„Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”. (Cicero, anul 55 înainte de Hristos).
„Ierarhia socială n-ar trebuii să fie decât o ierarhie a muncii”. (Mihai Eminescu).

Biblia, care este Cartea Cărţilor, cuprinde toată înţelepciunea de care oamenii au nevoie pentru a supravieţui.
Argumentele şi exemplele cu care se pot susţine aceste adevăruri sunt multe, dintre care numai la unul se face referire în acest articol.
Biblia ne îndrumă, chiar ne porunceşte, spre binele nostru, printre altele, cum să ne îngrijim de trupul și de sufletul nostru, în fraze scurte, cu cuvinte simple, pe înţelesul tuturor.
În Biblie, în Geneza capitolul (cap.) 3 versetul (vs.) 191 este înscrisă pedeapsa dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):
În biblia ortodoxă a Patriarhiei României, http://bibliaortodoxa.ro/ :
„17. [...]blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!”.
19.     În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”2.

În Biblia Cornilescu, https://mybible.ro :
„17. [...]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale:”.
18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”.

„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” exprimă „Legea Lui Dumnezeu” conform căreia omul, și familia sa, va putea să trăiască, frumos și sănătos, numai mâncând hrana obţinută prin munca sa cinstită.
După ce Adam și Eva au fost izgoniţi din Grădina Edenului3, Dumnezeu a hotărât ca omul, și familia sa, va putea să-și ducă existenţa numai cu hrana obţinută prin trudă4.
Când un om lucrează este, fără îndoială, cu mult mai departe de păcat, decât atunci când îşi petrece zilele în inactivitate.
Prin aceasta se explică și faptul că, în orice religie, cei mai mulţi aderenţi credincioşi şi sprijinitori ai ei sunt din rândul oamenilor care îşi câştigă pâinea „în sudoarea feţei lor”, care mănâncă hrana obţinută numai prin munca lor cinstită.
Biblia prezintă un punct de vedere echilibrat cu privire la muncă. Ea laudă hărnicia şi condamnă lenevia.
Extremele sunt la fel de dăunătoare: 1) fără pâinea (cu sensul de „hrană”) obţinută prin muncă omul nu poate trăi; 2) dar nici nu trebuie să devenim atât de obsedaţi de muncă, încât să ne neglijăm familia ori sănătatea; nu avem niciun folos dacă muncim până la epuizare!
Omul nu s-a născut ca să muncească, dar nu poate trăi fără a munci.
Din mai multe versete din Biblie se deduce că „Cine nu lucrează nici să nu mănânce”.
Spre exemplu, în „Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel”, Capitolul 3 se menţionează:
 „8. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi.”, deci mesajul este că fiecare om trebuie să muncească astfel încât să nu fie o povară pentru nimeni, să fie un bun exemplu și să înlăture orice motive de critică.
„9. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat.”.
10. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”.
Porunca aceasta are valoare şi în prezent. Munca este o binecuvântare, lenea, un blestem. Dumnezeu ia spus lui Adam că „în sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” (Geneza 3:19). Omul trebuie să facă tot ce-i stă în putere ca să nu fie o povară pentru alţii. El ar trebui să lucreze în aşa fel încât, pe lângă întreţinerea lui, să fie în stare să-și întreţină și familia sa.
„11. Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri.”.
Sensul versetului „Nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri” este că oamenii ocupaţi cu treburile altora sunt ocupaţi cu nimicuri, cu lucruri care nu-i privesc, cu treburile oricui altcuiva, numai cu ale lor nu. Munca cinstită este leacul cel mai bun pentru astfel de oameni, deoarece aceia care sunt conştiincioşi în împlinirea propriilor datorii nu vor găsi timp şi nici nu vor fi înclinaţi să se amestece în trebuirile altora. Ocupaţia celor care se amestecă în treburile altora sunt flecăreala şi vorbirea de rău. Asupra celui care bârfeşte cade un blestem dublu, mai greu decât calomnia adusă celui care este bârfit de el.
„12. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte.”.
Prin versetului „Lucrând în linişte” se face apel la o viaţă plină de satisfacţii prin muncă folositoare, evlavioasă, liniştită, în contrast cu viaţa acelora care se amestecă în treburile altora. Omul trebuie să îşi vadă de treburi într-un mod liniştit, neostentativ, fiind fără preget în sârguinţă și în a se va strădui să nu depindă de nimeni în ce priveşte pâinea de toate zilele.
Deci, omul are de ales: a trudi și a trăi bine, sau a lenevi şi a trăi greu?!
Adevărul fundamental, axiomatic, care condiţionează existenţa omului de muncă, a fost și este exprimat de numeroşi înţelepţi ai omenirii, precum Pitagora (circa. 580 î.Hr. - 495 î.Hr.) în „Legile morale şi politice”, în citatul „Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”, și Arthur Laffer5, într-un prin maxima „Nu–i plătiţi pe cei care nu muncesc şi nu–i taxaţi pe alţii pentru că muncesc”. (Arthur Laffer6).
Pentru oamenii dedicaţi muncii, munca, chiar şi atunci când este grea, nu este dispreţuită, ci este considerată ca o binecuvântare, ca o revărsare a grației divine.
Dreptul divin la viaţa veşnică se obţine numai „dacă cu trudă îţi obţii hrana în toate zilele vieţii tale” (Biblie, Geneza 3:19), cu cinste şi cu respectarea Poruncilor Divine și a Legilor Dumnezeieşti.
Pâinea noastră cea de toate zilele include atât proviziile fizice, cât și pe cele spirituale.
Rugăciunea „Tatăl Nostru”  este una dintre rugăciunile de bază ale creștinătății, comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice (vezi Matei, capitolul 6, versetele 9-13; Luca, capitolul 11, versetele 2-4).
Conform cap. 11 al „Evangheliei după Luca”, rugăciunea a fost rostită de Iisus Hristos (numit şi Isus din Nazaret) ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage.
Rugăciunea „Tatăl nostru care eşti în ceruri!” conţine următoarele şapte cereri, dintre care primele trei sunt spre slava lui Dumnezeu, iar celelalte patru privesc nevoile noastre.
„Tatăl nostru care eşti în ceruri !
1) Sfinţească-se numele Tău;
2) vie împărăţia Ta;
3) facă-se voia Ta; precum în cer aşa şi pe Pământ.
4) Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
5) şi ne iartă noua greşelile noastre, precum şi noi iertam greşiţilor noştri;
6) şi nu ne duce în ispită,
7) ci izbăveşte-ne de cel rău.
Căci a Ta este împărăţia și puterea și slava în veci.
Amin !”.
Solomon, în cartea „Ecclesiastul”, Cap. 9:7 și Cap. 9:11, precizează (sublinierile îmi aparţin):
Cap. 9:7: „Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.”.
Solomon sfătuieşte omul să facă în viaţă tot ce poate mai bine, să nu stea inactiv, meditând la aparentele nedreptăţi şi zădărnicii ale vieţii. Vinul este folosit aici în mod figurat pentru extravaganţele vieţii. Dumnezeu oferă din belşug binecuvântările vieţii acesteia, şi e voia Lui ca oamenii să se bucure de ele. Dar vine o zi când trebuie să se facă deosebire între cei drepţi şi cei nelegiuiţi.
Cap. 9:11. „Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi.”.
Prin „Timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi” se exprimă faptul că, există o vreme potrivită, o clipă adecvată pentru o anumită lucrare. Când un om lasă să treacă vremea potrivită, eforturile lui vor da greş, total sau parţial, în îndeplinirea lucrurilor posibil de realizat, indiferent de zelul ulterior pe care îl pune el la lucru.
Tot Solomon, dar în cartea „Pilde”, numite și „Proverbele”, Cap. 23:6, precizează (sublinierile îmi aparţin): „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui,”.
„Cel ce se uită cu ochi răi”, adică pizmaşul7, este omul care (1) priveşte lucrurile altuia cu lăcomie, cu ură şi cu invidie, și (2) pentru tot ce dă aşteaptă să primească în schimb cu mult pentru ceea ce i se cuvine.
Este un avertizarea faţă de „ospitalitatea celor răi”, faţă de care să te fereşti, nu numai să nu stai cu ei la masă, dar nici să ai legături cu ei.
În Cartea lui Tobit, Cap. 4:17 se spune (sublinierile îmi aparţin): „Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai!”
Cartea lui Neemia8, Cap. 5:14 și Cap. 5:18:
Cap. 5:14: „Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.”.
Cap. 5:18. „18. Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări, şi la fiecare zece zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.”.
În „Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah”9 (Ecclesiasticul), Cap. 29:24, se spune (sublinierile îmi aparţin): „Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.”, care asigură o viaţă îndelungată şi cu fericire celui care le dobândeşte prin sudoarea feţei sale.

Citate despre muncă.
Există un număr foarte mare de citate, maxime, cugetări, aforisme, cuvinte înţelepte despre cultul muncii, despre pâinea obţinută cu trudă, „prin sudoarea feţei tale”, fiind foarte greu de făcut o selecţie a celor mai expresive. În cele ce urmează se prezintă, în afara celor din textul de mai sus, unele dintre cele pe care am reuşit să le identific ca redând cel mai bine subiectul abordat în acest material.
 „Exersează-ţi gândirea. Rodul muncii mâinilor omeneşti nu rezistă braţului necruţător al timpului; nu se întâmplă la fel cu rodul creierului omului; gândirea rămâne neatinsă în mijlocul tuturor schimbărilor şi transformărilor prin care trece pământul. Gândurile trecătoare ale lui Thaut şi Homer au supravieţuit celor ce le-au plăsmuit. Dacă se află ceva adevărat şi veşnic pe pământ, aceea e gândirea. Exersează-ţi gândirea.”. (Citat din Homer, de Pitagora, în „Legile morale şi politice”. Homer, despre care se spune că ar fi fost a fost un poet singuratic, sărac şi orb, este autorul nemuritoarelor poeme Iliada şi Odiseea În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum şi poeme tebane despre Oedipus şi fiii săi.).
„Magistrat al unei republici bine rânduite! Ocroteşte, încurajează şi cinsteşte munca. Lasă negoţul şi industria să trăiască cu propriile puteri.”. (Pitagora, în „Legile morale şi politice”).
„Învaţă-i cât mai devreme pe copii tăi să se deprindă cu munca: astfel îi vei face oameni încă de mici.”. (Pitagora, în „Legile morale şi politice”).
„Legiuitorule! Alungă din cetate orice cetăţean în stare să trăiască fără muncă.” (Pitagora. Legile morale şi politice.).
„Munca este hrana sufletelor nobile”. (Seneca).
„Munca îl scuteşte pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul şi sărăcia”. (Voltaire, 1694 – 1778, Dicţionarul filozofic).
„Nu–i plătiţi pe cei care nu muncesc şi nu–i taxaţi pe alţii pentru că muncesc”. (Arthur Laffer).
„Ştiinţă şi talent: fără amândouă niciodată nu va excela cineva; însă în gradul cel mai înalt, dacă le va avea reunite în el. Cu ştiinţă, o minte mijlocie ajunge mai departe decât una superioară fără ştiinţă. Munca este preţul cu care se cumpără gloria”. (Gracian, Or., 18).
„Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”. (Pitagora. Legile morale şi politice).
„Pentru a fi mare, e nevoie de muncă, în proporţie de nouăzeci și nouă la sută.”. (William Faulkner).
„Pune-te la treabă din toată inima şi vei reuşi. Competiţia este atât de mică...”. (Elbert Hubbard).
„Un om care nu muncește nu știe să prețuiască munca altuia.”. (Alexandru Vlahuță).
„Muncim ca să ne câştigam timpul nostru liber.”. (Aristotel).
 (Epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc, 2008)
„Talentul este muncă, geniul e creaţie.”. (Robert Schumann, în Precepte muzicale pentru casă şi viaţă, 3 mai 1850)
 „Munca scutește pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul și sărăcia.”. (Voltaire).
„E mai bine să meriţi laude şi să nu le primeşti decât să le primeşti fără să le meriţi.”. (Mark Twain).
„Muncitorul nu poate munci cu burta plină.”. (Adolf Hitler, în Mein kampf).
„Prima forţă de producţie a omenirii întregi este cel ce munceşte, muncitorul.”. (Lenin).
„Hoţi şi muncitori
În comunism, s-a constatat
Că eram hoţi – toţi am furat.
Acum însă toţi muncim,
Şi prin muncă... sărăcim.”.
(Epigramă de Ionel Stoiţ, din Voivodina, Banatul Sârbesc, 2008).

Bibliografie:
https://www.bibleinfo.com/ro/topics/lenevie
https://lenevia.wordpress.com/
https://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5961
http://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2012/09/26/cine-nu-munceste-nici-sa-nu-manance.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83cat_capital
http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=4410 în care este relatată povestea cu omul leneş care întreba „Dapãi muieţi îs posmagii?”.
https://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99 în care este prezentată „Povestea unui om leneș”, de Ion Creangă.