CAPITOLUL V

    In noaptea dintre ani, avea sa mearga cu prietenii la o cabana. Nu am putut sa-l insotesc pentru ca in cealalta zi aveam concert. Ne-am auzit la telefon. Dupa concert, voiam sa iesim sa mancam ceva...si am ajuns la munte. Totul era inghetat si alb. O priveliste de poveste! Imi era bine cu el. Ma simteam protejata atat cat aveam nevoie. Nu-mi doream nimic in plus!
Erau zile in care parea smuls din visele mele, ba mai mult: desenat. Era de o frumusete rara. O  frumusetea masculina care pe mine ma facea sa ma inclin, sa ma minunez si sa tanjesc sa o vad mereu. Avea trasaturi drepte, ochi adanci, un maxilar proeminent, buze carnoase, sprancene creionate in mod perfect de cel mai mare Artist...

Nu ma saturam sa il privesc. In atatea nopti avea sa adoarma inaintea mea si nu-mi ramanea decat sa admir  Creatia Divina si sa ma ascund apoi fericita in bratele lui!

    As da orice sa-l am acum in fata, sa pot sa-i vad ochii si sa ma cufund in adancimea lor! Degetele mele inca reusesc sa-l sculpteze in neant...

                                                      *******

    M-a sunat intr-o seara tarziu si a inceput sa-mi fredoneze ceva la telefon. Era un cantecel pe care l-am recunoscut imediat, dar m-am prefacut ca nu inteleg linia melodica si cu o voce de alint, l-am intrebat :
    -„Ce-mi canti acolo?”
    -„Nu stiu exact ce e, dar pentru ca in seara asta sunt  trist si nu am prea multe cuvinte, mi-a venit ideea sa-ti cant asta”.
    -„Chiar nu stii ce canti?”
    -„Nu, vreau sa-mi spui tu!”
Nu am scos niciun cuvant, dar am inceput sa cant si eu cantecelul punand si versurile pe muzica. Cred ca stia foarte bine ca era un lait-motiv ce ne aducea aminte de inceputul relatiei, doar ca voia sa se joace putin. Era muzica ce, odata, ne chemase sa fim impreuna, o tema dintr-un film Disney! Inca ii aud vocea............
                                                        *******
    Avea sa vina ziua lui! Eu aveam un eveniment in acea zi, la care trebuia sa fiu prezenta. Am reusit sa-i fac toate surprizele pe care mi le propusesem, dar era mult prea obosit ca sa realizeze efortul pe care il depusem pentru a le realiza.     
Cu o seara inainte de marea zi, aveam sa fim impreuna si sa profit ca e cu mine. La miezul noptii, am stins toate luminile, am aprins lumanari si i-am cantat „happy birthday”  de nu stiu cate ori. L-am pupat, l-am alintat....imi doream sa se simta unic si special.Ii pregatisem niste tortulete mici din crema de branza cu capsuni si mi-as fi dorit sa ramana cu mine toata noaptea. Dar, dimineata devreme trebuia sa fie la munca. M-a consolat luandu-ma in brate:
    -„Stii ca maine tre’ sa ma trezesc devreme si vreau ca tu sa poti sa te odihnesti!” Era oare doar o scuza?  Am luat-o de buna!
Ne-am vazut in cealalta zi, pe seara. Sirul surprizelor a continuat! I-as fi daruit si cerul daca mi-ar fi fost cu putinta! Peste cateva zile avea sa-si sarbatoreasca ziua cu prietenii intr-un club. Ne iubeam! Ma saruta intr-una!Parca ieri ne cunoscusem!   Ma simteam speciala! Si totusi...........