mmSingurătate multiplă

Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.
După ce-a frământat-o bine până când s-a
transformat într-o pastă fină ca untul sau margarina
scoate din locuri știute numai și numai de ea
felii colorate în mulțimi de viață compartimentată
după scrisele misterioase ale destinului
care nu stă la coadă să-i vină rândul
ci se dă peste cap direct în viața oamenilor.


Felii groase din topor ce nu glumesc dar brăzdează
fiecare centimetru de suflet și până când
acesta să se dumirească ce trăiește
primește din fiecare lumină și-ntuneric
o parte mai mare sau mai mică o cuprinde
cu toată ființa și-o plimbă pe oriunde merge sau stă
fără să crâcnească în fața lui Dumnezeu.
Doar în mijlocul acestora se nasc și mor
speranțe sau iluzii ce se cuibăresc printre gândurile
rupte de trăiri dar agățătoare pe pereții
sufletului unde gândurile nestatornice sunt însoțite
de fapte care le ridică ancora sau le-o coboară
în veșnicia de unde trezirea la bune și rele
e beată mangă săraca de-atâta singurătate multiplă.


Flegmele egoismului

Îşi scuipă egoismul flegmele puturoase
plimbându-se pe străzile sufletelor
laşe care nu se lasă căutate din contră
repede-i taie calea şi-i fac plecăciuni
ancorându-se de sforile indiferenţei
ce tranşează pe viu răutăţile
despicându-le cu bârfe sau ţepe
apoi le-aruncă în cazanul Satanei
ce-şi hlizeşte leoarba pân' la urechi
când se distrează râzând în sughiţuri
de slăbiciunea pe care-o manipulează
după nestatornicia fiecăruia.
În câteva fracţiuni de secunde cineva
a rămas mut de uimire când a descoperit
că şi acele două-trei suflete despre
care nu avea nici cea mai mică bănuială
c-ar fi ancorate pe una din acele sfori
îşi etalau indiferenţa şi sughiţul leoarbei
îi râdea-n nas printre laţurile tăcerii
pline de cuvinte înnăbuşite
care oricâtă lacrimă ar fi vrut s-azvârle
pe obraz nu putea să curgă.
Aşa-şi scuipă mai nou egoismul flegmele
puturoase să-nvenine de-amărăciune
câteva suflete rătăcite - ce pare imposibil -
dar totuşi n-au fost flegmate cine ştie
până când or cădea şi ele-n capcana Satanei?
- ţine-le Doamne să nu cadă! -
peste tot şi pe oriunde de-ţi sar în cale
mai abitir ca iepurele-n pădure.


Drumul clipelor

Pornesc clipele la drum când răsăritul
se ţine de mâini cu razele ce fac sandwich-uri
cu ingredientele vieţii pentru pământul
călcat de picioare agitate în fuga după
nevoi şi ţeluri prestabilite de nu se ştie când
deşi creierul care le conduce automat
crede că de-aseară sau de câteva secunde
şi-i le-a plănuit şi le vrea înfăptuite pe loc.
Oarbe şi libere merg o dată cu
lumina şi-ntunericul lor fără să simtă
trăistuţa găurită pe care o duce fiecare-n
spinare fiindcă pe măsură ce călătoresc în timp
curg mereu pe-acolo evenimentele ce
marchează viaţa oamenilor şi-a Pământului
întodeauna flămând de istoria veşnic
de acum şi de demult de unde memoria
strigă-n gura mare că s-a-ntâmplat şi jocul
va continua fără precedent şi necondiţionat
de ceea ce-şi doreşte umanitatea şi poate
extratereştrilor care ne urmăresc dintr-un colţ
de OZN sau de spaţiu vecin nebănuit
li se pare amuzant trist sau interesant ce
puhoiul clipelor ne dau fără nicio înţelegere
cu timpul tatăl cel mare al clipelor.
Se perindă pe lângă noi şi spaţiul lor
nu al nostru nu trec pentru ele
deşi habar n-au de vreo treabă cu ce aduc
oamenilor fiind doar nişte mesagere ale vieţii
ce clocoteşte intens în carnea şi sângele ei
de unde natura o ţine în miracolul
înălţat din ţărâna care o înghite mereu
de parcă ar vrea să-i arate reversul
unei monede cu cap şi pajură ca un joc
ai fost eşti şi până când vei mai fi?
Bezele din zbor pe simţite cu indiferenţă prin
faţa nasului nostru al Soarelui şi-al Universului
împrejmuind viaţa moartea totul şi nimicul
din urma cărora se naşte întodeauna câte ceva
ce dă sau nu o cauză de susţinere sau pierdere şi nici
măcar nu ne gândim la ele vreodată doar
ne bucurăm triumfăm plângem suferim printre
bobârnacii pe care ni aruncă în graba lor.