tmDacă încă nu ai înțeles ce trebuie să faci de-a lungul vieții, în primul rând, începe cu a-i lăsa în pace pe cei care, fiind suferinzi, consideră că știu unde se află fericirea. Totuși, mă întreb și îndrăznesc să vă întreb în articolul de față inclusiv pe voi, de unde vine toată această dorință de suferință ?! Să sufere oare omul din cauza miriadelor de scopuri și dorințe artificiale pe care oamenii, în mod educațional, nu le pot evita din cauza lăcomiei și spiritului malign pe care îl vedem cu toții cum se scurge zilnic printre noi ?! A avea un scop sau două în viață, oarecum realizabile, nu mi se pare atât de periculos după cum ne fac unii să credem. Dar așa cum crede inclusiv fiecare dintre voi și eu cred că unele scopuri personale și sociale sunt benefice/bune fiindcă ne permit să intrăm în contact cu ceea ce este important și cu ceea ce nu este important pentru susținerea vieții/omenirii și a naturii în general. Mai cred și faptul că scopurile fiecărui om de bună credință nu pot să altereze cu nimic scopurile celor cu scopuri tot de bună credință. Altfel spus, dincolo de pozitivitatea atent menționată, am putea vorbi despre viața noastră ca despre un obstacol în viața celorlalți. Oare câți dintre oamenii de astăzi sunt pe deplin "nevoiți" să devină prin "scopurile lor" obstacole nenorocite pentru cei de lângă ei ?! Zi de zi vorbim despre suferința omului dar nu vorbim despre justificările suferinței lui. Păcat! Prin acest motiv acceptăm și continuăm cu toții să suferim ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic anormal în viața noastră/omului.

Dacă ați înțeles prin ceea ce am afirmat că suferința a devenit oarecum scopul multora dintre noi vă asigur, cu cea mai mare responsabilitate, că ați înțeles extrem de bine. Din acest motiv astăzi, mai mult ca oricând, suferința reușește să ne umple timpul tuturora fiindcă, cu părere de rău o spun, a devenit de adevăratelea fără niciun fel de discriminare energia scopurilor fiecăruia dintre noi. Numeroasele comentarii și multitudinea postărilor de pe rețelele de socializare tocmai această realitate arată/ demonstrează. Oamenii, zi de zi, nu fac altceva decât să caute încontinuu să sufere. Scopurile fiecăruia dintre noi sunt de fapt pretextele prin care zi de zi căutăm să ne savurăm, chirciți în "propria" viață, doza de necaz. Acesta este adevăratul motiv pentru care televiziunile oră de oră nu contenesc sa ne asalteze decât cu teroare/agresivitate și cu suspans condiționat. Cu toții am devenit miezul unei răutăți globale. Și știți de ce ? Pentru că tare ne mai place suferința. Efectiv ne batem pe momentele de groază din viața noastră și din viața altora. Prin urmare fiecare acțiune din viața noastră se îndreaptă, în mod real, către ceea ce odinioară ni se părea ca fiind horror. Priviți la îmbrăcămintea omului. Odinioară îmbrăca sperietoarea din grădină. Astăzi, zdrențele, la propriu și la figurat, au devenit designerul scopurile idealurilor noastre. Priviți la machiajul de pe fețele oamenilor. Nimeni nu mai are curajul să-și arate adevăratul chip. Unii cred că depersonalizarea/suferințele omului sunt semnenele prețuirii vieții. Rahat! Totul se întâmplă doar pentru că ne urâm de moarte unii pe alții.
De multe ori îi întreb pe cei pe care îi întâlnesc următoarele: de cât ești dispus să suferi astăzi ?; unde te duci să suferi astăzi ?; cu cine suferi astăzi ?; sau pentru și de ce ești dispus să suferi astăzi ? Așa-i că răspunsurile la întrebările mele nu sunt grele ? Va urma.