Alarmă

nimic
mai trist
decât
un paradis
atins
de un perfid
taifun
nebun
scăpat
din
pedepsitorul
iad

  Amurg

gândul ofilit de dor
așteaptă
ultima zvâcnire
a bucuriei
de a te fi îmbrățișat
pe malul mării
în cântec de lebădă
și freamăt de sălcii
ruginii


   Anagramă

cap bleu marin e
la marginea finitului oglindit
în apa tulbure a infinitului
în care se privesc sufletele
oamenilor-păsări
hipnotizați de Thanatos
iluzionistul,
vânzătorul de visuri roze
levitate peste lume,
agățate de colțul minții,
îndurerat de pierduta iubire
în ora-stâncă a trecutului viclean,
timp cavaler
al inchiziției adevărului
zgâriat cu unghia
căutătorului de revelații


Animație

Erablul vesel
leagănă,
pe-o fragedă crenguță,
un fluture jucăuș,
udat de-al ploii duș,
sub privirea mirată
a broscuței,
ieșită din lac,
de unde o curtează
un gălăgios brotac.


Aniversare

Zâmbitoare flori în rama ferestrei,
Pe masă, paharul își soarbe licoarea.
Triluri fior îmbogățesc sărbătoarea.
Mărgele-n culori la gâtul iubitei.

Bănuț de argint pe talerul acestei
Albastre priviri ce tulbură marea.
Pescărușii ani în lumina clepsidrei
Se zbat numărându-și plecarea.

Parfumuri se plimbă pe largi coridoare
Spălate în zori de învechitele mopuri,
De tavan se lipesc zgomotoasele dopuri,
La colțuri îmbrățișări fără pudoare.

Beții și urale...la aniversare!


Anotimpurile vieții
.
Prinsă în dimineața vieții
a alergat,
privire naivă,
să atingă timpul prunc
cu miros de lăptuci
culcate pe câmpuri.

Prinsă în amiaza vieții
a luptat – speranță arzândă –
să atingă iubirea
în maiaua dospită
a jocului în doi.

Prinsă între stâlpii destinului
mai plutește
naiva floare de nu-mă-uita,
atinsă de picătura lacrimei
prelinse ruginiu
pe marginea clepsidrei de cristal.

Prinsă în ceața vieții
a zburat – aripă frântă –
atingând fericirea
în colțurile ei ciobite
de polenul neroditor
pentru viitor.


Arta imitativă

stalactită a timpului infinit
în spațiul respirabil
mângâi prezentul
adorându-l
în stil proustian;
stalacmită
a dorului
înfipt în azurul privirilor
caut adevărul
ascunzându-l sub pleoape
în stil kafkian;
în genunchi
caut
prin peștera cuvintelor
sculptând însuflețite statui
în dulcele stil stănescian;
eu cine sunt?


Așezat

Pe o aripă de nor
Irisul odihnește
Clipa lui Icar
Pierdutul în nemurire

Îndrăgostită de vânt
De năvalnicul avânt
De a veșnicii pe pământ
Mă afund
În iubirea de cuvânt

Sub ploaia de stele
Lângă gingașe pansele
Îmi strig bucuria
De a fi sosit
Pe pat de frunze aurii
Bijuteria vieții mele
Adya


În universul rece
E Parisul
Orașul în care
Trecutul e mai frumos
Decât prezentul
Căci trăirea în amintire
Încă mai doare


Curățenie

Un detergent de bună calitate
A spălat sufletul tău
Sinuos
Ca autostrada Karakoram
Murdărit
De multele gânduri
Necurate
În lacrimi împachetate