ecreatorTU… SAMARITEANĂ, TU!

Tu…
poţi ucide mii de vise
şi, fericirea, poţi ucide
cu frumuseţea ta nepământeană
tu...
te ascunzi cu soarele în firide
şi, în taină, lumânări aprinse,
ne dai a bea, samariteană!...

Tu...
poţi închide ochii lumii
şi, întuneric, poţi aduce
cu frumuseţea ta nepământeană
tu...


poţi jura nedrept pe cruce
şi în mormânt, lumina lunii,
ne dai a îmbrăţişa, vicleană!...



Tu...
poţi deschide porţi de cer
şi, suflete din Rai, gândeşti să furi
cu frumuseţea ta nepământeană
tu...
îmbrăcată doar în nuri,
trimiţi în Iad un rinocer
să-ţi faci, din cornu’i, blană!...

Tu...
poţi aprinde, noaptea, focuri
şi, stelelor, poţi lua sclipirea
cu frumuseţea ta nepământeană
tu...
la flăcăi şi fete, în jocuri,
le smulgi din sân iubirea
s-o pui la ochi, în loc de geană!...

Tu...
poţi trimite rouă în flori
şi, boli de trup, poţi vindeca
prin frumuseţea ta nepământeană
dar eu...
te rog, nu încerca
să mă arunci cu capu’ în nori
că îţi cad... la suflet, Sânziană!