Louis se uită la Layla în timp ce ea se așeză din nou în leagăn. Soarele se oglindea în părul ei, parcă mângâindu-l de fiecare dată când razele lui îi atingeau părul. Privirea ei senină plină de viață ce îți dădea impresia că va trăi veșnic. Layla începuse să se dea în leagăn, balansând-se în față și în spate, sub privirile lui Louis încremenite, doar vântul se juca cu firele ei de păr. La un moment dat, Layla opri leagănul cu picioarele ridicându-se din el apoi se apropie de Louis uitându-se la mâinile lui apoi în ochii lui.
- Arată-mi mâinile tale.
Louis stătea pe loc încremenit înroșindu-se, se întreba de ce voia să îi vadă mâinile, totuși până la urmă le ridică, fata îi luă gentil mâinile lui în ale ei, uitându-se la ele, apoi ridică privirea uitându-se în ochii lui.
- Ești pianist ?
Louis înghiții în sec, se întreba de unde știa acest lucru, inima lui începuse să-i bată cu putere în piept, luând-o razna.
- De...de unde știi acest lucru ?
Ea îi zâmbi, apoi făcu un gest ce îl șocă profund pe Louis, aproape dându-i lacrimile, ea îi luă mâinile ducându-le la gură, sărutându-le. El înțepeni, ce fusese acest gest, ce se întâmpla cu el ? Simțea cum picioarele lui se înmuiau încet cu încetul, simțea cum tot corpul lui se afunda într-un abis. El se uită șocat în ochii ei, înghițind în sec de câteva ori încercând să-și revină din șoc, brusc se auzi glasul ei:

- Ai degetele subțiri și frumoase, numai cineva care este îndrăgostit de pian poate avea asemenea mâini.

Louis se înroși instantaneu, dacă cineva îl vedea în acea clipă, putea să jure că el mai avea un pic și lua foc.

- Eu...

Layla îi puse degetul pe buzele lui brusc. Ea acea degetele atât de fine, dar buzele ei care îi sărutaseră mâinile erau atât de moi, umede, simțea parfumul fetei cu care se dăduse pătruzându-i din nou prin toți porii simțurilor lui.

- Eu...

Ea îl întrerupse:

- Taci, nu spune absolut nimic !

Layla se învârti pe loc, rochia ei dezvelindu-i pentru a nu știu câta oară picioarele, apoi în momentul când se opri, rochia îi acoperă din nou picioarele fetei, ea se uită la el.

- Louis, vrei să mergi cu mine la concursul internațional de muzică ?

Louis nu știa ce să spună din nou, fata de fiecare dată îl lăsă fără replică.

- Eu....

Fata se uită cu privirea serioasă la el ca și cum el spusese ceva nepotrivit care o supărase.

- Layla, eu....

Pentru prima dată îi pronunță numele fetei, alcât de frumos suna numele ei.

- Eu...

Ea continuă să se uite fix în ochii lui.

- Tu ce, Louis ?

- Eu, am renunțat să mai cânt.

Fata brusc se repezi spre el, dându-i o palmă puternică peste obraz, lovitura palmei auzindu-se ca un ecou. Louis rămase înțepenit pe loc, din nou avusese un șoc puternic, ce fusese palma asta, de ce îl pălmuise ?

- Ești un prost !

Fata se întoarse cu spatele la el, punându-și mâinile la spate, apoi se întoarse spre el.

- Dumnezeu ți-a dar un har iar tu renunți la el ?

Ochii fetei începuse să lăcrimez abundent.

- Eu....

Fata se uită la el cu lacrimi în ochi

- Eu, Louis, eu nu am suficient timp să cânt...

Louis încă sub șocul palmei, încercă să articuleze câteva cuvinte.

- De ce...

Fata se întoarse din nou cu spatele la el, încercând să-și astâmpere lacrimile care cu încăpățânare parcă voiau să evadeze din ochii ei. Ea se întoarse afișându-și din nou acel zâmbet, însă se vedea că era un zâmbet forțat.

- Aș vrea să cânt împreună cu tine.

El rămase fără replică, uitându-se bulversat la fată.

- Ține !

Fata îi întinse o broșură și o hârtie.

- Semnează asta, este înscrierea la concurs

Louis se uită la hârtie apoi la ea...

- Nu înțelegi că nu vreau să cânt ???

Louis se întoarse începând să alerge în sens opus. Layla începuse să strige la el

- Louis !!!!

Brusc, ea simții cum tot corpul se înmuiase, apoi, fata căzuse jos la pământ. Simțea cum tot pământulnse învârte cu ea, sudoarea începuse să se prelingă pe chipul ei.

Louis auzi căzătura oprindu-se apoi se uită în spate văzând-o pe fată inconștientă pe jos. El începuse să alerge spre ea, ajungând lângă ea, se așeză pe vine, luând-o de mijloc, ridicând-o în brațe, luând-o în același timp cu mâinile lui de după picioarele ei.

- Hei, ești bine ?

Louis o puse pe una din bănci, punându-i geanta sub capul ei. Ea deschise ochii uitându-se la el în ochii lui. El se uita la ea, încercând să înțeleagă de ce fata ținea neapărat să cânte cu el. Ea se ridică în capul oaselor, uitându-se la el.

- Sunt bine, am amețit doar.

Ea se ridică în picioare scuturându-și-se pe rochie apoi îl privii.

- Iartă-mă că te-am pălmuit.

Fata se îndepărtă încet de el apoi se opri

- I-am promis bunicului meu, că voi câștiga cel mai mare concurs din lume.

Ea se întoarse spre el cu lacrimile curgând-i din ochi.

- Eu nu mai am mult timp. Trebuie să plec acasă.

Fata începuse să alerge în direcție opusă, cu ochii strânși, lacrimile curgând-i din ochi. Louis rămase pe bancă, așezat, rămăsese surprins de fată, de dorinț ei de a cânta împreună cu el. După jumătate de oră, Louis ajunse la atelier, intrând înăuntru, tatăl lui lucra la un dulap, întorcându-se spre Louis.

- Ai întârziat, fiule.

El nu spuse absolut nimic , apoi îl privii pe tatăl lui în ochi

- Tată...

- Da, fiule.

- Ce ai spune, dacă m-aș apuca să cânt din nou la pian.

Tatăl lui se uită blocat în ochii lui. Louis nu de ce, îsă lacrimile fetei îl impresionară, ceva îl îndemnase să vrea să cânte din nou, o străină, o fată pe care abia o cunoscuse, însă caracterul fetei încăpățânat, îl readucea acea dorință de a cânta, o dorință pe care el o crezuse stinsă. Se gândea , ce voia să spună, să cânte măcar odată. Ce fată ciudată, însă ce era straniu, era că de fiecare dată când o vedea, inima lui începea să bată cu putere în piept.