dimaA fost furată libertatea lupilor

lupii se uită la televizor
conversează prin mesaje scurte
nu privesc în ochi
mănâncă resturile de ieri
stau mult peste program
înjură, se agită
își fac rău unul altuia
critică și judecă
mint că sunt tigri și lei
păr nu le mai crește pe picioare
beau ca să dea bine


dorm buștean pe luna plină
iar când sunt strigați cuțu-cuțu
se pișă pe ei de fericire.



Adevărul despre Dorian Gray

fusese dat dispărut într-o dimineață de aprilie
și toți se mirară căci era perioada lui preferată din an.
pe copaci afișe apărură
și un conte mare recompensă oferea
pentru indicii care ar putea duce la găsirea lui
l-ați văzut pe dorian gray? întreba cu majuscule
și mai jos un artist îi schițase portretul.
nu trecu mult timp până sosiră primele vești
întâi veni la curte un pescar cu o scoică
și se jura că dorian gray e înăuntru și alunecă
de lene pe sidef cu perla în brațe
dar când deschise scoica
un miros de putrefacție se răspândi
și doar carnea stricată baltea în apa de mare.
a doua zi un agricultor veni
spunând că l-a auzit pe dorian grey într-o migdală
și când a despicat migdala el se întindea adormit pe finețe
a lipit la loc jumătățile și a venit degrabă la curte
însă când a despicat din nou migdala
înăuntru nu se găsea nimic
apoi de toată situația au profitat prostituatele
care lipiră afișe pe copaci cu potretul lui dorian grey
și deasupra scrisera reducere pentru virgini 50%.

Anturajul

bună seara doamnelor domnișoarelor târfelor și domnilor
vom vorbi despre un subiect de multe ori ocolit
anturajul
să-i dăm drumul
câți nu au plecat în periplu și au sfârșit în anturaje-vârtej
alături de navigatori nepricepuți
care nu au știut nici măcar să citească o hartă
ca să nu mai spun de cititul în stele 
oare câte schelete zac pe fundul oceanelor
oare le vor descoperi după milioane de ani
și le vor expune în muzeul istoriei planetei pământ
dar să vorbim și despre părțile pozitive
există anturajul-nasa
care te lansează pe orbită
te face explorator dintr-un om cu unghiera la chei
acest anturaj este format în special dintr-o femeie

acea femeie.



Artistul este o lupa

Orice artist bun are dușmani. Dacă nu are, e slab.
Acestea au fost ultimele cuvinte rostite de poet,
când părăsea editura care tocmai îi lansase cartea.
Și, plimbându-se prin piața mare, a fost lovit în cap cu o sticla de bere.
Acolo și-a găsit sfârșitul cu țeasta despicată
și, din țeasta despicată, criminalul se chinuia să scoată ceva
sub privirile mulțimii, care parcă simțea suspans.
Și a scos. O lupa mare, turcoaz.
A șters-o de sânge cu manșeta cămășii,
a privit-o preț de o secundă cu ochi mari
și a vârât-o în interiorul jachetei,
după care a luat-o la goană și a dispărut.
Și un vânt rece sufla.



Banalitatea

jumătate din viață se petrece în bibliotecă
în cealaltă jumătate oamenii încearcă să ne schimbe
oho dar ce bine v-ar prinde banalitatea ne spun
banalitatea e bineînțeles o cămașă de forță
înăuntrul căreia ne razvratim
dar eu am un papagal care evadează din cușcă
și noaptea ca să îl prind
îl orbesc cu lumina lanternei
și când vreau să leg câinele
îl ademenesc cu mâncare
și cât baleste el hap îi pun latul
nimeni nu mișcă altfel decât spunem noi că trebuie
și în biblioteca găsești doar ciudați
or fi din aia care pun bombe.



Borobudur

am urcat, în timp ce ne cânta cocoșul
în vârful templului Borobudur.
eu, leopardul de Amur
tu, tigroaica de Foc Roșu.

m-ai sărutat pe gât, pe frunte
mi-ai îndesat tutun în pipă
și te-ai urcat pe mine ca pe-un munte…
am fost veșnici pentru o clipă.


Cam cât de mare e lumea

cam cât de mare e lumea în metri cubi sufletești
câte plante sunt udate cu călătorii în jurul lumii
unde se ascunde viața veșnică
cum a apărut universul
de ce invitația la nuntă a lupilor suri
a fost scrisă pe încăpățânarea berbecului
cum e să știi că poți zbura ca albatroșii
că poți îmbrățișa cu anvergura aripilor
polii și ecuatorul
cât de sărată e marea moartă
cât de periculoase sunt favelele
câte cuțite cu coadă din coarne de cerb există
cum e să scrii o carte bună
cum e  să pictezi o capodoperă
să cânți la pian sau la chitară
să construiești castele
să te sacrifici
să nu îți fie frică de moarte
cum e?



Cambio dolor con felicidad

cambio dolor con felicidad
dar dacă stai mult timp sub apă nemișcat amice
te învăluie un mucus albicios
nu e boală dar atrage bolile
dacă totuși reușești să te miști
ai șansa să te sălbăticesti
umblând singur pe fundul oceanului
printre epave și târâtori.

sunt șanse mici să te poți agăța de o ancoră
și să reziști până la suprafață
sunt șanse și mai mici ca echipajul vasului
să nu te tranșeze în fix trei secunde și două sutimi
dar despre ce vorbim
poate că viața de melc e prielnică
de melc asasin sau
melc cu nuca.


Casino

în casino e întotdeauna atmosferă de vacanță
lumea plutește pe plăcile de surf
așteptând valul de noroc să se ridice
ca apoi să îl călărească
visând la premiul cel mare
unii ajung la mal și se bucură
alții ajung la spital cu apă în plămâni
mușcați de rechini
de coapse
și oricât de răniți ar fi
curând se întorc plini de speranță
cu un pumn de monede pentru aventurile lui ra
sau fructe saptesaptesapte
sau speciideanimale
și se concentrează să prindă efectul doppler
din al șaptelea val
ah ce puțini reușesc
ce dezamăgiri și ce extaz
în parcă vacanța
din parcă ajunul crăciunului
ce emoții electrice cu miros de fum
de țigară și fier
ce artificii în suflet
când din aparat cascade de monede curg
și nu se mai opresc
și totuși parcă nu-i de-ajuns.



Cearta

ne-am certat ca țiganii
și am plecat de acasă
târziu după miezul nopții.

când m-am întors de dimineață
casa era răvășită.
lucrurile mele
sparte ori tăiate neglijent
la nervi
salteaua îmbibată cu un litru
și jumătate de clor
jumătatea gratis (teribilă ofertă)
pereții stropiți cu cafea
geamurile mânjite cu miere
iar sub poza noastră de nuntă
înrămată la paris
pe bucata de perete mai albă
scrisese cu ciocolată
“BOULE!”
poza a găsit-o ulterior
instalatorul.
closetul se inecase cu ea.

însă de poeziile
și picturile mele
nici nu s-a atins.
ba chiar a avut grijă
să le ferească.
femeia asta m-a iubit.



Ceasul ucenic disecat pe biroul maestrului ceasornicar care pierde din vedere unele lucruri

domnul ceasornicar se încăpățânează să își poarte sacoul de tweed
chiar și în timpul unei operații
transpirând sub lămpile puternice
deformandu-și coloana aplecat peste birou
mijindu-și ochiul stâng prin lupa lipită pe ochelari
lucrează prin reflexe șlefuite ca un actor
și curând ajunge la punctul culminant
extrage cu penseta organul bolnav
pune în loc unul nou
iar cursul firesc ar fi închiderea capacului și la revedere
însă nu se întâmplă așa
domnul ceasornicar își dă jos sacoul
își suflecă mânecile cămășii
și demontează întreg mecanismul
apoi lucrează frenetic să îl modifice ca un fierar
și curând întră intr-o tranșă din care e trezit
de limbile ceasului care articulează pițigăiat
stai departe de detaliile mele nu ești demiurg.



Conexiune cu bunicii
 
pe întâi decembrie demult
bunicul a întins o masă mare
și a chemat tot satul.
 
stând în capul mesei
a făcut un semn cu mâna
larg
să se facă liniște
și m-a întrebat
ce vrei să te faci când vei fi mare?
stâlp
a răspuns bunica, în locul meu.
 
după mulți ani
am sunat-o pe bunica și i-am spus
că am devenit mai mult decat un stâlp
am devenit arhitect
iar ea mi-a spus că nu știe
despre ce vorbesc.

Conte

seara după vânătoare bărbatul proaspăt bărbierit curăță pușca la lumina focului din șemineu pușca un winchester model 70 este demontată și piesele sunt așezate ordonat pe masă lângă un pahar waterford din care bărbatul soarbe în liniște scotch doar în fundal se aud vocile servitorilor care împăiază cerbul vulpile și iepurii pe când conacul este încet învăluit de ceață pădurea întunecată respiră pe streașină cad primii stropi de ploaie.



Corporatist

aroma principiilor tinere în sala de ședințe
pe trup nealterat de vicii
distins în gesturi și limbaj
explică strategii de piață
explică mieros
mai mult sieși
repetând subiecte din teza de doctorat
sub spionajul domnului director
prin ochii secretarei.



D’Amante pute târgul

a parfum și mister
atingeri discrete pe mână
priviri ce creează erupții în inimă
promoroaca învăluie genunchii
decoltee acoperite de voal
glezne de gazelă
alifii multe sub pielea zync white sau burnt umber
în agitația din Bodrum te hipnotizează
în transă te duc cu catamaranul pe insula Chios
povestesc despre viața în Sankt Petersburg
despre colecția secretă de bijou-uri a muzeului Ermitaj
(și cum poate fi furată)
cu siguranță sunt maestre în deghizari
iar de ochii prea pătrunzători
ele se ascund ca rozicrucienii.



Darul drumului

ce faci melcule, m-a întrebat
traversez sahara escortat de cobre scuipătoare
nu mă deranja,
am tricks up my sleeve
am voci în cap
am sos englezesc cu gust de muzică indie
am hărți de cartografiat
am praf de pușcă și un steag
am nume greu și o ploaie de săgeți mă așteaptă
am o nevastă ghidușă în originala zodie berbec
am culori în care fulgeră și tună
am branhii
am o tonă de istorie în hambar
am ochi care mă privesc
am dungi de marinar
am biftec tartar
am farmece și vrăji și hipnoză
am hanae mori pe piele
am o poză cu iguana
am pâine cu unt și miere
am mana.


De când am renuntat sa scriu

de când am renuntat să scriu am inceput să spăl
la spălătorie noua kilograme de vise murdare
și vârful lumii uitat într-un buzunar
s-a decolorat.

adevărul e că știam adevărul
dar nu aveam timp sa îl spun
pentru ca vorbeam mult și făceam gâlceava mare
ca scarface sau tupac shakur.

acum știu cine sunt și sunt
șaraiman și șaraiman
cu drum nepietruit pe drum
ul meu către poet.

și femeia cu care stau e jumătate
vrăjitoare îmi tot face vrăji
din lumea lumească să spal să calc să șterg auzi
ca să îi mângâi orgoliul pardon
am vrut să spun ca așa face un poet
să se caleasca.

în încheiere aș vrea să vă sinucid pe toti!
Doi zimbri mici si o clepsidră

călcam pe urmele zimbrilor
adâncite în argilă
iar după o colină apusul
lent se topea
sfertul de soare semăna
cu o cocoașă de cămilă.

iarba de pe deal zburlită
ascundea viețuitoare mii
desculț m-am odihnit o clipă
și între degete s-au cuibărit
doi zimbri mici și o clepsidră
doi zimbri mici și o clepsidră
zdruncinați din rădăcini de frică.






Drumul Imperial

în cutie de stejar
căptușită la interior cu catifea vernil
îți ții calitățile.
în jurul cutiei lumea a rămas singură pe lume
fără îndrumător
fără inimă ușoară
fără suflet pur
fără odihnă
pe când tu regina nudormeai în ani sabatici și sihăstrie
pe când ordonai istorii și extrăgeai venin ca să faci antidot
pe când scriai filocalii
noi ne-am sălbăticit cu plete nefilate lungi
am rătăcit în întuneric pe malurile lacului sărat
am ars tot ce ne-a ieșit în cale
și la judecata omenească am fost achitați
căci nu se mai alege între bine și rău
ci între halucinații și ambiguu.
și e adevărat că un imperiu
se distruge cel mai ușor otrăvind regina
- acesta este motivul retragerii alteței în creierii munților –
urlă fantoma domnișoarei de încredere
pierzându-și vocea
ca în cel mai intens punct al unei crize de isterie
și ferestrele se izbiră de pereți
lăsând să intre miros de lemn ars
și pe tavan apăru mesaj scris
blestemat fie poporul celui ce va distruge cutia
zece mii de ani.