Simion Şuştic – Coman
***
(Din volumul Tectonica umbrei, Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2003)
vai anamaria vai
biciuieşte-mă cu un viscol de ceai
uită-mă în birje fără de cai
proclamă o republică în fârful unui scai
când nu mă iubeşti ce faci?
înveţi mersul la nişte raci?
făina cum să tragă morile în saci?
şi tu erai
singura mea gură de rai.
în seara cernită cu maci
sângele meu va curge-n meduze
marea va ascuţi nisipuri
tăietura cuţitului pe gâturile noastre confuze
iluzia mea este decapitată
nici un submarin n-o poate scufunda
pieţele sunt pline de spânzurători
cu gâdele mă spăl în piaţă
dimineaţa la cişmea
Lucian Perţa
***
vai, anamaria, vai
rău e când crezare n-ai
iar m-au prins ăia-n tramvai
făr' bilet, dar eu-mi luai
şi acum ce pot să fac?
Iar plătesc amenzi şi tac
ca un om cu mâţa-n sac.
Dacă tu cu min' erai
sigur nu intram în bai.
În seara asta mă simt bărbat
o să ies din umbră şi-o să merg
cu-n cuţit ascuţit la dispecerat.
spre-această rezolvare toate converg.
Hotărârea mea e gata luată,
nimic nu mă poate din cale-nturna
şi aşa birocraţia va fi decapitată
şi mersu-n tramvai va fi fără plată...
Dar e iar dimineaţă şi mă spăl la cişmea!