tmDe ce omul trebuie să muncească ? Această întrebare pentru unii poate părea extrem de "fragilă" sau, de ce nu, poate părea lipsită de logică. Totuși, întrebarea respectivă reprezintă fundamentul conceptelor și libertăților umane a ultimelor milenii. Prin urmare, în articolul de față, voi încerca să răspund mai multor întrebări pe care le-am primit din partea mai multor cititori care, la fel ca mulți dintre noi, au simțit că munca poate reprezenta în curând cea mai mare problemă a Lumii, a vieții în general. Așadar, pentru început, voi întreba: poate fi munca un obstacol în calea evoluției speciei umane ? Sigur că da. În primul rând pentru faptul că omul, din punct de vedere structural, a evoluat milioane de ani adaptându-se la un stil de viață bazat pe mișcare, timp liber și voie bună. Omul prin evoluție a fost, este și va rămâne (dacă va vrea să rămână) un maratonist. Omul, din punct de vedere atletic, efectiv este mai rezistent decât calul. Oamenii de odinioară vânau urmărind prada epuizând-o fizic. Sistemul anatomic, în special sistemul de răcire al omului, este poate cel mai performant atunci când vine vorba de mișcare. Poate o să credeți că omul muncind tocmai asta face, își îndeplinește de fapt mișcarea despre care vorbim. Absolut deloc. Mișcarea exercitată de om în timpul muncii, în mare parte, are loc în medii poluate. Munca devenind astfel mijlocul prin care omul aspiră forțat particule de plastic, de metale grele și, cel mai grav, gaze extrem de toxice care ajung prin circuitul sanguin hrană pentru supraviețuirea propriilor celule/țesuturi/organe.


Iată motivul principal pentru care munca, dincolo de latura etică, reprezintă principalul obstacol în calea vieții fiecărei persoane. Orașele, locuințele, străzile și birourile sunt de fapt cuștile capcană în care oamenii își distrug în mod voluntar propria viață. Spațiile respective sunt efectiv infestate până la refuz de agenți patogeni și otrăvuri chimice aflate în stare de suspensie în aerul pe care, din păcate, omenirea trebuie să-l respire. De partea cealaltă, dacă înlăturăm orele de somn, dacă înlăturăm inclusiv cele 8 ore de muncă și cele minim 2 ore pierdute pe drum către muncă, avem la dispoziție 6 ore de viață. Așadar, ce avem noi aici ?! Vă spun foarte repede ce avem noi aici sau ce avem noi "aicișa" după vorbele cu "tâlc" de pe Facebook. Avem boli autoimune, infecții, boli contagioase, cancer, obezitate, efort fizic până la traumatizare, exploatare fizică și psihică, urmași cu dizabilități fizice și cognitive, educație extrem de scăzută, moarte prematură și, cel mai grav, ignoranță vizibilă de la o poștă cu ochiul liber. Da, oameni buni, toate acestea se întâmplă pentru ca noi, harnicii cu forța, să ne putem câștiga dreptul la așa zisa viață de 6 ore. Atunci, cu scuzele de rigoare, eu mă/vă întreb: merită să continuăm cu acest stil de viață ? Sigur, nu.
Odinioară, când trăiam în natură, mișcarea reprezenta "înțelepciunea" noastră, tocmai "munca" respectivă ne-a transformat în ființe extrem de mobile, atente la frumusețea mediului înconjurător. Stilul de viață bazat pe căutare/cercetare menținea trupul sănătos și creierul extrem de activ. Faptul că antenații noștri trebuiau să se deplaseze de la o informație la alta ne-a ajutat să devenim, prin memorare, homo sapiens sapiens. Astăzi, din păcate, informațiile curg pe cablu direct în măruntaiele omului transformându-l în prizonierul unui orificiu virtual (smartphone) și chiar ostaticul de serviciu și, nu numai în propria odaie, ci și în propriile idei contrafăcute din timp pentru nivelul cognitiv atent selectat de cei care manipulează în interes propriu curiozitatea omului.
Munca, efectiv, i-a furat ființei umane performanța cognitivă pe care i-o conferise nevoia de a "călători", precum albina, de la o resursă la alta. Din studiile care s-au efectuat în ultimii ani rezultă fără niciun fel de dubiu că munca l-a "înzestrat" (debilitat) pe om cu capacități cognitive extrem de scăzute. Prin muncă am devenit sau, cu siguranță, vom deveni într-un viitor apropiat cu toții analfabeți funcționali. Munca continuă să rămână principalul vinovat al declinului cognitiv prin care trece specia umană astăzi.
Prin aceste rânduri să nu credeți că eu vreau să spun/insinuez că job-ul în sine nu este bun. Pentru mine sunt deranjante durata, condițiile, motivațiile și remunerarea prin care sunt transformate viețile oamenilor/noastre în bani. De ce spun acest lucru ? Pentru că noile generații sunt nevoite să fie la mâna celor care s-au născut înaintea lor. După cum puteți observa cu ușurință cu toții noile generații se nasc într-o lume de proprietari. "Proprietari" care și-au însușit deja pe căi artificiale/ilegale și inumane resursele necesare existenței vieții pe Pământ. Ce șanse au generațiile de astăzi sau cele viitoare pe o planetă unde resursele naturale sunt stăpânite cu forța ? Niciuna. Din acest motiv munca va mai exploata omul doar până la prima revoluție/evoluție naturală a vieții. Din acest motiv eu spun și voi spune mereu că nu se merită să mai muncească și să susțină nimeni stilul de viață pe care ni l-a impus cu forța ignoranța pe care o impune în mod sistematic urmările muncii. Nu mai munciți pentru propria viață și nici nu mai trebuie să ajutați pe cei care vor să câștige bani pe munca și pe viața noastră. Dar, pentru ca acest concept filozofic să renască, după cum s-a întâmplat și se va întâmpla mereu de-a lungul evoluției speciei umane, este nevoie, mai mult ca oricând, inclusiv de un salt evolutiv/cognitiv superior. Va urma.