tmMonogamia dintre oameni ține de biologia sau de psihologia speciei umane ? Pare că nu. Monogamia, în sens autentic, înseamnă de fapt că o anumită specie în alegerea partenerilor pentru reproducere instaurează un raport exclusiv între doi parteneri de sex diferit. Monogamia , în mod natural, nu permite posibilitatea raporturilor sexuale niciunuia dintre cei doi cu alți parteneri. Ați auzit să se întâmple omului ceva asemănător ?! Nici eu. Nu pare deloc dificil să înțelegem cu precizie dacă într-adevăr specia noastră ne-a impus cu certitudine din punct de vedere biologic monogamia. Atunci, ar putea fi cumva monogamia o trăsătură psihologică impusă "social" ? Eu cred că da. Ceea ce se întâmplă astăzi cu "societatea" pe care au inventat-o anumite curente ideologice de odinioară nu mi se pare deloc un lucru bun. Așadar, trăim cumva într-o "realitate" inventată expres pentru a ne "domestici" unui interes ? Cu siguranță, da. Observ, ca și voi dealtfel, că s-a trasat deja speciei noastre o direcție aproape unică și cu un sens extrem de îngust. Acest sens, din pacate cu sens unic, să fie oare destinația fiecăruia dintre noi ?! Iarăși un mare da. Iată marele dezastru către care se îndreaptă viitorul omului.
Eu cred că este deja limpede pentru oricine că monogamia nu a fost și nici nu va fi deloc o "trăsătură biologică" a niciunuia dintre noi.
Suntem născuți și crescuți într-un sistem care, din punct de vedere natural, ne face mai mult rău decât bine.

Cu toții suntem predispuși, din cauza modelului cultural respectiv, să aplicăm comportamentului nostru mental o psihologie contrară dorințelor sinelui nostru. Monogamia, dincolo de anumite excepții cauzate de un anumit gen de automatisme, nu există în natură. De ce noi, oamenii, ne-am îmbolnăvi creierul practicând-o ? Mai ales, după cum este vizibil oriunde, că o practicăm fără succes. În opinia mea monogamia favorizează bolile ereditare și, implicit, riscul extincției vieții. Nu trebuie să fii savant pentru a înțelege că toate civilizațiile înjghebate de om până astăzi s-au prăbușit tocmai pe considerentul respectiv, implicațiile nefaste ale monogamiei în sănătatea și stările omului. Nu este nimic mai plăcut în viața omului decât întâlnirea cu un nou partener.
Socialitatea (sociabilitatea) înseamnă de fapt bogăția și puterea politică asupra individului. Politica își descarcă presiunea (propriul consum) prin munca și efortul prestat de idealurile individuale. Dar, ca simplul om să accepte și să suporte cu brio (ca un bun cetățean) efortul muncii si presiunea puterii politice și religioase trebuie mai întâi să fie dependent de obligațiile și valorile propriilor idealuri care, în cazul omului muncitor, nu sunt altele decât obligațiile casnice. Textele "sacre" tocmai din acest motiv sunt sacre, mistifică în interesul puterii cea mai mare invenție comercială a speciei umane, monogamia. Monogamia este viziunea ideologică de proprietate asupra muncii și efortului propriu valorificat prin asocierea cu interesul familiei și a interesului social. Toate sunt vorbe-n vânt sau, mai bine zis, toate sunt vorbe obținute cu forța pedagogiei psiho-sociale (psiho-religioase) prin care este infestată mintea monogamică a fiecărui muncitor. Priviți piața căsătoriilor. A fost și va rămâne un comerț înfloritor pretutindeni. De o parte statul (puterea) se asigură că "monogamia" celor doi nefericiți îi va motiva să muncească o viață pentru a-și finanța "valorile" asumate contractual prin Actul căsătoriei și a urmărilor sale, iar de cealaltă parte biserica se încolătăceste, tot atât de chirurgical, pe ceea ce a mai rămas liber pe jugul aurit a celor doi temerari. Forța combinată a celor două structuri au decimat civilizații una după alta fără niciun fel de scrupule. Eu nu vreau să spun că familia pseudo-monogamică nu poate satisface exigențele ființei umane fiindcă poate aș greși. Eu spun doar că sistemul juridic social și sistemul psiho-religios au impus ființei umane sisteme pseudo-reale prin care nu numai specia umană are de suferit ci și majoritatea speciilor vii de pe Terra. Monogamia este ritualul prin care omul este forțat să creadă că este ceea ce, în definitiv, nu a fost niciodată. Din acest motiv omul continuă să fie exploatat asemănator unei resurse materiale. A continua cu acest model de farsă nu facem altceva decât să continuăm să rămânem ipocriți. Va urma.