abk2Cucul

Bietul cuc
E cam năuc,

Strigă fără încetare
Dimineața pe răcoare:
,,Cucu-Cucu"-n disperare.

Numai că, dacă a cântat
Și pe față nu te-ai spălat,
Se spune că te-a spurcat,
Cum făcea pupăza lui Creangă,
De-i mergea rău ziua-ntreagă.



Cucul, pasărea uitucă,
Își lasă oul pe unde apucă,
Alte păsări să-l clocească,
Puiul mare să îl crească.

Cucu-i cuc și n-ai ce-i face
Toată ziua nu mai tace,
Ziua-ntreagă încolo, încoace,
De-a ascunsa să se joace.

Motănelul meu

Negruțu, motănelul meu,
Face nazuri mai mereu,
Nu vrea lapte să mănânce,
Nu vrea în coș să se culce.
Ce o să fac eu cu el?
Că nu m-ascultă defel.
Vrea să fie alintat?
Sau poate e prea stresat?
Vrea să facă o șmecherie
Sau poate bolnav să fie?
Nu știu cum și ce să fac,
Eu vreau doar să-i fac pe plac.
Cu blana-i mare și pufoasă
Zace tot mai des prin casă
Nu mai prinde șoricei
Nu aleargă după ei.
Dacă din greșeală apare
Alt motan străin, agale,
Doamne, ce mai hărmălaie!
Se iau, frate, la bătaie!
Numai că motănelul meu,
Câștigă lupta mai mereu,
Uneori intervin și eu,
Alteori cățelul meu.
Nu-l lasăm să fie învins,
Să nu se facă de râs,
Uite-așa al meu motănel,
Astăzi este domn și el.

Ariciul

De sub tufa din grădină
S-a ivit azi la lumină
Un arici cam ghemuit,
Se vedea că-i amorțit.

M-am uitat la el mai bine,
Dar s-a speriat de mine,
Într-o minge s-a transformat,
Când l-am atins, m-a înțepat.

Ace are, cred că o mie,
Parcă-s scoase din cutie,
Puse unul lângă altul,
Așa-i protejat, săracul.

După mai bine de-un ceas,
Crezând că singur a rămas,
Țepii el și i-a retras
Și-am văzut doi ochi și un nas.

Ce frumos este ariciul!
Dacă nu și-ar scoate acul,
Prieteni buni am rămânea,
Dacă nu ar înțeapa.


O, mamă!

O, mamă, mama mea dragă,
Cu chipul frumos și glasul plăcut,
Mi-ai dat atâta dragoste, mamă,
Iar brațele tale mi-au fost scut.

O simplă răceală sau de-un coșmar am avut
Sau orice pe mine m-a mai durut,
Ai stat lângă mine, zi și noapte ai stat,
Chiar și obosită lângă patul meu ai vegheat.

O, mamă, de-atâtea ori te-am rugat
Să-mi spui dacă te-am supărat!
Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut,
Iartă –mă, mamă, căci sigur n-am vrut!

A trecut timpul mult prea grăbit,
În al său vârtej ne-a absorbit,
Anii au trecut, iar noi, ai tăi copii,
Suntem mari și-ți aducem doar bucurii.

Bucuriile iernii

Iarna nu e doar în trecere,
Fulgii se iau la întrecere,
Ieri mai mari, astăzi mai mici,
Totu-i alb la noi pe-aici.

Totu-i alb, tăcut acum,
Doar copiii sunt pe drum,
Merg voioși spre derdeluș,
Că-i vremea de săniuș.


Gălăgie, larmă multă,
Tot timpul se iau la trântă,
De sus în jos, de jos în sus,
Cât le place acest concurs!

Când pare c-au obosit,
Alt joc ei au și pornit,
Că e timpul ca să aibă,
Câțiva oameni de zăpadă
Ce au pe cap câte-o oală,
De la mama din cămară.

Fiind ocupați cu jocul
Au uitat c-a trecut timpul,
Abia către înserat
Se îndreaptă către sat
Mulțumiți că s-au jucat.

Dascălul

Dascălul e omul care
Te-nconjoară cu răbdare,
El îți dă zilnic povaţă,
Lucruri bune te învață.

Mulți cred că este ușor,
Ca să fi azi profesor,
Dar din câte am văzut eu,
Să predai lecții, chiar e greu.

Drumu-i lung și anevoios,
Să ridici un elev de jos,
Să-l înveți și să-l îndrumi,
Uneori trec chiar ani buni.

Dascălul e om și el,
Nu renunță  chiar defel,
La elevul ce-i cuminte,
Ce vrea să meargă înainte.

Dascălul e omul care
Vrea să te vadă om mare,
Pentru asta mai concret,
Merită doar respect.