Totul este un orgasm. Nașterea, moartea, debutul , inputul, totul. De astăzi nimeni nu mai moare de capul său. Numai din orgasm. Fiecare are două capete. Unul rece, altul cald. Niciunul nu-i aparține în întregime. Adică suntem niște viermișori văzuți din avion.Unul devine cuc, altul cucuruz, unul cucuvea, altul hulala, nu se merită , zice Mary din cartierul Primavery, știți că Yorik purta pălărie și a fost la președinție? A terminat prin orgasm. Cineva a strigat - ieși afară, a intrat în istorie , a luat o papară, după un orgasm groaznic. Avem timp pentru toate, să nu dormim, nepoate, să alergăm, netoate, să regretăm, fârtate, să-i judecăm pe alţii, să respectăm înalţii, să regretăm că scriem, scriitori între o mie, avem chiar şi proiecte, din lipsă de obiecte, avem timp de iluzii, de nu facem ocluzii, ambiţii şi cenuşă, destinul după uşă, din nori şi amănunte,
noi construim un munte, reclame , accidente,răspunsuri remanente,
un vis ce se sfărâmă, un dans înalt pe sârmă, din lecţii neuitate, ne regăsim un frate, din daruri rău primite, dureri nelămurite, tandreţea vine, trece, iar trupu-i deja rece, iar cine te iubeşte, iubirea nu e-n deşte, iubirea nu se cere, de ai sau n-ai avere, iubirea nu-i de-o clipă, dar poate fi risipă, să crezi mai mult în tine, să ştii mai mult ce-i bine, deşi au două feţe, monezile răzleţe, e timp să rabzi, să nu rabzi, te poţi trezi din colaps, erou e cel ce ştie, orice ar fi, să fie egal cu sine însuşi, chiar de rămâne singur, de simţi durerea, poart-o, nu-i nimeni s-o împartă, oricare suferinţă, ea ţine de-o fiinţă, nu te-nrăi oricare să creadă că eşti tare, de eşti cinstit cu tine, poţi fi cu orişicine, când scrisul te alină, ai propria-ţi lumină. Fără viză mergi în paradis, ai trăit ori n-ai trăit un vis, chiar în holul Operei bate primul gong, abia mai apuc să mai spun so long, las la garderobă haina peticită, intru drept în sală, simt că am artrită, cântă Rigoletto, cântă Traviatta, vine eu o durere care mă dă gata, Gilda moare-n barcă, altfel Violetta, viaţa este sacră, moartea e cocheta ce n-are măsură, ce nu bagă-n seamă c-am avut cu toţii un tată, o mamă, am avut mai multe rude şi prieteni, dar cu toţii singuri am rămas pe Plevnei, iar alături este Opera, divina, cântă limba lungă, şuieră jivina, latră câinii-n parcuri şi la colţ de stradă, de-aş lătra ca dânşii, liber, fără zgardă.Dar orgasmul? L-ați uitat,fraților. Nu există scriitor fără orgasm. Dacă este impotent i se va transplanta toto ce este necesar. Pe baza unui fond asigurat de Orgasmul Națiunilor Unite.Așa văd eu acest secol plin de ispite.