lumanareÎndoliată Adunare,

Astăzi, 5 Iunie 2019,
este ziua în care rostim pentru ultima oară – în acest an – salutul creștinesc „HRISTOS a Înviat !”.
Dumneavoastră îmi răspundeți: ”Adevărat. A înviat !”, iar mie îmi place să adaug, ca un ecou, „Și viață veșnică ne-a dat !”.
Mâine, vor fi Sărbătorite Înălțarea (numită, în popor, Ispas, adică Mântuire) și, totodată, Ziua Eroilor Neamului nostru românesc, prin Decretul-lege din anul 1920.
Azi, ne despărțim de efemerul trup de humă al celui ce a fost LUCIAN TRIȚĂ.
Adică îi spunem: ”Drum bun în lumină, Frate !”, celui ce ne-a fost redactor șef la cotidianul dintâi al Olteniei: „Înainte” , unul dintre cele mai valoroase ziare din România  secolului XX. Cel care, acum trei săptămâni a împlinit virtuoasa vârstă de 87 de ani, LUCIAN TRIȚĂ, ne-a fost conducător de redacție, deloc autoritar, fără aere de șef, fără vanități deșarte și nefăcând absolut niciodată exces de zel. Dimpotrivă, ne era foarte apropiat. Se comporta cu exemplară colegialitate, pot spune chiar prietenește.


A încurajat totdeauna spiritul de Echipă, conștient că – într-o instituție cu 17-18 redactori și cinci-șase personal TESA (tehnic-administrativ) – respectul și prețuirea reciproce se cuvine să fie la ele acasă.
LUCIAN TRIȚĂ a avut o misiune profesională de o complexitate și dificultate pe care puțini și-o pot imagina. De ce ? Pentru că ne-a fost redactor șef în cel mai aspru deceniu din istoria țării noastre, imediat după cutremurul din 4 martie 1977, după căderea bizară a sistemului energetic național (răstimp de 45 de minute, deși toate hidrocentralele și toate centralele pe cărbuni și gaze funcționau la parametri normali !). Pagubele produse au fost de câteva ori mai mari decât acelea ale devastatorului seism.
A fost deceniul în care, provocat de oculta occidentală, care pornise o campanie feroce de satanizare a șefului statului român, Nicolae Ceaușescu a decis să achite datoria externă, în mai puțin de opt ani. Și a reușit CU BRIO, în pofida tuturor Cassandrelor de serviciu, a manipulatorilor ordinari și a odioșilor naziști de care nu am scăpat nici măcar acum, la 30 de ani de la criminala execuție a liderului în Sfânta zi de Crăciun 1989.
România fuseseră declarată țară falimentară – ceea ce asasinii noștri dinafară și dinăuntru latră și acum, din zori în miez de noapte -, comandanții de aeronave TAROM fiind obligați să plece la ei, în numerar, cu 40-50.000 de dolari americani, deoarece nu li se acceptau plăți prin instrumentele bancare tradiționale, pentru locația (chiria) zonei de staționare a aeronavei și pentru realimentarea cu carburant specific.
LUCIAN TRIȚĂ a știut să inducă unitatea și armonia în bravul colectiv de profesioniști de la ziarul ”Înainte”. A făcut-o cu bonomie și omenie, cu zâmbetul pe buze mai mereu, cu încredere deplină în toți coechipierii, cu fler managerial și cu vocație pedagogică profundă.
Pentru regretatul nostru redactor șef, Redacția era a doua sa familie. Soț ideal și tată exemplar era acasă -, păstrând armonia și bună-voirea între toți membrii familiei. Și, pot afirma fără teama de a greși, tot așa se comporta și în Familia de la cotidianul ”Înainte”.
Debordând de energie pozitivă, dinamism și optimism -, LUCIAN TRIȚĂ te învăluia, de la distanță, cu privirea-i vajnic ocrotitoare, îți zâmbea luminos, cu  toată ființa sa de oltean get-beget, îți strângea mâna bărbătește și te privea permanent direct în ochi, așa cum o pot face exclusiv oamenii sinceri, adevărați, care nu au nimic de ascuns și nu sunt schilodiți de ipocrizie ori de perversitate.
Cu inițiale mari, cu majuscule, se impune să rostim, să scriem trei cuvinte definitorii, emblematice pentru LUCIAN TRIȚĂ: Om desăvârșit, Profesionist rasat și Patriot pătruns până în străfundurile ființei de importanța menirii sale aici, pe pământul Olteniei și al României, în această Europă deșănțată, prag de Sodoma și Gomora, în curs de homosexualizare/ musulmanizare și pe această Planetă, Terra, care abia-abia mai respiră de atâta ură și violență, de atâtea crime și războaie jalnice !
Ne despărțim – acum și aici – de trupul material al lui LUCIAN TRIȚĂ, de trecătoarea sa carcasă de oase și carne. Să luăm aminte, însă, și asupra detaliului celui mai semnificativ privind adormirea lui întru Domnul, nașterea lui în cer. Petrecută/ petrecute nu oricând.
Ci în cele 40 de zile, sub acolada de lumină care cuprinde omenirea din noaptea Învierii, de la Paști până la Înălțare. CERURILE SUNT DESCHISE în tot acest interval divin de timp.
Cei ce s-au grijit de sufletele lor, cei ce au pus și pun mâna pe Sfintele Scripturi și intră în dialog profund cu sine, cu lumea, cu Dumnezeirea au învățat, știu, mărturisesc și manifestă adevărul fundamental conform căruia toți cei ce mor în această perioadă, de la Paști la Înălțare, sunt aleșii Trinității Divine, ei trecând instantaneu prin toate vămile văzduhului, urcând DIRECT în RAI și nemaifiind supuși calvarului de a aștepta Judecata de Apoi.
Iată de ce, Îndoliată Adunare, vă încredințez că robul lui Dumnezeu LUCIAN, alesul Tatălui Ceresc, al Fiului și al Duhului Sfânt: LUCIAN ne roagă să ne ostoim lacrimile, să ne ținem tari în asemenea clipe și, mai ales, să ne zâmbim unul altuia, una alteia, să ne îmbrățișăm cordial și să ne mângâiem, fie și numai cu privirea, dacă altfel ne sfiim.
Nu uitați, oameni buni, îndemnul de acum 3.500 de ani al lui Zamolxe, reluat cu strășnicie de Zalmoxe, în anul 535 înainte de era creștină, iar mai apoi de însuși Fiul Omului și Fiul Domnului: Iisus HRISTOS: ”Cunoaște-te pe tine însuți, și-L vei cunoaște pe Dumnezeu !”.
Veșnică să-i fie amintirea neprețuitului LUCIAN, al cărui prenume se tâlcuiește strălucitorul, cel ce aduce lumina.
Dumnezeu să-l ierte.
Dumnezeu l-a iertat.
Și în cortul celor aleși l-a înălțat.
Doamne, ajută !

AZI
ne despărțim de unul dintre cei mai prețuiți semeni ai noștri,
care se naște într-o nouă dimensiune spirituală.

MÂINE,
de Înălțarea Domnului,
Pământul va prăznui și va sălta, cerurile se vor bucura, devenind centri de iradiere a HARULUI Sfânt către toți oamenii.

Îți mulțumim, Doamne, pentru tot și pentru toate.

Te slăvim, Te mărturisim, Te manifestăm și Te iubim, Doamne Dumnezeule !