ursufluturi întârziați

stăteai așezată cuminte
între miazăzi și miazănoapte
deasupra unui rug
eu te așteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri


înstrăinând o pereche de fluturi
întârziați
unul de toamnă și unul de amintire
*****

                                    fără relevanță


ce cred nu mai are relevanță
contează numai că ne-am întâlnit
când iubirea trebuia strigată
cu frunzele căzute peste buze
când eu trebuia să te trăiesc
până la prăpastie
și tu trebuia să mă prefaci
în luna unui pârâu

ce am spus nu mai are semnificație
contează doar sărutul săvârșit
visând
doar iarba călcată din dragoste
și cercul acela de foc
care ne strângea unul în altul
de parcă eu eram în tine
sufocat
și tu te sfâșiai
într-o pasăre țipătoare
cu petale galbene
de vânt
*****

                                         în taină
    
m-aș întoarce acasă
târâș
pe sub talpa copacilor
pe sub prispă
să nu mă simtă iasomia
și salcâmii schimonosiți
de tristețe

m-aș întoarce acasă
tiptil
pe dedesubtul pietrelor
să nu mă latre câinii
să nu mă vadă infinitul bătrânilor
cu fața la rădăcini
cu gâtul sugrumat
de jale

m-aș întoarce acasă
în taină
să mă recunosc într-o apă
într-o fântână de ulm
în căpițele de fân
în căpestrele cailor

m-aș întoarce acasă în genunchi
tânjind după mine
toată copilăria
*****

                                       rămas bun

rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai crești înctr-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram
*****

                                 furând un amurg

nu știu ce ți-a venit dintr-odat
să răstorni o livadă în paie
înseram sub un măr tămâiat
și obrazul ți-era de văpaie

nu știu, parcă voiai ca să guști
cu buzele macii și altarul
și izvorul de munte să-l muști
să ne curgă pe glezne hotarul

nu știu ce ți-a venit într-un pârg
să arunci peste mine grădina
când plecam să furăm un amurg
și o lună pândea ca jivina
*****

                                  mistuire

îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate

eu așteptam
crepusculul din tine
ca un prădător de noapte
hămesit
să văd mistuirea
dacă te mai
bântuie
*****

                        la ușa copacilor

așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea să-ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea

am plecat cu bezna pădurii
să mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare

te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
să nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea
*****

                                      strigăt de nisip


îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă dorești mai acut
spuneai că dacă îți va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

și-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!
știai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată ?
*****
                    strânge-mă  azi

strânge-mă în brațe azi
cu buzele țuguiate
mâine ar putea începe delirul păsărilor
dinaintea potopului
nu poți ști niciodată după-amiaza
cu soarele călău deasupra
capului

strânge-mă în brațe azi
ridicată în vârful picioarelor
de mâine ar putea începe anarhia
frunzelor mute
și umbletul tău va fi puțin mai înalt
când vei vrea în zbor
să mă ajungi cu sărutul

strânge-mă în brațe cu putere
azi,
ca pe un copac gata să fie corabie
ca pe un catarg până la nori
mâine s-ar putea să nu mai ai
atâta nețărmurire
cu care să-l cuprinzi
*****
                                   vedenie

 ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenței tale
prin toate peregrinările

ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele

ca să nu te uit pe tine
am așezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie