tmCelor care suferă din diferite motive le recomand să dea o atenție mai mare ochilor și a ceea ce se află în fața ochilor lor. Suferința, indiferent de factorii interni sau externi, nu este altceva decât un reflex condiționat. "Suferința" este semnalul/realitatea prin care suntem informați că în interiorul și/sau exteriorul manifestărilor existenței noastre au loc situații dăunătoare echilibrului trăirilor noastre. Orice tip de suferință este un mesaj pe care ni-l transmite sistemul nostru vegetativ.
Suferința îi sperie și în același timp îi "torturează" pe oameni pentru că oamenii nu știu ce și cine sunt și, implicit, nu știu cu adevărat ce anume este în realitate suferința. De la apariția societății/cetăților/cărților majoritatea oamenilor suferă chiar dacă marea parte a acestei majorități inconștientizează acest fapt.
Senzația de bine este adevărata stare naturală a omului. Starea de bine nu este un privilegiu, ci ceea ce suntem noi ca entitate reală în acest Univers. Prin urmare, ce anume suntem noi sau, ce anume am devenit noi, oamenii, dacă starea de bine a realității noastre lipsește ? Senzația de bine aduce și produce pentru om un comportament și o manifestare calmă, diametral opusă stărilor, trăirilor de anxietate și suferință.
Auzim frecvent în jurul nostru de nevoia de trezire, de nevoia de "iluminare" a conștiinței noastre dar, în concret, nu reușim deloc să identificăm cunoașterea necesară acestei mult râvnite treziri.

De ce de mii de ani sau de ce după mii de ani de suferință nu avem încă un remediu viabil și precis contra suferinței ? Poate pentru faptul că modelul omului de cunoaștere nu are deschiderea necesară către iluminare, ci către o poartă obligată. Impusă de conceptele artificiale pe care, fiind nevoiți/obligați, le citesc zilnic oamenii. Sistemul actual de reprezentare mentală trebuie cât mai repede răsturnat dacă vrem să supraviețuim schimbărilor sociale și climatice din ce în ce tot mai negative de pe Terra. Fiindcă tot ce știm (și "știm" din abundență) este extrem de fals și extrem de nociv și nu numai pentru omenire, ci și pentru ceea ce se află dincolo de conceptele și "cunoașterea" omului. Spre exemplu conceptele noastre despre sine, despre mediul înconjurător nu ne permit să intrăm în contact cu ceea ce noi indicăm ca fiind psihicul nostru/omului. Din acest motiv cei care sunt lipsiți de experiențe sănătoase proprii sunt nevoiți să-și explice realitatea și trăirile proprii prin citit, prin conținutul conceptelor inventate în ultimile mii de ani de interesele conjuncturale din jurul păstoririi și exploatării omului.
Lumina este o "undă electromagnetică". Ochiul nostru este adaptat să perceapă această undă într-un mod extrem de particular omului. Lumina există așa cum o percepem fiindcă există ochii noștri să ne-o "descifreze" în acest fel/cod. Repet, lumina este o undă, lumina nu este vizibilă dincolo de abilitatea ochilor noștri. Așa cum nu se vede timpul sau gravitația nici lumina nu ar fi vizibilă omului dacă ochii nu ar exista. Lumina este o percepție a modelului nostru de ochi. Omul este singurul "fenomen" care reușește să interpreteze lumina în acest fel. Lumina "lovește" (bombardează) retina cu miliarde de fotoni transmițând informații creierului prin crearea unei imagini a formelor, a "realității". Vederea este adevăratul "creator" al realității. Imaginile/lumina stimulează de fapt adevăratele manifestări pozitive ale creierului. Din acest motiv cititul și conținutul cititului în felul cum o face omul astăzi nu mai este de recomandat. Un creier care citește nu va cunoaște niciodată realitatea așa cum o poate cunoaște un creier care vede. Omul s-a dezvoltat milioane de ani prin ceea ce a văzut, nu prin ceea ce a citit. Eu nu spun că cititul nu este bun, eu spun că cititul nu este bun pentru creierul care într-adevăr are nevoie de Lumină, de cunoașterea a ceea ce există în realitate, nu fanteziile imaginate din cărțile de astăzi și de ieri în care se vede cu ochiul liber că cei care le-au scris nu au dorit deloc ca omul să vadă. Este simplu de observat că un om care a văzut este cu siguranță mult mai pozitiv cu viața/semenii/mediul decât un om care a aflat câte ceva doar din cărți. Spun aceste lucruri doar pentru a reliefa "spectrul" responsabil și zona de unde vin, abundent dealtfel, suferințele omului. Suferințele vin numai și numai din ceea ce au "citit" și din ceea ce au scris cei care doar au citit și, din păcate, nu au reușit să vadă în ceea ce au citit natura/ omul/Universul, concretul. Aceasta este marea dramă a omului, faptul că este pus să sufere prin conținutul citititului de ieri și de astăzi. Despre modul cum citește, pentru ca să nu poată vedea Lumina, și despre de ce omul a citit acel ceva și despre din ce motiv a avut acces omul la un anumit model de "citit" și despre soiul omului de "cunoaștere"voi încerca să le dezbat în scrierile viitoare. Până atunci, în încheierea articolului de față, mai adaug un mic amănunt. "Cunoașterea", prin modelul de citit de astăzi, este singura responsabilă cu suferințele omului. Tot răul din Lume, din viața fiecărui om vine numai și numai din conținutul cunoașterii practicate orbește de oameni. Dincolo de teoriile transmise cititul/cunoașterea omului nu ajută prea mult, poate chiar deloc, pe nimeni în înțelegerea "Luminii". Așa după cum, la un nivel foarte necesar și util, reușește să o facă ochiul uman, construit cu premeditare pentru a putea savura frumusețea și înțelepciunea Luminii ca esență a Universului. Fiecare dintre noi suferă de fapt după și conform modelului de educație/cunoaștere la care a avut acces prin citititul pe care la avut la dispoziție și pe care, de cele mai multe ori, a fost nevoit/obligat să-l practice. Oamenii care trăiesc în pădure/natură și văd ceea ce trăiesc sunt în mare parte autonomi fiindcă dobândesc într-adevăr o cunoaștere reală, atât de necesară manifestărilor vieții. De cealaltă parte avem oamenii societății care, prin citit, nu reușesc cu ajutorul milioanelor lor de informații să-și plătească nici măcar chiria, fiind dependenți de bunurile părinților până la adânci bătrâneți. Va urma.