zgvAZI

Azi penelul îmi îngheață
Troienit de vis și ploi,
Astăzi nu mă mai răsfață
Viața ce-am trăit-o-n doi.

Clipele ne sunt amare
Transformate în suspin,
Zilele devin mormane
Obosite de-al lor chin.

Lacrimile curg grăbite
Peste anii ce-au zburat,


Amintiri dulci stau pitite
Azi, la margini de păcat.


CU TINE

Cu tine scriu o poveste
Fără început și fără sfârsit.
Îți mângâi sufletul
Cu degetele fine ale sărutului
Ce plutește între noi.
La margine de gând
Îți ascult ecoul inimii,
Sorbindu-ți cuvintele fierbinți
De pasiune nespusă.
Vocea ta îmi îmbracă
Curgătoarele cascade
Din nemuritoarea romanță
A sentimentelor nedeslușite.
Tăcerea se sparge
În zidurile trupurilor,
Îți caut ființa
Printre amintirile vechi
Ale altei vieți.
Te port în inimă
Iar tu picuri
În rubinele sentimentului nud
Ce-mi încălzește anii triști.


DORINȚĂ

Să mă lași să-ți picur soare
Printre rândurile vieții,
Să-ți transform în încântare
Fiecare puls al sorții.

Să mă lași să-ți scriu pe suflet
Buchii botezate-n dor,
Să-ți aștern sub al tău umblet
Liniștea pictată-n zbor.

Să mă lași să-ți sărut chipul
Ce-l păstrez între icoane,
Să-ți alung din ochi veninul
Aducător de canoane.


RISIPIRE

Pe geana unui gând mângâi un dor
Împart alean cu visul călător
Dansez printre petale de uitare
Stivind cuvinte aruncate la-ntâmplare.

Adun silabele în tainic joc
Cuvintele le-mprăștii în alt loc
Risipesc clipe calde și cuminți
Peste amintiri împiedicate și fierbinți.

Nu judec, nu mai vreau tristețe
Alunec peste timp, culeg povețe,
Las vieții liniștea unui apus
Spre care toate zilele s-au dus.


NOAPTEA

Lasă-mi zâmbetul pe buze,
Șterge-mi lacrima din gând,
Nu-mi mai scutura din frunze,
Nu mă mai lăsa să plâng.

Lasă-mi visul să doinească
Agățat de pleoapa lunii,
Noaptea să îmi împletească
Toate basmele iubirii.



IERTARE

Neliniști, tristeți, trădări, rând pe rând
Voi pune-n bagaje ce stau prăfuite
La ghena uitării le voi duce târând,
Curat îmi voi face prin vise otrăvite.

Neliniști voi șterge cu dalbe ninsori
Căzute pe umerii aduși de tristețe,
Nămeții voi trece, săpând noi cărări,
Iar vieții voi da o nouă strictețe.

Tristeți îngropa-voi în zorii de zi
Cu-alaiul pictat de toamna târzie
Ce-și țese povestea la miazăzi
Lăsând peste toate doar feerie.

Trădări voi ierta la al vieții altar
Citind paraclis spre îndreptare
Semnând existenței un pact solitar
În care cuvântul de bază-i IERTARE.


IUBITE

Iubite, vino să ne împărțim la doi
Așa cum frunza se desparte de copac,
Lăsând tristețile din anii noștri goi
La marginea trăirilor de peste veac.

Iubite, adună-mi lacrima uscată
Ce-mi arde sufletul plin de durere,
Redă-mi din libertatea de-altădată
Azi, nu mai vreau s-aud a ta părere.

Iubite, arde dorul ce m-apasă
Arareori când mă gândesc la tine,
Ridică uitării ruga care lasă
Durerea să se-mprăștie din mine.

Iubite, uită-mi zâmbetul pe buze
Cu care deseori te alintam
Ascunde chinul ce mă macină în frunze
Să-mi pregătească ele un balsam.

Iubite, roagă toamna să-mi aducă
Fărâmă de-amnezie și visare,
Să te transforme azi într-o nălucă,
Dezleagă-mă de tine spre uitare.