ldA PLÂNS IN MINE DUMNEZEU

A plâns în mine Dumnezeu
Nu lepădam păcate grele
Prin jertfa sa m‐am ridicat
Dorind să fug din cele rele

Dar ca‐ntr‐o chingă mă ţineau
Întoarcerile la plăcere
Chemându‐mă, atât de lin,
Mierlos şi tainic, plin de vrere.

Am adunat şi suferinţi,
Plâns, lipsuri şi dureri amare
Şi mi‐au adus scrâşniri din dinţi
Păcate vechi, reci, secular



L‐am cunoscut pe Dumnezeu
Şi Maica Sa cea iubitoare
În zi cu soare şi iubiri
De semeni, ţară şi de floare

M‐a îmbăiat liniştea Sa
Simţind adâncul nemuririi
Dorinţa mare de‐ a ierta
Şi‐a alunga păcatul firii

Cred Doamne că Mă însoţeşti,
Îţi cer iertare, Preamărite
Chiar de greşesc în orice zi,
Adună‐mi zilele smerite

Şi să mă porţi pe Braţăul tău
În clipe grele‐aş vrea să‐ti cer
Să ai răbdare şi să‐mi dai
Răbdare…ca să urc la cer

Să mă adun prin pocăinţi
Prin bunătate şi lumină
Te rog, iartă şi neamul meu
Dă‐i României, zi senină

Smerenie îţi cer acum
N‐am învăţat să mă smeresc
Sau poate nu am vrut prea mult
Te rog Doamne, Să‐mi dăruieşti

Nădejde, cale spre‐adevăr
Şi spre lumina nemuririi
Sunt doar un prunc, copilul Tău
Ce‐am moştenit păcatul firii.




ÎN NOAPTE

Am bătut târziu în noapte
La speranţa vieţii tale
Să mă odihnesc de dor
Şi de‐a lumii nepăsare

Inviat doar printr‐o şoaptă
Să mă ‐ mpărtăşesc puţin
Cu anafura cea sfântă
Am simţit gustul divin

Mi‐ai deschis, pe‐un pat de şoapte
Odihnindu‐mi capu‐n vis
În miros de fericire
Cu gust crud de Paradis

M‐am împărtăşit din doru‐ţi
Şi mirosul tău de crin
Nu mai sunt străin prin noapte
Sunt mirele tău...senin



SCRISOARE-N IUBIRE


Mă încălzesc
Prin gândurile‐ţi pure
În ochiul tău îmbălsămat
În vin
Îţi scriu scrisoare
În miros de taină
Şi‐ţi mirui fruntea
Cu polen de crin


Îţi scriu acum
Poemul fericirii
Prin frunze despletite
De castani
În apa vie,
În vanul nemuririi
Pictat cu soapte calde
An de an


Iţi scriu
Prin transhumanţa vieţii pline
Din cupa‐ncununată în fantasme
Când îmi cuprinzi parfumul în culori
Şi zâmbetu‐ţi înseninat de astre


Mă ‐mbrăţisezi
Simţindu‐mi regăsirea
Intr‐o robie ascunsă în iubire
Vârtej în suflete împerecheate
Din vrajă tainică şi nemurire


Şi ne scăldăm în vieţi amţitoare
Când ne sărută roua de pe flori
Se‐aprind prin macii roşii
Din privirea‐ţi
Iubiri nemuritoare
Din fiori


MI-E DOR DE SATUL MEU CEL VIU

Mi-e dor de satul meu cel drag
De casă părintească
De, mama ce-aștepta în prag
Chip bun și blând, plângând șirag
Și m-așeza la masă.

Mi-e dor de tatăl meu frumos
Să călărim agale
De glasul lui ce chiuia
Când de la coasta mă vedea
În bucuria-i mare

Mi-e dor și de ștergarul fin,
Țesut de buna dragă
Mi-e dor de chipul ei senin,
De amintiri țesute-n vin
Și glumele-i cu sagă

De masa cea cu trei picioare,
Rotundă și bătrână
De borsul din gaina-ntreagă
Cu drag dres și smântână
Și veselia…dragă !

Mie dor de trandafirii blânzi
Ce-mi îmbătau mirosul,
De-atingerea catifelată
Și de culoarea minunată
Și bobocul, sfiosul

Mi-e tare dor de cimitir
De-ai mei, plecați din lume
Mai vin la câte-un parastas,
Când clopotele prind nou glas
Prin turlele străbune

Ce dor îmi este de izvor,
Care-mi cânta agale
Când printre arbori seculari,
În zilele fără hotar
Mi-ai dat o îmbrățișare

De iazul morii-mi-este dor
Și de scaldatu’n soare,
De-un pescuit în zori de zi,
Cu bunul ce m-ar-însoți…
Povești…nemuritoare!

Mi-e dor de satul meu cel viu,
Mușcata din fereastră
Dar nu mai am la cin’să viu
Când timpul l-a lăsat pustiu,
Și-s toți plecați de-acasă

Cât mi-aș dori să fiu din nou,
Copil, spășit, acasă
S-alerg fără de griji ,să vreu
Să cutreier păduri mereu
Să-i văd pe toți la masă!


IERTÂNDU-MĂ, FĂ-MĂ MAI IUBITOR

Ajută‐mă Doamne, să caut Lumina
Să‐ţi sărut paşii, printre muritori,
Să înţeleg de ce te simt aproape
Şi‐urmez ispita crudă pâna‐n zori

Păcatul ispitirii mi‐e aproape ,
Îl chem şi îl alung , de‐atatea ori ,
O Doamne‐ajută‐mă să găsesc ,Calea
Şi să păşesc în lumea Ta, de Flori !

Mă cert, m‐alung şi cad în deznădejde
O Doamne, mă ridici şoptInd fiori
Îmi plec genunchii sufletului astăzi
Şi cred că m‐ai iertat, ca alte ori

În lumea spartă de virtuţi creştine
Sunt oameni ce se cred nemuritori
Te rog, o Doamne, ajuta‐mi încă‐o dată
Iertandu‐ mă , fă‐mă mai iubitor !