bliM-atinge iarăși visul

M-atinge iarăși visul lin pe pleoape
Și fluturi de cristal dansează-n jurul meu
Îi simt vibrând din aripi, atâta de aproape
Și cerul nopții dintr-o dată, îl văd violaceu

Se înalță flori de la pământ spre stele
Și-un cântec de vioară le tot crește
Un vânt subțire se strecoară printre ele
Și un parfum suav, în jur se răspândește.



Mi se deschide apoi o punte de lumină
Pășesc pe ea, mai mult parcă plutesc
Apare luna-n fața mea c-o mandolină
Și-n jurul ei doi aștrii melancolici se învârtesc.

Aici, atâta frumusețe se adăpostește
Și mi-aș dori să pot rămâne tot mereu
Dar, alarma ceasului iar mă răpește
Și iarăși mă trezesc în patul meu.


Îți caut pașii pe cărare

Aleea dragă sufletului meu
E îmbrăcată toată-n arămiu.
Și frunze în neștire cad mereu
Iar cerul serii e tivit cu argintiu.

Covoare ruginii mi se aștern în cale
Și vântul șuieră-n acute note muzicale
În timp ce trupul eu mi-l port agale
Și frunzele mă-nvăluie-n spirale.

E-o liniște deplină-n jur
Și seara aduce valuri de răcoare
Cerul mai poartă încă urme de azur
Iar eu tăcută-ți caut pașii pe cărare.


Sărută-mi gândul de iubire

Sărută-mi ochii încet, prelung
Când tristă sunt și vezi că plâng.
Și mângâierea ta să mi-o trimiți în vis
Așa cum de atâtea ori mi-ai tot trimis.

Sărută-mi gândul de iubire
Când, către tine vine cu grăbire.
Sărută-mi inima ce te așteaptă
Nerăbdătoare zi de zi, la poartă.

Sărută-mi lacrimile amare
Ce-s pline de îndoieli și zbuciumare.
Și spune-mi că atunci când ești departe
În visul tău mă chemi în fiecare noapte.

Sărută-mă acum cât încă-ți sunt
Și pașii mei mai umblă pe pământ.
Sărută-mă și pentru vremea când
S-o faci, n-ai să mai poți decât în gând.