tmStilul de viață înconjurat de bani este cea mai simplă și cea mai eficientă formă de administrare negativă a duratei de viață a oamenilor. Odinioară oamenii erau exploatați ori prin faptul că tânjeau după titluri nobiliare, ori pentru faptul că își mai doreau o viață, viața de dincolo. Și una și alta au produs și continuă să producă încă înșelați pe bandă rulantă. Până în prezent nu am auzit pe nimeni să trăiască de două ori și nici nu am văzut vreun "nobil" să scape de bătrânețe sau de ridicolul ignoranței. Mii de ani s-a crezut că omul nu poate fi păcălit dându-i-se bani în schimbul subjugării. Adică nimeni nu ar fi crezut că omul va accepta atât de ușor să fie plătit pentru a fi sclav. Nici cei mai mari negustori de oameni nu și-ar fi putut imagina că omul, într-un final "democratic", își va lega singur lanțurile în schimbul unui mărunțiș. Ce nu a reușit religia/barbaria în mii de ani au reușit colhozurile epocii industriale în ultima sută de ani. Avantajul sclaviei pe bani (sclavia subvenționată) este unul extrem de constant și benefic celor cu har de stăpâni. Pot dormi și ei de acum fără frică fiindcă, în sfârșit, de o sută de ani, nu se mai revoltă nimeni. "Dorința de a te bucura din plin de ceea ce îți poate oferi viața" este de fapt un slogan prin care i se fixează omului primii pași către pierderea libertății. Unui om care își închipuie că viața are menirea și preocuparea de a-l face bucuros îi spun că, din păcate, se înșeală amarnic. Viața este o conștiință cu un scop extrem de simplu și extrem de bine definit.

Bucuria/munca este o invenție artificială pe care viața/natura nu o poate percepe pentru că în realitate/natură bucuria/munca nu există. Bucuria este de fapt o altă față a "muncii". Inclusiv banii, sclavia, răul, ignoranța, suferința etc sunt o parte din fețele pe care le utilizează munca pentru a răspândi printre oameni banii, sclavia și bucuriile. Munca, în concret, este opusul vieții, opusul naturii și Universului. Viața fiecăruia dintre noi reprezintă în jur de 30 000 de zile de timp. Da, ați înțeles bine. Viața noastră aceasta înseamnă, o bucată de timp pe care am primit-o cu toții pentru a fi liberi în natură/Univers 30 000 de zile. Așadar, în opinia mea, este inutil să rupi bucăți din bucata ta de timp și să le risipești pe bucurii ieftine pentru care trebuie să plătești scump muncind din greu pe bucata altuia de timp. Viața fiecăruia dintre noi, înafara sălbăticiei unora din jurul nostru, nu are niciun dușman serios decât bucuriile pe care le întâlnește la tot pasul de când este subjugată prin muncă. Mai puțină muncă înseamnă mai puțini bani. Totuși, a avea mai puțini bani nu înseamnă că bucata ta de 30 000 de zile nu poate fi o bucată de viață liniștită. Cine nu poate înțelege ce scriu, cu siguranță, este susținut de principii efemere. Viața nu a apărut pe Pământ cu ajutorul banilor. Din acest motiv spun fiecăruia să nu încerce să-și ajute viața cu bani, ci cu timp. Prin ceea ce scriu, de fapt, descriu adevăratul chip al libertății celor aproximativ 30 000 de zile pe care, fiecare dintre noi, trebuie să le administreze în așa manieră încât viața să poată trece mai departe liberă și sănătoasă către generațiile viitoare. A poseda multe obiecte poate fi o condiție care într-adevăr ar permite posibilități multiple în anumite situații. Dar trebuie avut în vedere și faptul că bogățiile/lucrurile cer la rândul lor un anumit efort pentru a fi gestionate. Banii, luxul, munca, ignoranța, lipsa de timp nu sunt altceva decât cancer, suferință, moarte prematură și un enorm obstacol în calea libertății și vieții sănătoase a noilor generații de oameni. Va urma.