dgVAMĂ

Pasul uşor, cadențat, vioi
Ce mult e de-atunci...o viață!
Pasul pierdut odată cu noi
Pe drumuri străine de gheață.

Nu poți să rămâi, nu poți să te-ntorci
N-ai unde şi cum...eşti singur!
Te cheamă ecoul aceloraşi voci:
"Revino la noi, fii iar mugur!"...



În crengi goale, slute, atârnă ciudat
Ceața ultimei clipe...e sură.
Luntraşul aşteaptă pe malul surpat
Tăceri îi  atârnă pe gură..

Vrei un răspuns, un zâmbet măcar
Dar cine să-l dea?...nu e nimeni!
Luntraşul ia vama cu mâini ca de var
Apoi te pierde pe tine.


NESCRISOARE

Poate te hotărăşti cândva să-mi scrii
Doar câteva cuvinte pe frunze arămii...
Poate că m-ai uitat...eu totuşi mai exist
Şi iarăşi vine-o toamnă cu cețuri de-ametist...
Poate într-un târziu şi-n înghețat decor
Amară NESCRISOAREA ta am să o pierd uşor...
Tu...nu uita de gânduri, speranțe, melodii...
Eu totuşi mai visez că ai să-mi scrii-ntr-o zi.


SCHIȚA UNUI CREZ

Sunt pe o margine de gând
şi îmi privesc în suflet...
Cred că m-am născut din zvâcnirea
unor corzi pătimaşe nevăzute...
Am venit în lumea ta
pentru a-ți dărui TOTUL !
Mă poți vedea?
Închide ochii şi deschide-ți mintea !
Sunt aici, mereu în acelaşi loc...
Privesc cum inima ta se transformă în mugur
ca şi cum primăvara a cuprins pământul
într-un singur şi veşnic anotimp.
Da! Cu siguranță!
M-am născut pentru a cânta
cântecul meu de lebădă
pe corzile inimii tale însetate.
E singura mea menire,
e... CREZUL meu !


DACĂ

...Şi frunză dacă-aş fi
Înfriguratele-mi nervuri
S-ar agăța de ram cu disperare.
...Şi seară dacă-aş fi
Aş mai visa la orizont
O mică lacrimă de soare...
Şi-n mare dacă m-aş preface-
Chiar de furtuna vine,
Aripi de pescăruş albastru
Aş vrea să zboare către mine.
...Şi clipă dacă-aş fi
Clepsidra n-aş mai răsturna
Să risipesc în vremi trecute
Pierdută, amintirea ta.


PALMA TA

Îngăduie ca-n podul palmei tale
Să se aşeze lin obrazul meu
Şi să privesc cum se alintă-n soare
Surâsul tău - atât de cald mereu.

De-acolo ți-aş cânta cu glasul moale
Un cântec drag numai de noi ştiut
Despre o fată tristă, călătoare
Ce-n lume pasul şi-a pierdut demult.

Şi-ai să mă laşi să te sărut în palmă
Nu o să-mi spui nimic, nici un cuvânt
Doar degetele-ți vor plăti drept vamă
O scurtă tresărire...doar atât.


PICUR DE STEA

Din streşini ude
Picur se-aude
Cântând o romanță
Târzie de viață.
Visarea e mută
Şi-ar vrea să se-ascundă
Pierdută în zare
În depărtare,
Dar gândul o-ntoarce
Şi-n suflet ea zace
Jelind pe ascuns
Tot ce este dus...
Şi picur plăpând
În palmă îl prind
E lacrima mea
Ori plânge o stea?


TU CREZI?

Îmi spui:"Nu te gândi la mine,
Fii mai senină, fără teamă!"...
Dar oare crezi că am vreo vină
Când sufletul îmi cere vamă?

Tu crezi că vreau să îmi fii umbră
În fiecare vis al meu?
Tu crezi că vreau să-ți simt privirea
Şi pasul, şi surâsul tău?

Nu-mi eşi!...şi-mi eşti un tatuaj
Săpat în fiecare por
Eşti dulce-amarul meu miraj
Cum în Sahara-i un izvor...

Adorm şi mă trezesc cu tine
Chiar de aievea tu nu eşti
Si n-am să pot să-ți spun vreodată
De ce te vreau...de ce-mi lipseşti...