24«Modalitatea în care mimesis-ul
este privit ca un comportament corelativ
în care un subiect se angajează în  mod activ
 în „a face pe cineva similar cu un Altul”
disociază mimesis-ul de definiţia sa ca simplă imitaţie».
(Spariosu, 1984, p. 34)

Abstract: Starting from  comparative modern vs. postmodern philosophical traditions, this paper will explore issues surrounding educational mimesis as relationships between personal mimesis vs. significant mimesis,   between texts – books and images in visual literacy in regard to theory and praxis. Perspectives are sought from those engaged in the fields of education, visual arts and   literature,  on issues related to the interconnections generated from  intertextuality upon Jacques Derrida’s philosophy of  deconstruction, between visual literacy and cultural identity.



1. Mimesis personal vs. mimesis educațional
Conceptul de mimesis personal  a fost lansat în 1988 de teoreticianul american Jerry Varsava în lucrarea sa intitulată Contingent Meanings (Înțelesuri contingente), lucrare ce investighează ficțiunea postmodernă în relația sa cu cititorul și diversele moduri de receptare ale acesteia (Ileana Botescu-Sirețeanu, în Repertoar de termeni postmoderni, 2008, pp. 143-145). Varsava pornește în demersul său de la analiza profundă a conceptului de mimesis consacrat de Aristotel, în care identifică cele două dimensiuni fundamentale ale acestuia, imitația și creația. Pornind de la modelul aristotelian, Varsava investighează în lucrarea sa modul în care ficțiunea modernă se raportează la realitate, indiferent de natura acesteia din urmă. Inovația sa constă în redefinirea conceptului de realitate și adaptarea sa în contextul fenomenului cutural numit postmodernism. Astfel, realitatea încetează a denumi un flux continuu, inteligibil și coerent de evenimente înșiruite logic și devine acea experiență fragmentată și fragmentară, disruptivă și incoerentă a omului în lumea contemporană.
Contextualizând astfel conceptul de realitate, vom susține că educația postmodernă pe care o considerăm, mai degrabă, un vector de problematizare,   exersează în privința modurilor de receptare a ficțiunii (post)moderne ceea ce Varsava denumește mimesis personal: acea  instanță în care majoritatea cititorilor/ privitorilor nu reușesc inițial să recunoască un anumit tip de realitate prezentată de o operă de ficțiune din pricina multiplelor neconcordanțe și fracturi apărute între viziunea autorului (străinul / celălalt) și competența de decodare a subiectului cititor/ privitor. Așadar, vom extinde comprehensiunea mimesisului asupra fenomenului educațional, înțelegând prin mimesis educațional, dincolo de imitație și reprezentare, o strategie educațională care are în centru  atitudinea postmodernă, fie de creator, fie de receptor de literatură, film ori alte arte, care implică modelarea, adaptarea  și re-creația. Or, aceste metode  presupun  mimesisul semnificativ: se realizează atunci când viziunea autorului, pe de o parte și aspirațiile și experiența cititorului de  cealaltă parte, își găsesc un loc comun și când cititorul e capabil să recunoască în viziunea ficțională a autorului fragmente din propria sa experiență (trecută/ prezentă/ viitoare).
Prin urmare, vom considera mimesisul educațional drept o strategie complexă de exersare  a receptării literaturii de ficțiune și  a filmului pe baza principiului diferenței (J. Derrida), propunând un model de mimesis nonierarhic, centrat pe cititor/ privitor/ receptor, cel care stabilește de fapt legătura textului cu lumea. Cu deosebire, insistăm asupra posibilității ca aceeași operă de ficțiune să reprezinte atât un exemplu de  mimesis personal pentru unii cititori / privitori, cât și unul de mimesis semnificativ  pentru alții, în funcție de experiențele diferite ale acestora și de gradul lor de congruență cu viziunea auctorială. În amble cazuri, competența de comprehensiune și interpretare este cea care permite recunoașterea anumitor coduri culturale. În cazul textelor/ filmelor cu grad înalt de inovație, cititorul este forțat să își rafineze competența. Totuși, în cazul multor texte/ filme postmoderne, chiar și cel mai competent cititor/ privitor este confruntat cu ceea ce Varsava numește mimesis personal. De multe ori, ficțiunea îi confruntă pe cititori/ privitori cu viziuni atât de excentrice încât acestea riscă să rămână „monumente solitare”.
2. Dimensiuni etice/ morale/ religioase ale mimesis-ului educațional / personal/ semnificativ
Socializarea şi raţiunea reprimă comportamentul „natural” al omului, iar arta asigură un „refugiu pentru comportamentul mimetic”. Mimesis-ul estetic asimilează realitatea socială fără a subordona natura astfel ca subiectul să dispară în lucrarea de artă, iar lucrarea de artă permite o reconciliere cu natura.
J. Derrida foloseşte conceptul de mimesis în relaţie cu textele, care nu sunt dubluri disponibile aflate mereu în relaţie cu ceea ce le-a purces. Textele sunt considerate „indisponibile” şi  „copii” întrucât ele se referă mereu la ceva care le-a precedat şi sunt, aşadar, „niciodată originea, niciodată interiorul, niciodată exteriorul, dar mereu dublura”. Textului mimetic (care începe mereu în calitate de dublură) îi lipseşte un model original, iar intertextualitatea sa inerentă cere deconstrucţia”.
Differența este principiul mimesis-ului, o libertate productivă, nu eliminarea ambiguităţii; mimesisul contribuie la abundenţa de imagini, cuvinte, gânduri, teorii şi acţiune, fără a deveni el însuşi tangibil”. Prin urmare, mimesis- ul se împotriveşte teoriei şi construieşte o lume a iluziei, a aparenţelor, a esteticii şi a imaginilor, în care lumile existente sunt adecvate, schimbate şi re-interpretate. Imaginile sunt parte din existenţa noastră materială, dar şi ne şi leagă în mod mimetic experienţa realităţii de subiectivitate şi sugerează „o experienţă senzorială, care există dincolo de referinţa la realitate”.  
Naraţiunea Sinelui şi/ sau mai mult sau mai puţin filmul ambiguu al identităţii cuiva construiesc dihotomiile menite să conducă către auto-cunoaştere prin transpunerea textelor în texte, a contextelor în contexte, a textelor în contexte şi a contextelor în texte; biografiile, poveştile, naţiunile, culturile, tiparele de comportament, identităţi, etc. devin interșanjabile şi asigură soluţii pentru criza de identitate și re-construcția de sine. Mergând pe linia ideilor lui Erich Fromm şi a lui H.S. Sullivan, lucrarea noastră presupune că un astfel de fenomen educaţional dezvăluie „acele secrete ale sufletului” care induc seninătatea în procesul de construire a identităţii şi în adaptarea interculturală sau de-a lungul unei culturi, prin relaţii interpersonale, şi asigură o soluţie pentru anxietatea individului postmodern, tulburarea nevrotică împrumutată de la modernişti. 
3. Strategii ce vizează abordarea integrată a verbalului și a nonverbalului 
Strategiile ce vizează abordarea integrată a verbalului (cuvânt/ simbol) și nonverbalului  (imagine, gest, ton, intonație, ritm, prozodie afectivă etc.) în strategiile didactice comunicative sunt mai eficiente în mimesisul educațional. Rezultate ale cercetării aspectului emoţional şi social în utilizarea limbii (discursul în conversaţie şi naraţiune, rolul povestirii, al glumelor şi al umorului), al sensurilor figurate - inclusiv metafora, ironia, sarcasmul, idiomul, înjurătura), dezvoltarea limbii (la nivelurile fonologic, lexical şi gramatical), au condus la concluzia că, în procesul comunicării, important este, deopotrivă, atât ceea ce spunem, cât și modul în care spunem. Emisfera cerebrală stângă este responsabilă de prima componentă (persoanele cu o dominanță stângă fiind auditive), în vreme ce emisfera dreaptă răspunde de a doua componentă (persoanele fiind dominant vizuale). Cele două emisfere, pe de o parte se opun, pe de altă parte se completează. Faptul că emisfera stângă este dominant cognitivă (analizează și folosește dominant rațiunea), pe când emisfera dreaptă este non-cognitivă (se bazează pe imaginație și intuiție, sintetizează) a determinat pe mulți autori să inventarieze dualitatea/ complementaritatea celor două emisfere (cf. Roco: 2001: pp. 52-55).
De-construcţia (J. Derrida)  continuă a lumii artei și re-construcția propriei vieți, prin experienţe de descentrare a lumii şi de fragmentare socială şi  culturală ne vor ghida în această încercare de conturare a unor repere pentru o pedagogie a minții prin comprehensiune reciprocă, conform „noilor pedagogii” (v. Anexa 1).

Vom încerca să răspundem chestiunii: Cum inducem creativitatea pe parcursul acestor activități?
Implicații pedagogice: Contrar ideilor exprimate de unii autori, creativitatea nu este localizată în emisfera dreaptă (Roco: 2001: 53). Biologul Dahlia Zaidel (1984) consideră că artiștii au abordări variate și diferite, descoperirea presupunând demersul în ambele emisfere. Prin urmare, mimesisul educațional având ca miză creativitatea presupune abordări ce implică  „creierul total” și complementaritatea activităților ambelor emisfere cerebrale (stânga-dreapta) și rezolvarea unor conflicte / opoziții de genul: mimesis personal vs. mimesis semnificativ, cognitiv vs. non-cognitiv,  rațional vs. afectiv, verbal vs. nonverbal / paraverbal, simbolic vs. iconic. Prin urmare, acest gen de activități bazate pe sincretismul artelor și al limbajelor, combinând și diversificând mijloacele și canalele de comunicare vor induce creativitatea și vor fi o cale  a dezvoltării sociale/ (inter)personale.
În acest fel, dascălul  devine acel  personaj care nu numai trezeşte, ci şi “deşteaptă”: “Este vorba despre deşteptarea politică la lume şi la prezenţa lucrurilor”; “deşteptarea etică la celălalt şi la coprezenţă” (J. R. Resweber, 1988).
4. Sugestii pentru lectura anexei
Am mizat  pe unicitatea subiectului uman (personaj literar și / sau elev/ cititor) care poate să contribuie la revigorarea moralei contemporane. Cu cât mai repede se înțelege că fiecare eu este ireplasabil, ca relațiile dintre euri  sunt asimetrice, cu atât mai repede se manifestă o anumită atitudine (deschidere, toleranță) înainte de constituirea relațiilor. Noi nu este pluralul lui eu, spune Lévinas, nu este un rezultat de însumare. Relația cu Celălalt nu este ireversibilă, și este în mod esențial neegală: “Eu are întotdeauna o responsabilitate mai mare decât a tuturor.” Cultivarea imaginarului, valorizat ca spaţiu al creativităţii literare şi ştiinţifice, îşi are resursele în capacitatea de a se mira a celui educat, comunicarea morală fiind strâns legată de euristică şi hermeneutică. Astfel, mirarea incită la reconstrucţie poetică şi speculaţie, “puterea imaginarului fiind coextensivă celei a inconştientului”; el “nu e altceva decât scrierea lumii la marginea inconştientului”. De fapt, spune Resweber, orice strategie pedagogică viabilă constă în “a deschide fantasma hranei sufleteşti spre imaginarul culturii şi totodată a descărca subiectul de fantasma cu care era încărcat la plecare” (1988, p. 99). Suntem conștienți și de principala sa limită: un astfel de model de comportament mimetic este ambiguu, întrucât „imitaţia poate desemna producerea unei copii asemenea obiectului, dar, pe de altă parte, se poate referi şi la activitatea unui subiect care se modelează pe sine în acord cu/ sau în dezacord cu un prototip dat” (Spariosu, 1984, p. 34) şi le asociază cu practica semiotică a interpretării și creativităţii.
Am încercat să provoc  conștientizarea faptului că, dacă  a învăța să vorbim despre cărți (citite, recitite, răsfoite și/ sau necitite) vs. filme (privite/ interpretate/ trăite) este o primă formă de întâlnire cu exigențele creației, atunci asupra celor care predau apasă o responsabilitate specială, aceea de a valoriza această practică  a relaționării intertextuale și interculturale, pe care, datorită experienței personale, sunt cei mai în măsură să o transmită. Paralizați de respectul datorat textelor și de interdicția de a le modifica, obligați să le învețe pe de rost sau să știe ce „conțin”, prea mulți studenți / elevi își pierd capacitatea interioară de evaziune și își interzic să facă apel la imaginație, în împrejurări în care le-ar fi totuși cea mai utilă. Căci, să știm să vorbim cu gust și finețe despre ceea ce nu cunoaștem (foarte bine) este important și dincolo de universul cărților. Cultura se deschide celor care își  dovedesc capacitatea, demonstrată de mulți scriitori, de a tăia legăturile între discurs și obiectul său și de a vorbi despre sine.
           Ca dascăl, prin îndemnul adresat învățăceilor de a îndrăzni să-și aroge dreptul de a (re)inventa cărți/ filme prin lecturi plurale am răspuns la întrebarea dacă e posibilă (re)creaţia în spiritul studenților/ elevilor, oglindirea ta în «celălalt». Ce dar mai frumos îi poți oferi unui discipol decât acela de a-l face sensibil la artele invenției, adică ale (re)inventării de sine? Orice mimesis educațional ar trebui să tindă să-i ajute pe cei cărora le este destinat, să dobândească îndeajuns de multă libertate în raport cu operele pentru a deveni ei înșiși scriitori sau artiști.
 Am sugerat că a-ți face timp să studiezi cu grijă ideile și comportamentul (valorile și atitudinile) celuilalt ( personaj/ coleg/ dascăl) în așa fel încât să devină și ale tale,  ar putea fi condiția unui veritabil schimb cultural, fără a suprima partea de indecizie din limbaj, care ne permite libertatea să ne imaginăm și să umplem spațiile goale ale schematizărilor discursive. În acest context cultural, anexele didactice  formează un fel de al doilea limbaj, la care am făcut apel pentru a vorbi despre noi înșine, pentru a ne prezenta în fața celorlalți și pentru a comunica cu ei. Ca și limbajul, ele au rolul să ne exprime, dar și să ne completeze, furnizând elementele lipsă ale personalității noastre, prin fragmentele prelevate din ele și reconfigurate,  acoperindu-ne astfel propriile breșe.
Prin acest material nu  dorim să transformăm într-un spațiu al adevărului discuția despre cărți și filme, citirea cărților și vizionarea filmelor, discuție care aparține unui spațiu al jocului, unui spațiu de negociere permanentă și, care rămâne, prin urmare, un spațiu al indeciziei și al golurilor din Anexa1. Căci adevărul destinat celorlalți contează mai puțin decât adevărul despre sine, accesibil numai celui ce se eliberează de exigența constrângătoare de a părea complet.
5. Concluzii. Avantaje și limite ale modelului propus
Mimesisul educațional, combinând și contrapunând mimesisul semnificativ vs. mimesisul personal duce   implicit, la depăşirea de sine care presupune acceptarea Celuilalt, numai această mișcare du-te-vino permiţând experienţa Celuilalt. Trăirea caracterului străin al Celuilalt presupune dispoziţia de a cunoaşte prin sine pe Celălalt. Niciun individ nu este o unitate, fiecare fiind format din părţi contradictorii dintre care fiecare este o (altă) sursă de (noi) dorinţe de acţiune. Rimbaud a formulat cu multă forţă această condiţie a individului: “Eu sunt un altul”. Din experienţele  / modelele / discuţiile / filmele / cărţile  citite studenții și / sau elevii realizează că, prin mijlocirea sincretismului  limbajelor artelor construcția și deconstrucția de sine amplifică trăirea și experiența, întrucât se creează situații de învățare pentru a valoriza următoarele aspecte:
•    ceea ce elevul nu poate învăţa prin propria experienţă despre natura umană / morală poate învăţa prin mijlocirea experienţei altora, personaje literare, pe calea naraţiunii;
•    adolescenţa mai ales e timpul studiului istoriei şi al caracterelor umane prin intermediul fabulelor / dilemelor etice;
•    pentru a  putea ajunge la generalizarea pe care o presupun noţiunile morale, tânărul trebuie să dobândească un repertoriu de impresii, reprezentări asociate întotdeauna unui sentiment trăit, şi nu unei percepţii, filmul, imaginile venind în sprijinul suplinirii experienței;
•    starea afectivă odată  trăită de subiect, va fi  stocată mnezic ca şi imaginea mentală pe care o însoţeşte, numai prin mijlocirea sentimentului trăit, de care intelectul ia act ca de o semnificaţie a reprezentării. Inovaţia în paradigma mimetică de- și re-constructivistă seamănă foarte mult cu această situaţie imaginară: ea înseamnă combinaţia inedită şi ingenioasă a unor valori care înainte fuseseră gândite separat: raționalul și intuitivul, inteligența logică și inteligența emoțională, privatul vs. publicul.
Să le arăți studenților/ elevilor că o carte vs. un film se reinventează la fiecare lectură înseamnă a le oferi mijloacele de a ieși fără să piardă nimic, ba chiar câștigați, dintr-o mulțime de situații dificile de  (re)lectură și (re)scriere. Ceea ce luăm drept cărți este o acumulare eteroclită de fragmente de texte, transformate de imaginarul nostru și fără legătură cu cărțile celorlalți, chiar și atunci când acestea ar fi identice din punct de vedere material cu cele care ne-au trecut prin mâini. De foarte multe ori, „necunoașterea” textului ne poate permite, în mod paradoxal, un acces mai direct la unul dintre multiplele sensuri posibile, evident nu la un adevăr anume ascuns în operă, ceea ce  face ca spațiul discuțiilor despre cărți să fie discontinuu și eterogen, la fel ca și spațiul acestui discurs.
Cert e însă, că doar atunci când individul dobândeşte capacitatea de a se exprima prin simboluri și imagini, când i se permite să jongleze în mod spontan şi ludic cu percepţiile, conceptele şi semnificaţiile lucrurilor şi ale întâmplărilor din jurul său, doar atunci îşi va cunoaşte şi îşi va putea depăşi limita interioară, dobândind libertatea. Numai  astfel va fi ajutat să își ia în proiect existenţa, învingându-și teama de cultură și  modele culturale,  prin care autorii încearcă și uneori reuşesc să-l modifice pe omul de la capătul celălalt al cărţii, cititorul, cel care desăvârşeşte scriitura.
ANEXA
Repere pentru o pedagogie a construcţiei (mentale) de sine prin mimesis semnificativ vs. mimesis personal.  Literatura și filmul.

Texte,  filme /  personaje, lumi şi identităţi/ Valori şi atitudini  sociale mimetice
Data………………………………….....................
Student(a)………………………………………...
Email……………………………………………..
Telefon……………………………………………...
Obiective educaționale:
•    Cum se transformă normele sociale faţă în faţă cu valorile individuale şi sociale / literare?
•    Ce atitudini au individualităţile singulare faţă de normele şi valorile universale?
•    Cum induc ele inovaţia & creativitatea?
1.    Mai întâi citeşte cu atenţie listele din tabelul de mai jos pentru a te familiariza cu noțiunile:

Valori personale    Valori sociale    Atitudini    Instituții
1.    Autocontrol         
2.    Bunele maniere       
3.    Consum                   
4.    Credinţă (religioasă)
5.    Divertisment            
6.    Dorinţa de a munci   
7.    Dragoste
8.    Fericire                    
9.    Generozitate
10.    Imaginaţie
11.    Independenţă
12.    Libertate
13.    Loialitate                
14.    Onestitate
15.    Ordine
16.    Plăcere
17.    Prietenie
18.    Răbdare
19.    Responsabilitate
20.    Respect
21.    Sănătate
22.    Sinceritate
23.    Spirit de economie
24.    Tendinţă spre ideal
25. Toleranţă    1.    Avere
2.   Carieră
3.   Cinste
4.   Civism
5.   Cooperare
6.   Creativitate
7.   Cultură
8.   Educaţie
9.   Hărnicie
10. Încredere
11. Patriotism
12. Prestigiu
13. Proprietate
14. Respect faţă de        instituţii
15. Sociabilitate
16. Solidaritate
17. Interculturalitate
18. Plurilingvism
19. ………………
20………………….
21………………….

    1.    Admiraţie
2.    Animozitate
3.    Conflict
4.    Conformism
5.    Contestare
6.    Cooperare
7.    Curiozitate
8.    Curaj
9.    Dispreţ
10.    Gândire pozitivă
11.    Indiferenţă
12.    Iniţiativă
13.    Implicare
14.    Invidie
15.    Lene
16.    Politeţe
17.    Resentiment
18.    Revoltă
19.    Seriozitate
20.    Superficialitate
21.    Teribilism
22………………..    1. Armata
2. Biserica
3. Băncile
4. Familia
5. Guvernul
6. Justiţia
7. O.N.G.- urile
8. Parlamentul
9. Partidele politice
10.Poliţia
11.Presa
12.Preşedinţia
13. Şcoala
14…………
15………….
2. Atribuie  câte 3-5  valori şi atitudini   personajelor Victor Petrini, Matilda Petrini și………. (la alegere) din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda / filmul cu același nume în regia lui Stere Gulea și / sau din romanul Orele, de Michael Cunningham şi filmul The Hours în regia lui Stephen Daldry /  din romanul Fight Club  al lui Chuck Palahniuk şi filmul omonim.............................................................................................................................
………………………………………………………….............................................................
3. Descrie  2 atitudini  faţă de personajele de mai sus, încercând să explici diferenţele dintre ele mai întâi, dintre ele şi voi / tine apoi.
4. Ce atitudini şi valori sociale caracterizează generaţia ta? Alege din lista de mai sus şi enumeră.
 5. Asociaţi un “P” şi / sau un “N” pentru posibilităţile, respectiv  limitele lumii  postmoderne:

…..Suntem generaţia de mijloc,
…….viaţa e (ca) în avion,
……..încet  înţelegem şi ne revoltăm  
……..experimentăm onestitatea şi sinceritatea,
…….fiecare putem fi eroi, cu legenda lui
……nu e nevoie de niciun sacrificiu
…..limbajul nonverbal preferat este dansul / sexul / meditatia / îmbrăţişarea/………..(alege)
..........se poate  să mori în orice moment,
…….. tragedia unora este că nu mor,
………inspiri doze întregi de panică,
…….. totul este de unică folosinţă,
……prezervativul este accesoriul generaţiei noastre, ………există o mulţime de opţiuni,
………posibilităţile de deschidere sunt multiple
……….frontierele spaţiale nu mai există,
……….experimentăm complexitaea şi imensitatea,
………. Lumea-i plină de răni, boala-i o stare naturală
    ……... Nu mai e nimic nou  de făcut / de creat
……..şi suntem foarte furioşi, 
……..trăim iluzia siguranţei,
……..permite lucruri interesante
……..minciuna unora o reflectă pe a mea,
…..fiecare are un drog necesar
……toţi suntem sacrificaţi / ne autodistrugem (alege)
…… avem meserii pe care le dorim / urâm (alege)
….lumea-i plină de martiri / monştri / inocenţi (alege)
………sexul  a luat locul religiei,
……..Dragostea / Dumnezeu / Omul a murit (alege)
……..sexul a devenit un sport,
………dezvoltarea de sine e (ca o) masturbare,
………poţi iubi intens pentru o zi,


6. Ce atitudini şi valori sociale te caracterizează pe tine? Alege din lista de mai sus şi enumeră.......................................................................................................................................
7. Alege unul / două / trei personaje din cărtile / filmele de mai sus care au fost / sunt /  ar putea fi (taie ce nu corespunde) modele de viaţă pentru tine scriind în dreptul lor frecvenţa (uneori, rareori, foarte rar, deseori, mereu, ….) şi motivează.
8. Dintre colegii mei de an / grupă mă identific / mă simt aproape  de (alege prinsubliniere!!)……………..…………şi…………………………………….şi………………………………………….pentru că avem în comun: valorile  sociale ……………., ……………………, …………… și  atitudinile: ………………, ………….……
9.  Dintre colegii mei de an / grupă mi-e indiferent // mă fascinează //  îl  _o admir pe…………………….// ……………………………// ………………………. //…………………………………………întrucât: avem în comun vs. ne deosebește………………….
10. Completează tabelul de mai jos privind problema / soluţia personajelor vs. soluţia ta / a voastră:

Personaje    Problema vs.    soluția
Victor Petrini   
   
Matilda
       
Ion Micu
       
Director regie deratizare
       
Alt personaj       

11. Alege  unul / două simboluri  / mituri  din romanele citite / filmele vizionate şi analizează reprezentarea şi  metamorfoza lor în film (regie, imagine, sunet ş.a.). Poţi să iei ca reper o replică a unui personaj: “Raţiunea face ca totul să fie o copie a copiei copiei…” sau alta……………………………

12. Alege 6-7-8 expresii / sintagme de la cerinţa nr. 4 şi fă o descriere a generaţiei şi a lumii în care trăieşti, raportându-te la semnificaţii / imagini din romanele / filmele vizionate.

13. Reflectaţi asupra unor roluri / statusuri / ipostaze umane pe care le aveţi / le veţi avea. Identificaţi-vă profilul social prin bifare. Motivați unde e necesar/ e cazul:

Roluri / statusuri / ipostaze    trecut    prezent    Viitor / motivație

            probabil    cert    incert
Tată                   
Mamă                   
Copil                   
Fiu_Fiică                    
Soţ                    
soţie                   
Elev                   
Student(ă)                   
Profesor                   
Prieten                   
Iubit(ă)                   
Iubit şi iubită                    
Coleg(ă)                   
Cetăţean al oraşului                   
Cetăţean european                   
Cetăţean al lumii                   
…………………….                   
Concluzii                   

14. Reflectaţi şi faceţi un scurt comentariu raportându-vă la ce simţiţi faţă de 2 dintre personajele de mai sus (compasiune, toleranţă / non-violenţă, respect, admiraţie, acceptare, umilinţă …..) integrând:
a.    cel puţin 2 perspective (individ / grup, femeie / bărbat, român / maghiar) şi 
b.    mentalităţi / culturi diferite (europeană / americană / indiană / arabă etc.).
c.    ia ca repere şi  actorii din  filmele date şi / sau vorbele lui Andrei Pleşu (Despre bucurie în Est şi în Vest, 2006): “În realitate, un om întreg şi o societate sănătoasă au nevoie în acelaşi timp de beneficiile subzistenţei şi de cele ale reflexiei, de şosete şi vise, de pâinea zilnică şi de utopii.”


BIBLIOGRAFIE:
1.    Auerbach, Erich (1953),  Mimesis: The Representation of Reality in Western Literature, Princeton UP;
2.    Benjamin, Walter (1986), "On the Mimetic Faculty,"  Reflections, New YorkSchocken Books;
3.    Bauman, Z. (2000), Etica postmodernă, Editura Amarcord, Timişoara;
4.    Botescu-Sirețeanu,  Ileana, Mimesis personal, în Repertoar de termeni postmoderni, Editura Universității Transilvania din Brașov,  2008, pp. 143-145;
5.    Bj rn Rasmussen, Beyond imitation and representation: extended comprehension of mimesis in drama education, Research in Drama Education: The Journal of Applied Theatre and Performance, Volume 13, Issue 3 November 2008 , pages 307 – 319; 
6.    Gebauer, Gunter and Christoph Wulf (1992), Mimesis: Culture-Art-Society, Berkeley: University of California Press,
7.    Hansen, Miriam (1998), "Benjamin and Cinema: Not a One-Way Street," Critical Inquiry 25.2;
8.    Jay, Timothy (2003), The Psychology of Language, Prentice Hall, New Jersey, 604 p.;
9.    Kelly, Michael, ed. (1998)  "Mimesis," The Encyclopedia of Aesthetics, vol. 3.  (Oxford: Oxford University Press,
10.    MacIntyre, A. (1998), Tratat de morală. Despre virtute, Humanitas, Bucureşti;
11.    Medeșan, Luminița, Zlătior, Titiana, Metoda chestionarului în cercetarea valorilor și atitudinilor la tineri –atelier, în Literar/ nonliterar. Comprehensiune. Interpretare. Comunicare (coord. Alina Pamfil, Monica Onojescu)  Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, pp. 231-234.
12.    Pirău, Maria-Tereza (2007), Dimensiunea morală a persoanei. Paradigme istorice şi contemporane, Editura Universităţii de Nord, Baia-Mare;
13.    Sorbom, Goran (1966), Mimesis and Art.  Bonniers: Scandinavian University Books,
14.    Spariosu, Mihai, ed. (1984),  Mimesis in Contemporary Theory.  Philadelphia: John Benjamins Publishing Company;
15.    Szekely, Eva Monica (2009), Didactica (re)lecturii.O abordare pragmatică, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, pp. 14159, 214-224.
16.    Taussig, Michael (1993),  Mimesis and Alterity.  New York: Routeledge;
17.    Wunenburger, Jean Jacques (2004),   Filosofia imaginilor, Polirom, Iași;
18. http://csmt.uchicago.edu/glossary2004/mimesis.html