PERSONAJE: Capra, Lupul, Ied 1, Ied 2, Ied 3, Scufița, Bunica
Mama capră se prezintă copiilor
Capra
Bună, dragi copii. Știți cine sunt eu? Nu? Cum așa? Păi sunt îmbrăcată în costum popular, am cornițe, cine pot fi? Văcuța Fulga? Văcuța Milka? Păi ce, sunt mov? Nu! Sunt Capra cu trei iezi. Vă întrebați unde sunt iezii? Și eu! Că nu i-am văzut de azi dimineață. Cine știe ce prostii fac! Știți cum sunt iezii mei? Năstrușnici! Adică vioi și neastâmpărați! Adică nu stau o clipă locului și fac multă gălăgie. Trebuie să apară, dar până atunci să profit să mă odihnesc. Ce liniște e. Ce bine. Și acum… trei… doi… unu...
Dau buzna iezii făcând mare gălăgie
Ied 2:
Vreau tabletă!
Ied 1:
Vreau desene!
Ied 3:
Vreau prăjitură!
Capra:
Dar broccoli? Nu vrea nimeni broccoli?
Iezii se uită unul la altul și se strâmbă
Iezii:
Nuuuuu! Broccoli e bleahhhh!
Capra (către public):
Sunt sigură că voi nu faceți niciodată așa, copii. Broccoli e bun și are vitamine, sigur vă place, nu-i așa? Și voi știți că nu e sănătos să vă stricați ochișorii în făță tabletei sau a Tv-ului, nu? Știți că dulciurile îngrașă, nu? (dialog pe temă cu copiii) De aceea mămicile voastre nu vă lasă să mâncați prea multe dulciuri sau să vă uitați la tv prea mult sau să vă jucați pe tabletă, dar sunt convinsă că voi sunteți copii înțelegători și vă ascultați mămicile. (dialog pe temă cu copiii, capra oftează) Copiii mei nu mă ascultă! Poate și pentru că nu prea am timp de ei. Sunt mereu la serviciu, mai mult plecată…
Ied 2:
Dă-mi tableta, că eu asta vreau să mă fac când o să fiu mare, vreau să mă fac jucător pe tabletă!
Ied 1:
Și mie dă-mi drumu' la tv, că eu când o să fiu mare vreau să mă fac prezentator! Sau nu, mai bine mă fac telespectator!
Ied 3:
Și mie dă-mi dulce! Că eu când o să fiu mare vreau să fiu dulce! Și ești ceea ce mănânci!
Capra:
Când o să fiți mari e mai bine să vă faceți doctori, profesori, fotbaliști…
Iezii:
Nu! Noi vrem să fim...
Ied 2
…jucător pe tabletă,
Ied 1 …telespectator
Ied 3 …mâncător de dulce!
Capra:
Nu există asemenea meserii, dragii mamei!
Iezii:
Le inventăm noi! Da! Telespectator, tabletator și dulciuitor!! Ce frumos o să fie!
Capra:
Păi și bani de unde o să aveți?
Iezii:
Păi la ce ne trebuie bani?
Capra:
Păi ca să puteți trăi. Să aveți din ce să vă luați mâncare.
Iezii:
Păi nu ne trebuie. Dacă eu mă joc, nu mi-e foame.
Și eu dacă mă uit la tv, mănânc doar floricele.
Și eu mănânc dulce, la ce îmi mai trebuie mâncare?
Capra:
Până una alta, ascultați la mine. Eu trebuie să plec puțin. La piață.
Iezii:
Îmi iei dulciuri?
Îmi iei căști pentru tabletă?
Îmi iei un tv mai mare?
Capra:
Nu. Iau fructe și legume, săpun, detergent și pastă de dinți! Că să aveți cu ce să vă spălati pe dinți!
Ied:
Nu e nevoie, că ne spălăm mai rar și facem economie, ia chipsuri de banii ăia!!
Capra:
Nici nu vreau să aud așa ceva! E foarte important să vă spălați! O să mirosiți urât altfel!
Iezii:
Păi și cine ne miroase? Că nu ieșim din casă?
Ne mirosim între noi!
Și pe noi nu ne deranjează!
Capra:
O să faceți carii!
Iezii:
Păi și cine ne vede?
Ne vedem între noi și pe noi nu ne deranjează!
Ia mai bine nu mai pleca tu nicăieri să cheltuiești banii aiurea!
Da! Stai acasă cu noi!
Capra:
De ce? Că voi oricum nu vreți să facem niciodată nimic împreună, că vă jucați pe tabletă! Și vă uitați la tv!
Ied 3:
Poți să îmi faci mie o prăjitură! Eu o să o mănânc!
Capra:
Nu îți fac prăjitură! Deja ai mâncat o cutie de bomboane și e încă dimineață!
Iezii 1 și 2:
Fă-ne nouă prăjitură!
Capra:
De parcă apucați să mâncați dulce vreodată când e fratele vostru prin preajmă!
Iezii:
Atunci fă altceva! Fă-ne floricele și mâncăm toți! Sau chipsuri. Știi să faci chipsuri?
Capra:
Niciun chips! Dacă rămân acasă facem curat! Împreună!
Iezii:
Du-te la piață!
Da, da, du-te, du-te!
Ne stai pe cap, ne ții din treabă!
Și nici nu faci prăjituri. Sau chipsuri! Nu ești bună de nimic!
Capra:
Mă supărați! Copii, așa vorbiți și voi cu mamele voastre? (probabil “nu”) Foarte bine, să nu vorbiți așa niciodată. Pentru că supărarea provoacă riduri. Și mamele voastre s-ar putea să dea banii la clinica de înfrumusețare în loc să vă cumpere vouă lucrurile de care aveți nevoie!
Ied 1:
Să nu cumva să te duci acolo! Fără botox!!!
Ied 2:
Că tu nu ai nevoie, ai deja bot, doar ești capră!
Ied 3:
Botox nu vine de la bot, netotule, e chestia aia de și-o injectează ele în față.
Ied 1:
Da, și rămân așa, paralizate, nu mai pot să se încrunte de tot, sau să râdă normal, fac doar așa (încruntătură nereușită) și așa (zâmbet fals)
Ied 2:
Aaaa! Păi mami capra face deja așa!
Ied 3:
Păi noi ce zicem aici? Că și-a băgat botox deja!!
Ied 1:
Și să nu mai dea banii (accentuează) noștri pe botoxul ei!
Capra:
Atunci nu mă mai supărați! Sunteți niște iezi răi! (pleacă plângând)
Ied 3:
Clar se duce la clinică!
Ied 1:
Ei… măcar când se întoarce nu o să poată să vorbească o perioadă și ne lasă în pace!
Ied 2:
De aia tace ea uneori câteva zile?
Ied 3:
Ddaaaa, bună dimineața, te-ai prins și tu?
Ied 1:
Auziți? Da’ nu trebuia să ne mai spună ceva? Să nu deschidem sau ceva de genul ăsta?
Ied 2:
Da? Ce să ne spună??
Ied 3:
Știu eu! Trebuia să ne spună ceva despre hoți! Să nu deschidem hoților! Nu-i așa? (implică sala)
Ied 1:
Ba nu! Despre un animal trebuia să ne spună…
Ied 2:
Despre porc? Despre catâr? Iepure? Rinocer? (către copii) Despre ce animal? Știți voi?
Ied 3:
Știu eu! Despre urs! Trebuia să ne spună că vine ursul!
Ied 1:
Ba nu!
Ied 2:
Ba da! Ursul care vine cu vulpea care îl păcălește și îi fură coada!
Ied 3:
Faci poveștile tocăniță! Și nouă nu ne place tocănița!
Ied 1:
Liniște! (spre public) Copii, despre ce animal era vorba? (probabil vor raspunde “lup”) Așa, și ce făcea lupul ăsta? (improv) Aoleu? Chiar așa? Ne mănâncă?
Ied 2:
Pe noi? Ha ha ha ha! Poate invers!
Ied 3:
Să vină lupul! Numai să îndrăznească să se atingă de biscuiții mei, să vezi ce îi fac!
Intră în scenă lupul, cântă, citeşte textul cântecului de pe un bileţel.
Lupul:
Trei iezi cucuieți,
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe…
Ied 1:
Mooooa, lupul ăsta vorbește urât! A zis lapte în…
Ied 2:
Și se crede femeie! A zis cǎ mama, adică el, ne aduce… lapte din… (scârbit simpatic, scuipă) bleah.
Ied 3:
Și e complet afon! Cântă mai fals ca mama!
Lupul cântă fals, dar ca un adevărat tenor, crezându-se în voce.
Lupul:
Drob de sare în spinare,
Mălăieș în călcâieș,
Smoc de flori pe subsuori.
Ied 1:
E cam murdar lupu’, auzi la el, are sare pe spinare…
Ied 2:
Și mălai pe călcâie. O fi călcat în cratița cu mămăligă?
Ied 3:
Și cică îi cresc flori la subraț! De când nu s-o fi spălat? Că dacă îi cresc flori, înseamnă că are pământ la subraț!
Ied 1:
Eu zic să îl băgăm în casă, să vadă și mama când se întoarce ce înseamnă cu adevărat animal nespălat și să nu ne mai jignească pe noi!!!
Ied 2:
Hai mă, că nu ne jignește…
Ied 3:
Ei nu? Ne jigneste de fiecare dată când ne trimite să ne spălăm pe mâini. De unde știe ea că avem mâinile murdare? Poate că ni le spălăm, de ce crede că nu? Pe mine mă deranjează!
Ied 1:
Și pe mine! E timpul să îi arătăm cum e să fii nespălat. Hai, în casă cu lupul!
Ied 2:
Stați măi, să îl întrebăm înainte de ce a venit! Că dacă a venit să ne vândă oale, sau detergent, sau sǎ ne întrebe cu cine votǎm, mai bine nu îl primim!
Ied 3:
Ai dreptate, îl întrebăm! De ce ai venit lupule?
Lupul:
(din grabǎ) Am venit să vă păcălesc și să vă mănânc! (realizeazǎ gafa şi regretǎ)
Ied 1:
E ok, nu vrea să vândă nimic. (dă să îi deschidă)
Ied 2:
Staaaai! Vrea să ne mănânce, nu ai auzit?
Ied 3:
Așa, și? Să își pună pofta în cui!
Ied 1:
Adu un cui și un ciocan atunci, să îi creăm condiții. Unde să batem cuiul?
Iezii 2 și 3:
Ești prost?
Ied 1:
Vă rog să vorbiți frumos, că suntem la teatru! Nu e politicos să mă faceți prost!
Ied 3:
Păi nu te facem! Te întrebam doar. Era o expresie! Ești prost?
Ied 2:
Hai să îi întindem lupului o cursă.
Ied 1:
Cum?
Ied 2:
Așa (scoate de undeva o plasă mare de tip năvod). Voi îi distrageți atenția și eu îi arunc asta în cap.
Iezii 1 și 3:
Ok. (bat cuba, deschid ușa, lupul întră furios și mârâie)
Iezii 1 și 3 cântă o piesă și fac coregrafie (ceva gen Milli Vanilli)
Iezi:
Wolf you know is true! A, a, a I love you
Wolf you know is true! A, a, a I love you (trec brusc în altă piesă)
Vulpe tu mi-ai furat gâsca,
Dă-mi-o înapoi.
Că de nu eu vin cu pușca și cu trei copoi.
Că de nu eu vin cu pușca și cu trei copoi.
Lupul e complet năucit și Ied 2 profită, aruncă năvodul peste el. Lupul se zbate.
Lupul:
Stai mă, că nu am furat nimic! Și nu sunt vulpe, sunt nevinovat, dați-mi drumul! Cer recurs compensatoriu!
Ied 1:
Vorbește frumos!
Ied 2:
Și stai cuminte să te legăm!
Lupul:
Cum să mă legați? De ce să mă legați?
Ied 3:
Cu sfoară și de scaun!
Lupul:
Dar ce aveți cu mine? Ce v-am făcut?
Ied 1:
Nu ai apucat să ne faci… dar ai vrut să ne mănânci!
Lupul:
Era doar o vorbă în vânt! Nu vă mâncam până la urmă! Toată lumea știe! Copii, ziceți-le voi că nu îi mâncam!
Ied 2:
Nu amesteca acești copii nevinovați în treburile tale murdare! Vei plăti pentru ce voiai să faci!
Ied 3:
(idee) Vom face niște experimente pe tine!
Lupul:
Experimente? Ce experimente? Nu e corect! Testele pe animale sunt interzise în multe țări, sunt sigur că și aici!
Ied 1:
Or fi interzise la țară cum zici tu… dar aici suntem la oraș! (către Ied 3) Ce teste?
Ied 3:
Habar nu am!
Ied 2:
Păi și atunci de ce naiba ai zis de teste?
Ied 3:
Că mi-a venit ideea asta! De câte ori se întâmplă să ai un animal legat în casă? M-am gândit că e o ocazie bună să aflăm lucruri noi. Nu sunteți și voi curioși să verificați dacă ceva vă face rău sau nu?
Lupul e speriat
Lupul:
Măi copii… nu e bine să faceți rău unui suflet nevinovat… ca mine…
Ied 2:
Taci din gură, că nu ești nevinovat! Voiai să ne păcălești, așa ai zis.
Ied 3:
Înșelăciune, de la 3 la 6 ani.
Lupul:
Glumeam… voiam să mă joc cu voi…
Ied 1:
Asta e mai rău. Străinii nu au voie să se joace cu copiii altora (își dă seama că a formulat greșit). Doar cu ai lor…
Lupul:
Păi nu sunt străin, sunt român!
Ied 3:
Să revenim la teste! (Lupul e disperat)
Lupul:
De ce să revenim la teste? (zâmbet forțat jovial) Nu ne era bine unde ajunsesem?
Ied 3:
Spre exemplu, am putea testa dacă dulcele face cu adevărat rău, cum zice mama capră.
Ied 2:
Daaaa! Îl îndopăm cu dulce să vedem cât rezistă până i se apleacă!
Lupul:
Nu! Nu se poate! Am diabet!
Ied 1:
Vaaaai… atunci trebuie să îți facem injecții! (scoate o seringă mare, lupul se sperie)
Lupul:
Nuuu am diabet, am mințit!
Ied 3:
Vezi, de aia o să te pedepsim. Dublu! Că nu te potolești nici în al doișpelea ceas. De ce minți? Aduceți dulcele!
Lupul:
Nu îmi place dulcele!
Ied 2:
Ghinion! (îi îndeasă în gură un croissant, lupul se opune, scuipă) Refuză hrana. E bolnav, săracul! Ce facem?
Ied 3:
Ce să facem? Trebuie hrănit cumva. (se sfătuiesc în șoaptă) La treabă!
Iezii 1 și 2 aduc o sacoșă transparentă de bomboane gen M&M și o pâlnie. Lupul urlă.
Ied 1:
Ne scuzați, dar urmează o scenă de violență și avem bulină de 15 (ridicǎ un carton cu bulina de 15), deci nu aveți voie să vedeți (sadic, râde) Chiar tot… dar o să vă pindeți voi!
Iezii îl întorc cu spatele la public, cu tot cu scaun și îi toarnă pe gât lupului bomboane din sacoșa transparentă. (de fapt pâlnia nu e la el în gură, ci într-o pungǎ prinsǎ pe sub bluzǎ) Lupul face zgomote haioase, ca și cum ar înghiți cu de-a sila. Îi dau o pauză
Lupul:
Aaaa, lăsăți-mă să respir, copii buni! Aveți milă de un animal bătrân și obosit, că voi sunteți buni la suflet! Vă rog, nu îmi mai dați dulce!
Ied 3:
Te dor dinții?
Lupul:
(îi e teamă să răspundă) Nu știu?
Ied 1:
Mai băgați (Iezii 2 și 3 îi bagă cremă de ciocolată în gură)
Ied 3:
Acum te dor?
Lupul:
Daaaa!
Ied 3:
La naiba, avea dreptate mama. Ce mă mai supăr!
Ied 1:
Stai un pic. Poate se preface, că crede că scapă. (Îl trage de o ureche) Sigur te dor sau zici doar așa? Vezi că mă prind dacă minți! (trage mai tare)
Lupul:
(ca lupul) Aaaaaauuuu!
Ied 2:
Asta a fost de bucurie sau de durere?
Ied 3:
Cum să fie de bucurie? Cine urlă de bucurie?
Ied 2:
Lupii! Am citit eu pe net! Că mai și citesc pe tabletă… nu doar mǎ joc, cum credeți voi!
Ied 1:
Deci urli de durere sau de fericire?
Lupul:
Ce să răspund ca să nu îmi mai dați dulce?
Ied 3:
Te dor sau nu dinții? Zi adevărul!
Lupul:
Mă dor.
Ied 3:
Și ți-au apărut carii?
Lupul:
Da!
Ied 3:
Of… și îmi plăcea dulcele… Avea dreptate mama! (plânge)
Ied 1:
(către lup)
L-ai supărat! Lup rău! Foarte rău! Trecem la testul următor!
Lupul:
Nuuu! Stați! Mă dor dinții și am carii, dar nu de acum, de la dulcele vostru! De mult, că nu m-am dus la dentist când eram mic și mă trimitea mama mea.
Ied 3:
Lupa!
Lupul:
Lupoaica….
Ied 3:
Păi de ce? Tu ești lup, nu ești lupoi. Deci mama ta e lupa…
Ied 2:
Lupoaică, așa e corect. Vezi că dulcele ăla nu face rău dinților, dar cred că face rău creierașului…
Ied 3 sare la ied 2, se încaieră.
Ied 1:
(savant) Deci primul test e neconcludent și nu se poate valida. (Golan) Adică nu se pune. (gânditor) Mă gândesc la un test nou.
Lupul:
Nu te gândi! Gândirea dăunează grav sănătății! Oamenii cu cât gândesc mai mult, cu atât sunt mai nefericiți! Știi vorba, sărăciți cei feriți cu duhul! (își dă seama) Aaaa… Fericiți cei săraci cu duhul!
Ied 1:
Taci, că mă încurci! (fluieră) Alo, atenția la mine! (Iezii 3 și 2 se opresc din bătaie) Ce mai testăm pe animal?
Lupul:
Repet, testele pe animale sunt interzi…
Iezi:
Taci!
Ied 2:
Tableta! Să vedem dacă îi strică ochii!
Lupul:
A! Așa da. Mă joc pe tabletă! Foarte bun test!
Ied 1:
(chirurg) Scoci! (cei 2 aduc scoci)
Lupul:
Pentru?
Ied 1:
Tabletă! (se aduce tableta) Țineți capul pacientului!
Lupul e speriat și se zbate, Ied 1 vine cu mâinile ridicate precum un chirurg, ia tableta și i-o pune pe fața lupului, ceilalți doi o lipesc cu scoci.
Ied 1:
Foarfecă!
Lupul:
Nu mă tăiaaaaa! Te implor!
Ied 1:
Liniște! (Lupul scâncește,iedul taie scociul, lupul scoate un chițăit scurt)
Ied 1:
Hai să vedem cât rezistă și după cât timp i se strică ochii. (către Ied 2) Maestre, bagă! (Ied 2 dă drumul la tabletă, se aud zgomote de joc. Lupul e întâi speriat, scutură capul, apoi se ridică cu tot cu scaun și se zbate, încercând să își scoată tableta de pe față).
Lupul:
Vă rog, scoateți asta de pe mine, mă ia amețeala și îmi vine greață!
Ied 2:
Deci are dreptate mama!!! Tableta face rău!
Ied 3:
Face figuri lupul, că e răsfățat! (către lup) Ia, treci la locul tău și taci din gură! Nu te mai agita, că de aia te ia amețeala și cască ochii în tabletă!
Lupul execută speriat.
Ied 2:
Te dor ochii?
Lupul:
(plânge) Altă întrebare, vă rog, altă întrebare!
Ied 1:
Te doare capul?
Lup :
(speriat) Nu mă doare nimic, fac ce vreți, zic ce vreți, numai dați-mi drumul!
Ied 1:
Bine. (cei doi îi scot tableta, lupul răsuflă ușurat) Test trei.
Lupul:
(îi ies ochii din cap) Ce test?
Ied 1:
O să te uiți la tv că să vedem dacă te prostești, cum zice mama. O să faci rezumatele de la toate desenele animate și de la toate jurnalele de știri!
Lupul:
Sigur mă prostesc… măi copii… tehnologia asta nu e tocmai bună… era mai bine pe vremea mea…
Ied 3:
Ce vorbești? Când unul ca tine putea să intre nestingherit în casele oamenilor…
Lupul:
Caprelor, ne aflăm într-o casă de capră…
Ied 1:
Mă rog, casele caprelor și să le mănânce iezii?
Lupul:
Păi dacă așa cere piramida trofică? E vina mea?
Ied 3:
Care e piramida aia? Că o fac eu bucăți imediat, la câtă energie am de la dulcele mâncat azi!
Ied 2:
Piramida trofică e o schemă care arată cine pe cine are voie să mănânce. Nu e un obiect. O să învățăm despre ea la școală!
Ied 3:
Bine că ești tu deștept!
Ied 2:
Sunt. Mă ajută tableta. Vezi lupule că și tehnologia e bună la ceva?
Ied 1:
Gata cu vorbăria. În fața televizorului acum! Și mai dați-i dulce!
Lupul:
Nuuuu, nuuuu…
Iezi:
Daaaa, daaaa (îl așază cu forța)
Cânta Ța, ța, ța, căpriță, ța…
Ța, ța, ța, căpriță mea..
Lupule, ce vei mânca?
Vei mânca ce îți vom da
Până burtă ți-o crăpa.
Eu, căprița de la munte
Cu steluță albă-n frunte
Zău că nu vreau să-ți fac rău
Mă-ngrijesc de corpul tău!
De aceea te hrănesc
Și cu sucuri te-ndulcesc! (îi toarnă suc pe gât cu pâlnia)
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Sări în sus și nu mai sta.
Unde joacă căprița
Se încinge podeaua
Unde joacă ieduțul,
Clocotește pământu’.
Clocotește și lupul
Și se zbate săracul,
Că îl doare stomacul,
Și îl dor și ochișorii
Joacă-n cap ca peștișorii
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Cu lupul ne vom juca
Până când ne-om satura
Cânta și dansează. Lupul plânge în fața tv în timp ce ei îi îndeasă în gură bomboane și dulciuri (acadele, etc). În acest moment euforic intră capra și nu îi vine să-şi creadă ochilor.
Capra:
Ce faceți?
Iezii:
Ne jucăm cu lupul, mami!
Lupul:
Nu e adevărat! Bestiile astea mici mă chinuiesc de mai bine de o oră. Doamnă capră, ăștia nu sunt copii! Sunt diavoli! Le lipsește cu desăvârșire educația și bunul simț!
Capra:
Cum îți permiți? Ce vrei să spui? Că iezii mei sunt prost crescuți și prin urmare, că eu sunt o mamă inaptă?
Lupul:
Tanti capra... știe toată pădurea și tot târgul că sunt niște draci împielițați. Chiar şi tu te plângi de ei tot timpul. Acum ce vrei să faci? Să mă convingi că bestiile astea cu chip de capre sunt niște îngerași?
Capra:
Că mă plâng eu, e treaba mea. Toate mamele au dreptul să se plângă de copiii lor. De aia îndură și nașterea și tot ce urmează! Ca să se poată plânge cât vor ele! Dar când alții se plâng, orice mamă întoarce foaia și își apără copiii! Or fi iezii mei mai neastâmpărați, dar sunt deștepți și frumoși și... și… sportivi?
Iezii:
Mulțumim mamiii! Ai mâncat ciocolată? Sau ce ai făcut de ești așa drăguță cu noi?
Capra:
Dragii mamei, e datoria mea de mamă să vă apăr, oricât de obraznici ați fi. Nu vine altul să ne facă nouă legea în casă!
Iezii:
Bravo mami, mulțumim, uraaaa! Uuuuăăăăă lupuuuuu’!
Lupul:
Ok, cucoană, copiii tăi sunt minunați, am înțeles ideea. Acum poți, te rog, să mă dezlegi și să mă eliberezi, că mai am și alte treburi pe lume, nu doar să stau la cheremul iezilor tăi afurisiți?
Capra:
Nu.
Lupul:
Ce nu?
Capra:
Nu te dezleg. Ce cauți la noi în casă? Ai intrat prin efracție, abuziv, profitând de naivitatea copiilor.
Lupul:
Au ăștia naivitate? Glumești?
Capra:
Cum ai intrat?
Lupul:
Pe ușă…
Capra:
Cine ți-a deschis?
Lupul:
Îngerașii dumitale naivi. Și ar trebui să îi cerți că deschid ușa străinilor! Asta dacă nu cumva, ai plecat în grabă la distracție sau unde ai plecat și ai uitat să îi înveți că nu e bine să deschidă ușa oricui…
Capra:
(în culpă) Poate am plecat… dar cu siguranță știau de la tv… nu trebuia să le mai zic și eu. Dacă ți-au dat drumul, au avut motivele lor. (furioasă, către iezi) De ce ați deschis, mă?
Ied 1:
Pentru că a zis cu gură aia mare și păroasă a lui că vrea să ne mănânce!
Ied 2:
(cuminte, îngeraș) Și ne-am gândit că i-o fi foame săracul și că nu e nevoie să ne mănânce pe noi, că avem destul dulce ca să îl săturăm! Și ca să nu mai păpăm noi dulcele, să nu te superi, ne-am gândit să i-l dăm lui!
Ied 3:
Plus că am vrut să vedem dacă i se face rău… cum zici tu…
Ied 1:
(ghiont) Asta nu trebuia să o zici, fraiere!
Lupul:
Aaaa! Ai auzit, mămico? Au vrut să mi se facă rău!
Capra:
Am auzit că au vrut să vadă dacă ți se face rău, nu că au vrut să ți se facă!
Lupul:
Teste pe animale! Infracțiune!
Capra:
Intrare prin efracție! Și mai infracțiune (se strâmbă)
Ied 3:
Plus că a vrut să ne păcălească… deci înșelăciune…
Ied 2:
Și a cântat un cântec cu cuvinte pe care ne e rușine să le repetăm! Deci injurii…
Lupul:
Ce cuvinte? Mălăieș în călcâieș? Drob de sare în spinare?
Ied 1:
Lapte-n… nici nu pot să zic… sâni! Și frunze-n buze și flori la subțiori!
Capra:
Mda… detalii intime, deci exhibiționism!
Lupul:
E culmea! Așa e cântecul! Așa e povestea! Doamne, unde sunt? La balamuc?
Capra:
Te rog să te porți frumos, ești într-o sală de teatru, puțin respect pentru spectatori! Și, mă rog, ca să te iertăm, trebuie să rămâi ca bonă, baby-sitter, dădacă sau cum mai vrei să îi zici. Că îmi place că iezii mei au avut azi activitate și nu au mai stat cu ochii în ecrane!
Lupul:
Păi da, că am stat eu în locul lor!!
Ied 3:
Și nici nu am mai mâncat dulce!
Lupul:
Idem, am mâncat eu în locul lor... Uite, hai vă rog eu mult, dați-mi drumul și… și… vă plătesc! Uite, vă dau bani!
Ied 3:
Dare de mită. Infracțiune.
Lupul:
Măi copilule, m-ai îmbolnăvit cu infracțiunea asta!
Capra:
Nu prea ți-aș da drumul. Că ăștia mici se distrează așa de bine cu tine și până la urmă tu ești un lup puternic, nu au cum să te dea gata niște copilași!
Iezii:
Daaaaa, daaaaa…
Lupul:
Așa copilași?
Capra:
Și ești simpatic, poate în timpul liber, când dorm ei, te dezleg și mă ajuți pe mine… (aluzie fină doar pentru adulții din sală) La treburile casnice… Să ștergem praful, să dăm cu mopul pe jos…
Lupul:
(aluzie fină) Eeeee tentantă oferta asta cu treburile murdare… ăsta…. casnice, dar iezii dumitale sunt prea mult, chiar și pentru un lup puternic, așa ca mine. Dă-mi drumul!
Capra:
Copii, îi dăm drumul?
Iezii:
Nuuuuu!
Capra:
Îmi pare rău, nu se poate! Rămâi!
Lupul:
Dar asta e sechestrare de persoane! (către iedul cu infracțiunea) Tu ar trebui să știi, e infracțiune!
Capra:
Ba deloc. O să spun tuturor că ne-am luat câine… lup!
Iezii:
Daaa mamiii, că noi voiam câine! Și ți-am zis de mult timp, dar tu erai ocupată cu machiajul și cu facebook-ul și nu ai reținut!
Mulțumiiim mamii!
Păstrăm câinele, păstrăm câinele!
Lupul:
Vreau să plec, (urlă ca lupul) vreaaaaauuuuuuu să plec!
Capra:
Dacă nu stai de bună voie, mă văd silită să te pun pe lanț! Copii, lanțul!
Iezii aduc un lanț și i-l pun lupului.
Lupul:
Asta e privare de libertate și e un abuz (vorbește cu spectatorii). Vă rog să faceți reclamație la protecția animalelor. Eu sunt un animal sălbatic și am o prestanță, am demnitatea mea, nu e corect să fiu ținut în lanț ca un câine de rând. De altfel nici câinii nu ar trebui ținuți în lanț!
Iezii:
Taci din gură, ești al nostru acum! Avem luuup, avem luuup!
Lupul:
(disperat către capră) Te implor, dă-mi drumul, ai milă! (către sală) Vă rog, aveți milă, spuneți-i să îmi dea drumul (sperăm că sala spune asta)
Capra:
Să îi dau drumul, copii? Vă e milă de el? (se înduplecă) Ok, poți să pleci…
Ied 1:
Dacă îl lași să plece vom petrece dublu de timp cu ochii în ecrane!
Ied 3:
Vom mânca și mai prost!
Ied 2:
Și nu ne vom mai spăla deloc. Și nici nu vom mai dormi. (Capra e îngrozită)
Lupul:
Lăsăți-mă să plec, vă rog frumos!
Capra și iezii:
Nu te lăsăm!
Lupul:
Lăsați-mă să plec!
Capra și iezi:
Nu te lăsăm!
Scufița Roșie întră brusc în scenă
Scufița:
Lăsați-l să plece! (stupefacție) Luați-vă labele, mă rog, copitele de pe el!
Capra:
De ce? Că spui tu?
Scufița:
Exact!
Capra:
Și mă rog cine ești tu ca să ne dai ordine?
Scufița:
Eu sunt fetița lu’ mămica și nepoțica lu’ bunica. Și toată lumea trebuie să facă mereu numai ce vreau eu!
Iezii:
Iete fleoșc!
Ia-auzi la ea, răsfățata!
Ce tupeu!
Scufița:
Am venit să îmi dați lupul. Lupul e al meu!
Capra:
Cum dovedești? Ai carnet de la veterinar? Are microcip?
Lupul:
Ce să am?
Capra:
Implant dintr-ăla în ceafă! Ți-l bagă veterinarul cu acul. Și după aia ți-l citește cu un aparat.
Lupul:
(speriat) Nu vreau să îmi băgați nimic în ceafă!!! Și nici în alte părți! Să nu vă prind că vă atingeți de mine cu ace și aparate!
Scufița:
Nu se atinge nimeni de tine dacă vii cu mine acum!
Capra:
Stai puțin fetiță răzgâiată și obraznică! Nu poți da buzna în casele oamenilor…
Scufița:
Caprelor. Ne aflăm într-o casă de capră!
Capra:
Mă rog, în casele noastre…și să ne iei câinele!
Ied 3:
Violarea proprietății private și furt calificat. Dublă infracțiune!
Scufița:
În primul rând animalul acesta nu e câine. E stră- stră- stră- stră- stră- stră- stră…
Ied 2:
S-a blocat…
Scufița:
… stră- stră- stră- străbunicul câinelui. Și în al doilea rând dumnealui trebuia să fi terminat de mult treaba aici la voi și să își facă apariția în povestea mea! L-am așteptat o oră, ca toanta, în frig, în pădure și nu a venit. O să fac reclamație!! E cineva din conducere aici? Vreau să fac o reclamație!
Capra:
Măi fetițo, nu o lua așa… La ce îți trebuie ție lupul? Poate ai nevoie de altceva. De lapte de capră spre exemplu. Pot să îți dau eu!
Iezii:
Mamiiii, bleah!
Scufița:
Nu, mersi, am intoleranță la caproză!
Capra: La ce?
Scufița: Caproză. (versată) Lactoză de capră, dăăă? (arată lupul) Mie îmi trebuie el, că așa e scris. Ne întâlnim în pădure, el află unde mă duc și se duce înaintea mea ca să mă surprindă!
Lupul:
Foarte tare! Vreau! Dați-mi drumul! Tăiați lanțul!
Capra:
E foarte urât din partea ta! (șantaj emoțional) Știi, aș fi putut să te arunc într-o groapă și să îți dau foc! Parcă… nu mai știu exact… (către sală) Ce trebuia să îi fac lupului?
Iezii:
Nu mai știe…
Că are atâtea pe cap, săraca…
Și coafor…și manichiură și…copitătură…
Ce e aia?
E când se duce să își dea copitele cu ojă, dǎǎǎ…
Capra:
Ziceți copii, ce ar fi trebuit să îi fac? Cum ar fi trebuit să îl pedepsesc pentru că a vrut să îmi mănânce iezișorii?
Sala implicată de capra spune ce ar fi trebuit să i se facă lupului. În funcție de asta Capra îl șantajează emoțional.
Capra:
Îi auzi ce zic? Câte puteam să îți fac? Și când colo, eu îți ofer jobul ideal: dădacă pentru puișorii mei! Și tu? Tu ce faci? Te duci cu prima venită! Halal recunoștință! Dacii nu ar fi mândri de tine!
Ied 2:
Da’ ce treaba au dacii cu povestea d-aci?
Ied 1:
Păi nu aveau mă steagul lup?
Ied 3:
Exact! Ar trebui să fii un animal curajos și ție ți-e frică de niște copilași ca noi.
Lupul:
Măi, dragii mei, nu că mi-e frică… pur și simplu nu pot să vă sufăr. Pentru că sunteți … foarte răi! Draci împielițați nesuferiți!
Capra:
Până aici! Nu îți permit să îmi insulți copiii! Ieși afară din casa mea… de capră! (ia lanțul și i-l dă Scufiței)
Ied 1:
(despre Scufiță) Și crezi că ea e mai bună decât noi?
Lupul:
Mai rea nu are cum să fie! (Scufița îl trage de lanț, mai, mai să îi rupă gâtul, lupul își drege glasul ostentativ și zice arogant) Drăguță, mă dezlegi te rog?
Scufița:
Mergem azi? Că turbează și bunica și vănătorul!
Lupul care își luase avânt se oprește brusc cu un picior în aer.
Lup :
Care vânător? Cu ce se ocupă vânătorul ăsta?
Scufița:
Ei, cu ce… Culege flori (lupul încuviințează zâmbind), scrie poezii (lupul încuviințează zâmbind), sparge semințe (lupul răsuflă ușurat) și, desigur, omoară animale. Le împușcă!
Lupul:
Ăăăăăăăă! Ce animale?
Scufița:
Diverse. Dar azi și numai azi, pe tine. Hai mă lupule, ce naiba? Nu știi pe ce lume ești? Tu o mănânci pe bunica și Vânătorul te împușcă, îți taie burtica și o scoate pe bunica!
Lupul:
Ceeee? Cum să îmi taie bunica să o scoată pe burtica? Ăăăă... invers... Cum să-mi taie burtica să o scoată pe bunica? Ai promis că dacă vin cu tine nu se atinge nimeni de mine!
Scufița:
Păi nu se atinge. Te împușcă de la distanță! Și când te taie ești deja mort, deci nu îți mai pasă!
Lupul:
Da de ce să mă taieee? (disperat)
Scufița:
Bro, ești greu de cap? Ca să o scoată pe bunica pe care o mănânci!
Lupul:
Da’ n-o mănânc! Sunt vegetarian de mic! Nu pun gura pe carne!
Iezii:
Minți, ai vrut să ne mănânci pe noi!
Lupul:
(lingău) Pentru că voi sunteți ca niște fragi fragezi… dar jur că nu mănânc carne… de bunică! Că e ațoasă! Fierbe greu!
Scufița trage de el. Lupul vrea la iezi.
Lupul:
Iezii mei, iezișorii mei, nu mă lăsați la greu!
Iezi:
2 Ha! Acu suntem buni! Nu mai suntem împielițați și nesuferiți și cum ne mai făceai tu?
1 Cum îți venea la bot…
2 Ce mă?
1 Ne-a făcut cum îi venea la gură, adică la bot în cazul lui.
3 Și fără dovezi, adică calomnie… infracțiune…
Lupul:
Adică calomnie e cacofonie nu infracțiune! Deci, dacă mai zici odată infracțiune, îmi plesnește capul. (ca lupul) Auuuuuuuu, ce mă doare!
Scufița:
Hai că îți dă vănătorul ceva de cap! Și îți trece. Poc!
Lupul:
(îngrozit) Nu merg! (către sală) Copii, nu o lăsați să mă ia! Și nu îi lăsați pe ăștia să mă dea! Va rog eu din sufletul meu de lup! (sala trebuie agitată ca să se facă gălăgie)
Intră în scenă Bunica. Îmbrăcată în cămașă de noapte cu bonetă, e furioasă rău. Are baston și ochelari.
Bunica:
Linișteeeeeee! Freeeeze, cum zice americanu cu gun-u’!!! Că va auziți de la capătul satului cum behăiți!
Lupul:
Mă scuzați tanti, eu nu behăi!
Bunica:
Tanti e mamicuța ta bă, eu sunt o doamnă! Behăi, nu behăi, treaba e că faci scandal prea mult! Timp în care eu stau ca o toantă și aștept să vii tu să mă mănânci…
Lupul:
(plânge) Tanti, aaaa doamna, nu mă obligați să vă mănânc, că sunteți ațoasă și nu-l lăsăți pe vânător să mă împuște, va rog! Că eu sunt suflet bun, de artist! Sunt sensibil! Am plâns la Titanic şi la Pokemoon!
Bunica: (continuând de parcă nu l-a auzit pe lup)
… și mai stau și în cămașa asta imposibilă, de noapte, de zici că sunt bolnavă, nu alta! Și cu bonetă asta penibilă pe cap (către lup care e speriat un pic) Ai idee ce înseamnă asta? Ai idee cum te opărești la scăfârlie sub bonetă asta? Ai idee cum e să pierzi toată ziua stând în pat? Te îmbolnăvești, nu alta! Și pentru ce? Pentru că unul că tine nu vine la întâlnire! Ți se pare normal ca o doamnă să aștepte în pat un animal și ăla să nu vină? Tu fiind animalul în propoziția asta. Și eu doamna, cred că nu trebuie să mă repet!
Lupul:
Doamnă, mă scuzați, aș fi venit, dar alte animale nu m-au lăsat, că m-au sechestrat!
Bunica:
Alte animale zici? Cine, mă? (lupul arată spre iezi) Niște amărâți de iezi?
(cântă)
Lup fricos, lup fricos, ești un mare mincinos!
Nu te cred, nu te cred, măcar minte-mă frumos!
M-ai lăsat să te aștept, asta nu-i politicos.
Timpul meu prețios, l-am pierdut fără folos!
Sunt un om foarte activ, un minut nu irosesc.
Spăl, gătesc, cu sapa dau și îmi place să muncesc.
Dacă stau, nu fac nimica, tare rău mă plictisesc.
Și dacă-i din vină ta, te bat până obosesc!
Dar acum, că te-am găsit, te oblig să mă urmezi.
Dacă faci figuri cu mine, o să mergi să te tratezi (gest de pumn).
Vânătorului nu-i place să întârzii, ce să vezi?
Ia hai să-l întrebi tu singur, dacă nu-ți vine să crezi!
Lupul:
Vă cred, tanti… doamna… se poate? Păi nu vă cred io? (către iezi, șoaptă foarte vizibilă) Help!
Bunica:
Și tu, miss Scufița Roșie, de ce nu l-ai căutat?
Fără rost și fără minte prin pădure mi-ai umblat! (Scufița se strâmbă)
Ție chiar nu ți-e rușine și de mine îți bați joc?
Chiar deloc nu-ți este teamă că am ac de-al tău cojoc?
Scufița:
Ho, bre mamaie…
Bunica:
Mamaie e mă-ta mare, eu sunt o doamnă! Și pentru tine sunt Bunny, cu y!
Scufița:
Ok… Bunigrec… doamna Bunigrec… dacă vrei să știi, am umblat după el toată ziua, am făcut anchetă până l-am găsit… și de când l-am găsit, negociez cu turma condițiile de predare-preluare! Da’ e mai greu ca la brexit! Zău!
Bunica:
Mai greu ca la brexit zici… (răstit către lup) Lupule, treci încoace. (lupul stă) Treci de bună voie, ca să nu vin eu după tine! (vine lână ea supus, suspinând). Și acum voi, familia caprei, vă ascult. Ce vreți?
Iezii:
Să păstrăm lupul, tant… (buni mârâie) doamna Bunigrec! Că e cățelul nostru!
Bunny:
Sunt convinsă că mami nu e de acord, că lupul lasă păr… știți proverbul cu părul și năravul… (către sala) Voi îl știți? Lupul își schimbă… dar…
Capra:
De fapt tanti… ăăăstaaa doamna Bunigrec, cu y, aș vrea să păstrez lupul… că sunt mai cuminți copiii… au cu cine se juca!
Bunica:
Auzi la ea… “au cu cine se juca”. Dar mătăluță ce treabă ai? De ce nu te joci cu ei?
Capra:
Păi sunt ocupată, că lucrez…
Iezii:
Și când nu lucrează, e nervoasă că a lucrat prea mult…
Și obosită…
Și nu are chef de noi…
Scufița: (din nou vexată)
Doamne, cât mai trebuie să ascultăm văicărelile astea? Unde suntem? La camera ascunsă? O să apară acum cineva cu un tort… din care iese un prinț cu bani… cu care se mărită capra… și nu se mai duce la muncă… și are timp de plozi și… happy end???
Bunica:
Capro, trebuie să stai acasă cu copiii tǎi şi să îi educi!
Capra:
Dar cum? Că am atâtea de făcut?
Scufița:
Hai odată că nu mai am răbdare (bate din picior) vreau acasă, să terminăm povestea, să îmi văd și eu de ale mele! (nervoasă) Nu am pus nimic pe Instagram azi!
Lupul:
Doamne, ce blestem! Ce variante am? Să rămân la balamuc, în casa caprei sau să plec cu Bunny și să mor… Ce e mai rău?
Bunica:
Mai taci și nu te mai lamenta atât, de zici că ești muiere! Știu cum facem! Capro, o angajezi pe Scufița mea asistentă personală, că are prea multă energie, de aia face atâta scandal, plus că e ditamai fata, e cazul să meargă la muncă!
Scufița:
Dar eu nu vreau să muncesc!
Bunica:
Nimeni nu vrea sǎ munceascǎ, dar toţi o facem! O să muncești, (răstit) că așa zic eu! (toată lapte și miere) Și cu dracii ăștia mici stau eu o lună, o să fiu dădacă, gratis și dacă și după aia mai sunt obraznici, să nu îmi ziceți mie (râde sadic) “Bunigrec”!
Lupul:
Și eu ce fac?
Bunica:
Tu? Te duci în pădure! Și acolo să rămâi, să nu te mai apropii de sat, că e mare pericol pentru tine!
Lupul:
Cum să fie satul pericol pentru mine? (deja se încordează) Poate eu sunt pericol pentru sat…
Bunica:
Ești pe naiba! Dacă mai stai mult pe-aici or să te domesticească și stră-stră-stră-stră…
Ied:
S-a blocat și asta, e boală de familie….
Bunica:
…stră-stră-strănepoții tăi or să fie niște pricăjiți de chiuaua!
Lupul:
(speriat și scârbit) Chiuaua? Aaauuuu! (fuge)
Bunica:
Și acum, iezișorii mei, astea sunt regulile noi ale casei… de capră: curățenie, regim, sport și citit! Zilnic! (ăia vociferează) Nu vă convine? Vă pedepsesc exact cu armele voastre! Vreți dulce? (iezii aprobă veseli) O să mâncați numai dulce, până vi se apleacă. Vreți tabletă și tv? (iezii aprobă veseli) Foarte bine, o să faceți pentru bunicuța conspecte din reclamele de pe tv și internet despre medicamente, despre rețete de preparare a broccoli-ului…(iezii sunt speriați) Nu vreți să dormiți? (iezii aprobă veseli) Vă trezește bunica la cinci și vă scoate la alergare! Nu vreți să vă spălați dinții? (iezii aprobă veseli) Vă duce bunica la dentist, să vi-i scoată pe toți, preventiv! Că oricum se vor caria.
Iezii:
Nuuuu! Facem tot ce ne ceri, mami, numai nu ne lăsa cu bunicuța!
Bunicuța:
Nu se poate, prea târziu! Trenul ăsta l-ați pierdut!
Aveți timp să regretați traiul bun ce l-ați avut!
Pe mămica voastră dragă nu ați vrut s-o ascultați
Acum stați cu bunicuța și în front nu mai mișcați!
Către sală
Și voi, dragii mei, dacă nu sunteți cuminți și nu vă ascultați părinții, puteți veni la mine (voce înfricoșǎtoare) la afterschool! Că îmi fac unul! Și să vezi ce armată fac cu voi! Mămici, dacă nu vă ascultă, îi aduceți la bunicuța, să vedeți ce mielușei îi luați înapoi! (răstit) S-a înțeles?
Și acum, cu toții să cântăm!
Dacă v-a plăcut povestea pe la noi să mai veniți,
Împreună să petrecem și să vă înveseliți,
Iar acuma cu putere și avânt aplaudați,
Dacă nu vreți să mă supăr, că dup-aia jar mâncați!