dm nmâinele insinuat

prezicătoarea mea zice că mâine e toamnă
eu nu mai cred de mult în preziceri
mâine nu va fi anotimp pâna la schimbarea
orei exacte în câteva primăveri venite din urmă
care au stat la bariera unui timp prea hăţos
şi care s-au trezit să fie între el timp când era
şi alt-el alt-timp alt-când alt-era

astfel încât de acum
întotdeauna când voi
împodobi un po(e)m


voi avea grijă
să fie cireș
cu sens unic
pentru veverițele care nu
suferă de anotimpuri

depeșă austriacă

mă încadrez într-o logică subînțeleasă
alternativă la cea turbată
o logică venită să umple
efectul de tornadă
de cutremure și de nebunie
frumos și simplu deopotrivă
sofisticat și frumos dar nu
de neînțeles pe unde ai fost
și de ce nu e duminică atunci
când fără să se mai termine
începe să-mi placă duminica

azi nicio apocalipsă
nici măcar de fluturi

când înțelesul nu se mai miră
de oglinda în care se-așează
nu mai mișună după timpi aiurea
pentru că are un ceas
la purtător și un ceasornicar
și un calendar cu zile trăite
cu duminici înșirate într-un protocol
trag șnur peste coala albă
din care se țes hrisoave de gânduri
iscodind pajiști crezute nefiinde
iar Dumnezeu e disponibil încă o zi

universul la bariera potrivită


parcarea se face cu dungi
zebra se face cu dungi
graba și nerăbdarea cu dungi
peste tot e nevoie de dungi
ce te-ai face călătorule fără dungi
să fii pe un ecran mare fără dungi
ar însemna că s-a stricat proiectorul
de-a dat în alegoria proiecției

pe ocolite li se mai spune și linii


vremea translucidă dă de înțelesul vremilor

o întâmplare ca o sărbătoare
de joi permanentă și creață
se mai făcea că plouă
când era toată răsărit
chiar și la miezul nopților
umbla de colo-colo încât
odată la fiece răzbunare de timp
se dădeau peste cap
poveștile despre timp
locuite de sublima
coacere a netimpului


pentru că vreau o pasăre mov
vezi de-asta pasărea mea
n-a mai vorbit cu mine
ea nu e mov ea nu știe
să fie mov - ce-i aia mov
e ambientarea zborurilor
pe măsura spațiilor predilecte
reglate din comenzile obișnuite
din manșă și pedale
și din noțiuni conexe
care țin de neamul rătăcit
al berzelor mânate
spre cea din urmă maternitate
a gândirii

până iese mov

aş linge pardoseala târgului cu timp
de-ar mai fi în partea mea viu
şi din timp să-i fac mătănii
să se ducă dracu’ şi să nu
mai aibă treabă cu mine

ce să zic de mândre cu bucle
-mbufnate de timp şi
de povestea de dragoste pe care
o vom scrie noi – eu tu târgul
şi vremea dinapoi

retro-misiunea firii

după ce ultimul om
s-a fost dus
în icnete şi suspine
toţi zeii iluştri
s-au oprit din cacealma
că nu mai avea rost
nicio ciumă aruncată
pe trupul beteag
al încă unui secol
blestemat cu sârg
mare plictiseală-n Olimp
şi-au dat foc la cârciumi
şi la bordeluri şi la
case de nebuni pentru zei
hai să vă văd acum
ticăloşilor v-aţi face
până şi oameni
flămânzi şi-n zdrenţe
şi muribunzi
numai s-aveţi a vă bucura
să vă bateţi joc de voi

s-a dus dracu’ olimpu’



adio până la toamnă

prea limpezi frunzele de-mi intră în ochi
şi cerul coborât prea aproape cu neruşinarea cerului
lumina asta terebuie că poartă ceva otravă în ea
altfel cum dracu să răsară adevăruri de după gard
ca mâţele curioase de ciucurii dimineţii
iaca stau în scorbură se poate hiberna şi vara
veveriţe adunarea pentru marea sărbătoare
de care vreţi voi – şampania-i la uşă


dup’o noapte vinilină
vin’ la ziu’o tirolină
ies iară din fântână
c’un boţ de căpăţână
chiar aici îl vezi
e cu capre şi cu iezi
ziuă bună ne-ncurcată
dup’o noapte căpiată
taina lumii despicată
fă-te zi şi fă-te noapte
adun’aproape şi departe
să-ţi dea treişpe şi cu şapte
dă-i drumul vezi că-i deal
suntem iar pe din ardeal

cafea cu mac

cunosc un om care dă din aripi
el spune că nu vrea să-şi ia zborul
dă din aripi pentru a rămâne pe loc
în timp ce văzduhul îl trage spre el
păsările îl ciugulesc cu sete
şi avioanele îl zguduie cu poftă
şi pământul îl trage spre el
îl pătrunde iarba şi îl julesc copacii
să nu vă gândiţi că omul acesta
are aripi când dă din ele – omul acesta
a fost persecutat de dumnezeul aripilor
să dea din ceea ce nu are să fie
darnic pentru a putea rămâne
pe dunga inexactă unde trăiesc oamenii

banca pentru înaripare nu e totuna
cu banca pentru zbor şi cu banca
pentru linişte



am auzit cum s-ar prăbuși castele așa
cum s-ar sparge mărgele
de cristal când moare cineva
primele cele cu tărie și urmează cu vin
și la sfârșit cu înțelepciune

degraba mă duc să-mi iau
întâi fantomele trebuincioase
după aia vasele și
după de tot cristalul

tăria și vinul și mintea cu
tot cu nordul găinilor
câtă vreme un sud de cocoș
întotdeauna prezent
la defilarea orătăniilor
ajunse vedete

psihidelica din asparagus