tothVorbește clar pădurea

Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.

Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!



Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul  iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!

Vor și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!

În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!

Mesteacănul

Are flori  mascule vara...
Apar din anul precedent,
Sau femele primăvara,
La înfrunzire, evident!

Lemnul e fără duramen,
Cu flori grupate în amenți,
Noțiuni pentru  examen,
Pentru a deveni experți!
Salcia pletoasă

Salcia pletoasă,
Specie aleasă,
Cu mii de plete lungi,
De poți să le ajungi.

Se clatină în vânt,
Ca dulcele cuvânt.
Simfonia stelelor,
Este dansul pletelor!