tmCuvântul reprezintă expresia relațiilor dintre oameni.
Nu există manifestare umană care să nu-și extragă seva existențială din spiritualitatea cuvântului. Trecutul, prezentul și viitorul sunt în realitate proiecții care au ca fundament/punct de plecare sensul cuvintelor pe care le-au elaborat oamenii de-a lungul evoluției specie umane. Cuvintele sunt o repetare a ceea ce a existat deja și a ceea ce tinde să se repete. Cuvintele nu fac altceva decât să alimenteze și să păstreze în continuare realitatea care le-a produs. Cuvintele nu creează realitatea din interiorul nostru/omului, cuvintele creează realitatea dintre oameni. Din acest motiv adepții monologului trăiesc și vor continua la infinit să improvizeze realități diferite față de aceea pe care i-a creat-o Cuvântul omului. La întrebarea: ce este realitatea sau "realitățile" omului ? Aș răspunde. Realitatea, "realitățile" omului sunt de fapt înțelesul relațiilor pe care le creează și pe care le are cu ceilalți și cu mediul înconjurător omul. Iată motivul din cauza căruia oamenii nu reușesc să se înțeleagă între ei. Neînțelegerea/neînțelegerile dintre oameni fiind de fapt diferențele pe care le creează cuvintele folosite în mod impropriu în anumite situații. Așa cum se întâmplă spre exemplu în politică. Cuvintele celor care urăsc omul de cele mai multe ori au rostul tocmai de a nu fi înțelese.
Oamenii nici nu trebuie să insiste prea mult să desconspire motivul și sensul tuturor cuvintelor folosite de cei care dețin puterea si spațiul politic. În primul rând pentru faptul că vorbele lor nu sunt Cuvântul iar în al doilea rând pentru faptul că monologul practicat de acești indivizi are scopul doar de a manipula oamenii tocmai prin lipsa dialogului. Un dialog nu poate exista atât timp cât cineva comunică de la "înălțimea" unui pupitru.


Din acest motiv cele mai multe cuvinte poartă în sânul lor doar sămânța discordiei, confuziei și chiar a morții. De obicei cuvintele și autorii monologului aduc, predică și încurajează ignoranța și anularea dialogului. Așadar, cuvintele reprezintă de fapt lupta ancestrală dintre oameni în bătălia supraviețuirii și promovării realității/monologului celor care țin la veșmintele, banii, funcțiile, titlurile și puterea lor.
Cuvântul demn și onest, pentru a exista, are nevoie întotdeauna de cel puțin doi oameni onești, altfel nu poate avea loc pluralismul și egalitarismul dialogului onest dintre oameni.
Societatea de astăzi, din păcate, este vizibil "contractată" numai și numai de și în spiritul realității monologului cu scopul intrinsec de a impune un singur tip de realitate sau, mai bine zis, de a menține doar un anumit model de realitate. Vedem cu toții de multe ori cum, în mod meschin, dialogul este sistematic descurajat și dezarmat (pentru foarte mulți si descurajant) de realitatea pe care o impune, cu vârf și îndesat Lumii, lăcomia monologului. Acesta este si motivul pentru care politicianismul, populismul, criminalitatea, manipularea încorsetează viața, gândirea și limbajul dialogului dintre oameni din toate timpurile și din toate părțile.
De partea cealaltă, ca o firavă speranță, nouă, oamenilor refractari monologului, ne ramâne doar speranța în valoarea reală a Cuvântului și a dialogului pe care ar trebui să-l slujească în mod necondiționat cei cărora li s-a arătat Cuvântul.
Dialogul stimulează și încurajează prezența cuvintelor reale, să-l promovăm deci indiferent de dificultățile întâmpinate.
Dialogul permite circulația și schimbul cuvintelor înțelepte și șansa creării unei realități favorabile tuturor participanților la interpretarea sensului cuvintelor. Cei care folosesc dialogul niciodată nu se vor feri de a accepta și de a înțelege realitatea unui alt limbaj.
Oamenii care caută și practică dialogul sunt cei care, dintr-un respect pentru oameni și viață, și-au lăsat deoparte realitatea individuală adaptându-se și conformându-se dialogului și realității comune. Monologul poate fi abandonat doar de omul care are dorința de a învăța și de a percepe cuvântul ca pe o realitate a tuturor oamenilor.
Lipsa unei realități comune valabilă și utilă în mod egal și nediscriminator tuturor oamenilor a dus la proiecții mentale extrem de infantile și în același timp extrem de nocive și de păguboase pentru toate formele vii de pe Terra. Exact ceea ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple inclusiv astăzi pe Pământ.
Oamenii străini și contrari Cuvântului indiferent de culoarea veșmintelor au fost, sunt și vor rămâne în veci realitatea și esența răutății monologului care a acaparat prin forța armelor, simbolurilor și minciunilor destinul vieții de pe Terra. Repet, doar dialogul mai poate oferi o șansă speciei umane în lupta sa pentru supraviețuire.
Cuvântul trebuie să se întoarcă și să devină ceea ce a fost, adică unicul pedagog și declanșator pozitiv al reacțiilor și frumuseții vieții de pe Pământ.
A fi capabili de a accepta și de a tolera realitatea semenilor noștri denotă de fapt respect pentru ceea ce reprezintă Cuvântul în Univers. Dorința omului de a se exprima, indiferent dacă se manifestă pe Facebook sau în sălile universitare, demonstrează încă odată instinctul omului și dorința de a înlătura, prin dialogare, răutatea monologului pe care o vedem deja la tot pasul că suprimă libertatea și dialogul dintre oameni.
Pe cel care dialoghează noi trebuie să-l încurajăm și să-l ajutăm fiindcă, în concret, el reprezintă singura șansă pe care o mai poate oferi omul realității înțelepciunii Cuvântului.
Chiar daca fiecare dintre noi este nevoit să participe la dialogul vieții contribuind cu interpretări oarecum diferite demersul în sine promovează diversitatea și exprimarea unei realități care poate salva omenirea din mâinile celor care combat realitatea vieții cu pistolul la brâu și cu monologul în servietă. Va urma.