Ioana Ileana Şteţco
Otavă inutilă
(Din volumul Phoenix, vecina… Ed. ,,Grinta”, Cluj-Napoca, 2010)
De ce tai iarba, tată, în dimineţi cu rouă ?
Coseşti timp şi viaţă şi vis,
Covor pentru steaua ce-a căzut şi mai plânge
Şi casa pentru fratele ucis.
Otava tăiată se usucă, se face fân.
În fân se retrage moartea, dar numai puţin
Timpul ei tatuat în pleoapă, pe interior
Primăvara când visele dor.
Vine frumoasa cu coasa de la genunchi
Să ne culce pe spate
şi noi şi firul de iarbă,
acelaşi final, neîntârziat.
Lucian Perţa
Otavă inutilă
De ce tai iarba, tată, cu coasa acuma
Când lumea coseşte mecanizat ?
Vrei să zică Phoenix, vecina, că numa’
Noi la vest nu ne-am aliniat ?
Otava tăiată cu coasă nu-i bună,
Nici vacile n-o mai mănâncă, nici fân,
Că cică din fier multe E-uri se-adună
Şi bietelor vaci, chiar în gât le rămân.
Doar moartea s-o aibă e bună coasa,
Să-i rupă spinarea—
Tu lasă iarba să crească cât casa
Şi-adu cositoarea !