tmAuzim mereu în jurul nostru că "putem avea totul de la viață" sau că "în viață trebuie să faci sacrificii". Prostii. Omul nu trebuie să se întrebe niciodată ce anume vrea de la viață. A-ți dori ceva anume în viață este egal cu a fi dispus să faci sacrificii pentru lucrurile pe care ți le imaginezi/dorești. Și, știți ce înseamnă să schimbi un anumit mediu prin propriile idei și prin propriile proiecte/dorințe ? Un mare dezastru sau, mai bine zis, cel mai mare dezastru care ar putea să i se întâmple unui om. Ideile, dorințele fiecăruia dintre noi, nu înseamnă altceva decât schimbări radicale și urmări colosale pentru mediul în care vrem să ne impunem. Din acest motiv nimeni dintre noi, omul în general, să nu încerce să se gândească la un model propriu/nou pentru viață. Un model propriu/nou de viață echivalează cu un "model propriu/nou" de suferință. Trebuie știut faptul că viața omului nu este deloc o consecință a proiectelor omului. Valoarea vieții constă tocmai în acest amănunt insignifiant. Înainte de a zâmbi altora sau proiectelor tale zâmbește-ți ție, pentru că doar tu ești cu adevărat cel mai important/minunat produs al vieții tale. Tu ești singura și adevărata valoare pentru care există și se preocupă natura vieții tale. De ce ai vrea să-ți schimbi viața prin dorințe, prin proiecte meticulos inoculate și, mai grav, inoculate în mod tendențios și în mod artificial ?! Importanța omului, ca o banalitate, rezidă tocmai în simplitatea esenței vieții, nu în ceea ce a studiat sau în ceea ce a produs sau în ceea ce produce și consumă omul.

Un certificat de "studii", faima, sărăcia, impresiile sau bogăția nu semnifică absolut nimic pentru viața ta, ba chiar o combat până la anihilare totală. Viața în sine îl face pe om înțelept și fericit prin trăiri simple, naturale și firești. Tot ce există acum în jurul omului nu poate fi altceva decât o realitate toxică, agresivă și imaginară. Nu există nimic cu adevărat real în ceea ce inventează și în ceea ce speră să "trăiască" omul. Nu se merită să dați importanță imaginarului, să vă torturați pentru a-l onora. Imaginarul există doar în și prin realitatea artificială prin care sunteți educați să vă doriți și să deveniți ceea ce, de fapt, nu sunteți și nici nu veți fi niciodată. Toate proiectele care vă înconjoară există doar pentru a vă pune pe drumuri și de a vă face părtași/victime într-o realitate imaginată de alții. Cu ceea ce oferă deja viața în mod gratuit se poate trăi lejer și simplu. Viața știe de ce anume are nevoie fiecare dintre noi pentru a trăi cu condiția, ca noi, oamenii, să nu o învățăm cum să trăiască. Viața îți este proprie doar dacă "simți" că "exploatează" resursele disponibile fără a fi nevoit să depinzi de altcineva. Altfel, cu siguranță, reprezinți realitatea aceea fictivă de care subconștientul/viața nostru/noastră fuge/suferă. Acesta este motivul principal pentru care, mai mult ca oricând, încearcă să relaționezi doar cu persoane care îți dau libertatea de a fi ceea ceea ce esti și ceea ce ei înșiși își doresc să fie. Dorințele lumești ne forțează să credem că luxul, consumul, artificialitatea au devenit necesitățile primordiale pentru care viața noastră există. Acest fapt este în totalitate extrem de fals și extrem de dăunător vieții după cum se observă deja cu ușurință pretutindeni în jurul nostru. Consumul inventează doar noi obligații, iar obligațiile unora nu sunt/satisfac altceva decât dorințele altora. Tocmai timpul pe care îl oferi propriei vieți îți face viața atât de diferită/ușoară.
Așadar, schimbările pe care tu vrei să ți le impui și să le impui (în mod coercitiv) propriei vieți sunt de fapt preocuparea altora de a nu-și modifica cu nimic stilul de viață bazat pe exploatarea altora, inclusiv a ta. Omul nu trebuie să urmeze absolut deloc "realitatea" nimănui. Omul nu trebuie să "iubească/urmeze" absolut deloc pe nimeni. Omul trebuie să se iubească doar pe sine, să se îngrijească doar de propriul corp și de propria conștiință. Corpul/conștiința este unicul lucru pe care îl posedă cu adevărat omul de-a lungul vieții sale, scurtă dealtfel. Nimic nu este mai înțelept la om decât încrederea în propria viață. A avea mai puțini bani înseamnă a avea mai multă libertate. Liber ești atunci când ai niște bănuți puși deoparte și realizezi că nu ai pe ce să îi cheltui. Iată fericirea pe care viața ține să ți-o ofere dacă nu o asuprești. Nu te du la lucru pentru a-ți cumpăra lucruri inutile. Dacă nu-ți descoperi devreme viața vei descoperi mai târziu că ai un corp plin de plastic care tinde să te "părăsească". Nu te lua după alții pentru că alții, întotdeauna, vor dori doar ca tu să te "ostoiești" pentru ceea ce vor ei să trăiască prin tine.
Nimeni nu are timp pentru tine fiindcă timpul, în concret, se află doar la tine și prin tine. Aceasta este de fapt viața, timpul pe care îl primești și pe care îl petreci cu tine însuți și cu cei dragi ție. Altfel, tu, omul simplu, căutător al vieții/înțelepciunii, nu ai exista în viața ta fiindcă ai fost târât/educat în/pentru "viața" altora în detrimentul propriului interes existențial. Prin urmare, nu urma "sacrificiile" existențiale irosindu-ți timpul vieții, pentru că demersul respectiv dovedește că nu ești demn să te ridici nici măcar la nivelul simplității vieții/realității naturale, darămite la pretențiile Lumii/vieții artificiale. Studiază în amănunt istoria, doar așa vei putea înțelege la ce nivel de distanță ai ajuns față de credințele prin care a fost și este asuprită viața/omenirea. Ai putea să mori mâine, încearcă să devii ceea ce ești, unicul sprijin real al vieții tale. Va urma.