuțitul i-a străpuns inima
așa au scris și în raportul autopsiei
deși am știut
nu pot spune cum am știut
dar am știut după țipat
că a fost înjunghiat în inima
și ziua după prânz
când e liniște
încă se mai poate auzi durerea
~ reverberații pe palier după crimă ~
și îmi vine să mă iau cu mâinile de cap
îmi vine să mă iau cu mâinile de cap
dar sunt înmărmurit
acum mai mult decât atunci
și coerența îmi lipsește
~ reverberații pe palier după crimă ~



La coadă

nici nu știu câți suntem la coadă
mai mult ca sigur nimeni nu vrea să afle
pot spune doar că sunt și castraveți de mare
și arici și porci spinoși și rinoceri
și cred că și câteva sepii, dar nu sunt sigur.
atmosfera ne duce cu gândul la urina dintr-o vezică
dintr-un corp cu prostată.
dar nu este dom’le normal să arunci mentosane într-o sticlă cu cola
și să închizi repede capacul
nu este normal ca dragonii să umfle baloane cu flăcări
nu este normal să freci coastele cu smirglu
nu, nu este normal să fie înăbușită revoluția ce se petrece în noi
când ne perpelește soarele prin geam
când ne tremură genunchii
când ne roade stomacul
când… HAIDE, BĂ, ODATĂ!



La jumatatea drumului

la jumatatea drumului ne-am retras
într-o cameră de hotel răcoroasă
cu paturi bune și așternuturi albe
fără oglinzi pe pereți ori cabluri șirete
și mic-dejun inclus.

aproape obosiți după un drum de opt ore
am deschis o sticlă de vin roșu –
chateau virecourt cuvee alexandre
te-ai întins pe pat lângă trupul meu aburind
și am călătorit povestind
pe tărâmuri secrete din lumi făurite
de mințile noastre.

la prima ora a dimineții
după o ploaie curată ca sufletul sfinților
ne-a înfiorat aroma musețelului tânăr
intim purtată de vânt.


Legături esențiale

legături esențiale cu familia și prietenii
nu doar pe vreme senină
ci și pe timp de război
în ape adânci și tulburi
în nordul înghețat
am văzut cum o mâna întinsă emană bucurie
un gând bun topește ghetarii
iar noi am așteptat înfrigurați veacuri
veacuri de suferință
să aflăm într-un târziu cât încălzește
o discuție la masa din bucătărie într-o seară oarecare
și acum în inimile noastre trosnesc lemnele pe foc
lingurița se învârte în cana cu ceai fierbinte 
televizorul e stins pe când noaptea
se așterne liniștită peste colțurile gurii
mai apropiate de urechi decât ieri
peste ploape ușoare
peste respirația lină.



Limba de șarpe

în podul casei tale
printr-o ferăstruică
mi-ai arătat cerul.
erau și nori
dar după nori
era senin.

în cerul gurii tale
o frunză de măr se lipise.
lasă-mă să îl inseninez
cu limba mea de șarpe.