Iulian Sirbu 1Caragiale trăieşte!

Da, neicuşorilor, e adevărat! Caragiale trăieşte...să-mi sară ochii din cap dacă vă mint! M-am întalnit cu el la o bere la restaurantul din colţ. Tocmai intrasem în local şi-mi căutam un loc la o masă (în mod inexplicabil restaurantul era bucşit de lume), când ce să vezi? La o masă de două persoane de lângă geam şedea însuşi Caragiale. Păi se putea să nu-l recunosc, dragilor? Celalalt scaun era liber, mă rog, gol. Mă apropii, salut şi întreb dacă pot lua loc. Domnul Caragiale îmi zâmbeşte şi mă invită cu un semn să iau loc. Mă uit după ospătar ca să comand şi eu o bere, timp în care observ că maestrul tocmai îşi termina de băut halba.
- Maestre, mai serviţi una? îl întreb eu. Fac cinste!
- Stimabile domn, tocmai intenţionam să plec, dar nu pot să răspund cu refuz la amabila dumitale ofertă!
- Băiete, două halbe! fac eu comanda bucuros că pot să mai întârzii la o parolă cu maestrul Caragiale.
Începem să discutăm despre vremea ploioasă din această primăvară, despre scumpiri şi despre nenorocirile ce se abat zi de zi pe capul românului.

Între timp vine şi ospătarul cu berile şi, după ce gustăm din halbe, trecem să vorbim despre politică. Şi pas dacă pot să mai ţin piept maestrului care s-a pornit într-o tiradă la adresa politicienilor actuali. Îmi vorbeşte despre Caţavencu care a luat cuvântul în Parlament (să mor dacă nu l-am vazut şi eu!) şi a înfierat puterea căreia nu-i pasă de tărişoara noastră România, aşa cum îi pasă lui. Mi-a vorbit şi despre Trahanache care a încercat să calmeze lucrurile, dar mai rău le-a aprins. Şi acuma, după ce l-am auzit vorbind pe maestru, mi-am adus aminte că l-am văzut şi eu pe jupân Trahanache în prezidiu. Ce să mai vorbim despre Tipătescu care şi el este îngrijorat că opoziţia târăşte România în haos, facând referire la Brânzovenescu şi Farfuridi care s-au aliat numai pentru a răsturna puterea. Am vorbit şi despre coana Joiţica care veghează ca totul să fie aşa cum hotărăşte conu Tipătescu.
Discuţia a fost tot mai încinsă şi maestrul a mai comandat (pentru că a zis că e rândul lui) un rând de beri. Ce să vă mai spun, din bere-n bere şi din discuţie-n discuţie am constatat la un moment dat că vorbesc singur. Maestrul plecase şi eu nici nu-mi luasem la revedere de la el. Firar al dracului de băutură cum îţi ia minţile câte-odată! Iaca cum am ratat ocazia de a lua numărul de telefon al maestrului ca să mai stabilim o altă întâlnire! Acuma cine o să mă creadă că am băut bere cu însuşi Caragiale? Voi mă credeţi, neicuşorilor? Parol deoneor(sic!) că nu vă mint!


A doua zi după Apocalipsă

M-am trezit devreme, chiar dacă e duminică. Mă ridic din pat şi mă uit în jur. Totul pare în regulă. Lumea din jurul meu este aşa cum o ştiu, nu s-a schimbat nimic, deşi poate ar fi destule de schimbat. Afară păsărelele ciripesc vesele în copaci, se pare că n-au păţit nici ele nimic.
Mă duc la baie şi mă uit în oglindă. Se pare că sunt în regulă: am doi ochi şi două urechi. Ei, ceva totuşi nu prea e în regulă: părul e ciufulit rău. Dar cred că nu e aşa din cauză că a trecut Sfârşitul lumii pe la mine prin pat.
Dar dacă a venit într-adevăr Marele Final şi sunt pe lumea cealaltă ? Atunci e nasol pentru că văd că şi lumea asta e la fel ca cea din care tocmai am plecat.
De vină sunt numai profeţii ăştia mincinoşi care ne sperie cu Judecata de Apoi care stă să vină...de-ar veni odată! Că m-am săturat să tot fiu ameninţat cu Bau-bau şi ,când ţi-e lumea mai dragă, vezi că acesta are altă treabă şi nu mai apare. Nu am luat eu în serios chestia cu Apocalipsa, dar alte persoane se pare că au crezut în aşa ceva şi mi-au împuiat şi mie capul cu tot felul de poveşti care m-au pus puţin pe gânduri.
Tanti Maricica, femeia de serviciu de la birou, era chiar îngrozită că vine sfârşitul şi n-a apucat să-şi termine treburile prin grădină. Nea Vasile, instalatorul de la mine de pe scară, e beat de-o săptămână încontinuu. Cică bea să-şi facă curaj, aşa e el mai sensibil.
George, şoferul de pe maşina de serviciu, şi-a luat concediu câteva zile ca să-şi ia rămas bun de la rude înainte de marea plecare. Parcă au înebunit toţi. Sau poate eu sunt cel nebun că nu mă interesează ce anunţă profeţii vestiţi. Şi câte dezastre nu văd ei citind în stele sau aiurea: cutremure, asteroizi, extratereştri groaznici de răi...mi-e şi greu să le înşir pe toate.
Acuma nici nu ştiu ce să mai fac. Să mă bucur că am rămas încă în viaţă? Să mă tem că vor veni belele mai mari decât cele anunţate?
Cred că am să continui să trăiesc şi să mă bucur de surprizele vieţii, fie ele mai plăcute sau mai puţin plăcute. Dacă va veni Apocalipsa voi vedea atunci ce-o să fac. Astăzi am să beau un pahar de vin ca să sărbătoresc clipa pe care iată că o pot trai cum vreau, indiferent ce zic profeţii mincinoşi.
Vă anunţ că eu sunt încă în viaţă! Voi cum vă simţiţi?